Taticilor, sunteti unde trebuie, cand trebuie ?

By | 22/02/2013

             Fara indoiala aseara a fost o noapte extraordinara pentru suporterii stelisti, pentru fotbalul romanesc, pentru romani , pentru Romania.

             Cu o motivatie iesita din comun ros-albastrii au gasit resursele pentru a intoarce un scor defavorabil in fata unei echipe puternice.

             Astazi ies public si detalii ale culiselor pregatirii acesti partide. Astfel, cativa jucatori ai Stelei Bucuresti au confirmat ca inaintea partidei de aseara, antrenorul Reghecamf, le-a proiectat un material video centrat pe povestea adevarata a atletului american Derek Redmond, care la Jocurile Olimpice de vara de la Barcelona din anul 1992, in timpul cursei de 400 de metri, in care era considerat favorit, a suferit o ruptura musculara care evident l-a scos din cartile pentru medalii, punandu-l chiar in situatia de a nu putea termina cursa.

             Si totusi, atletul a reusit a termina cursa atat de importanta pentru el. Cum ? Veti vedea in materialul video de mai jos.

            Inaintea vizionarii lui insa, am sa fac cateva necesare precizari care explica de fapt si postarea mea de astazi.

            Pentru mine, ” actorul principal ” al ceea ce veti vedea nu este sportivul Derek Redmond, desi desigur as putea comenta nuantat pe ceea ce i s-a intamplat, cauza, efecte, etc.

            Pentru mine ” actorul principal ” este tatal atletului, care prin comportamentul sau transmite zic eu, multe mesaje cu invatatura.

           Imi permit astfel, a traduce ( in intelesul meu ), comportamentul exemplar al tatalui, si spun :

– atunci cand tatal coboara din tribune si este interceptat de unul din agentii de paza, cred ca i-a spus acestuia ceva de genul : ” E fiul meu, e fiul meu care sufera. Nu-mi sta in cale.

– atunci cand tatal isi ajunge in cele din urma fiul aflat in suferinta, isi controleaza gesturile pentru a nu-l speria mai mult decat este, pentru a nu-l face sa sufere mai mult decat suferea deja. Cred ca de fapt tata ii spunea : ” E tata, stai linistit. E tata. „

– atunci cand tatal ii spune : ” Nu trebuie sa faci asta „, cred ca inima ii continua : ” Tata te iubeste orice s-ar intampla. Nu trebuie sa-mi dovedesti nimic. Esti al lui tata. „

– atunci cand fiul ii spune ca terminarea cursei este importanta pentru el, tatal ii raspunde : ” Daca este asa, atunci o s-o terminam impreuna. ” si ar fi continuat zic eu : ” Cat poate tata, a fost, este si va fi langa tine dragul meu. „

– atunci cand tatal se retrage discret dupa ce-si ajuta fiul sa treaca linia de sosire, cred ca de fapt zice : ” Fiule, te iubesc foarte mult, insa va veni o zi in care voi pleca pentru totdeauna. Te astept in cer, fiule. Dumnezeu sa te aibe in paza Sa.

          Taticilor, sunteti unde trebuie, cand trebuie ?

8 thoughts on “Taticilor, sunteti unde trebuie, cand trebuie ?

  1. georgiana

    Desigur extrem de emotionant acest material.mai vin si eu cu o exemplificare in acest sens:un copil era pus intr-o roaba si pe o banda ingusta la o oarecare inaltime era transportat ,facand astfel un numar de circ pe care spectatorii il urmareau cu inima stransa.copilul a fost intrebat la un moment dat daca nu are frica (numarul presupunand si o doza de risc).la aceasta intrebare ,el a raspuns senin:nu,cum sa am frica atata timp cat roaba este condusa de tatal meu.iata,copiii au o incredere fantastica in tati,in fata lor cu siguranta ei reprezinta stapanirea de sine,curajul si puterea.daca un copil are incredere in tatal lui cu atat mai mult va avea incredere deplina in Tatal din ceruri ,care ne vegheaza la fiecare pas,care ne insoteste de mana tot timpul si ne netezeste cararea.Rolul tatalui in educarea copiilor sai este important si neaparat necesar.evident sunt exceptii cand acest lucru este imposibil de realizat,dar modelul in casa pentru un baiat ramane tatal sau o ruda foarte apropiata in cazul lipsei tatalui.de aceea este foarte important barbatilor si totodata tatilor cum va raportati corect si cu mare responsabilitate in concordanta cu cuvantul lui Dumnezeu la copii vostri,in special baietilor.Domnul sa va lumineze pe intregul drum,abaterile sa fie cat mai putine,ca pierderile sa dispara.

    Reply
    1. Dacian Post author

      Multumesc Georgiana, pentru incurajarile si rugaciunile tale ce vizeaza indeplinirea rolului de tata conform Cuvantului lui Dumnezeu.
      Domnul sa te aibe in paza Sa, draga prietena.

      Reply
  2. DanP

    Vezi tu, „meseriile” astea de parinte sau de sot/sotie – in adevaratul sens al cuvantului, sunt pe cale de disparitie. Ce este mai minunat decat sa-ti vezi copilul sau parterera/partenerul de viata cum se inalta langa tine. Cu ajutorul tau isi realizeaza visul ( fie al copilariei fie al unei vieti mature). Bineinteles iti trebuie si tie o doza serioasa de hotarare di determinare pentru a fi consecvent si disponibil chiar de la inceputul relatiei. Din pacate azi nici macar o minima de consideratie nu prea mai exista pentru visele/aspiratiile celui de langa noi ( pe care de multe ori il numim „cel drag”). De cate ori nu i se spun copilului replici de genul „nu te vad in stare facand asa ceva” sau partenerului/partenerei ” acum esti om in toata firea, ai alte prioritati/ ce va spune lumea, etc”.
    Iar gestul lui Dereck Redmond reprezinta recunostinta unui om care a avut alaturi pe cineva care a crezut in el.

    Reply
    1. Dacian Post author

      Imi era dor de tine Dan, de lumina si intelepciunea ta.
      Bine ai venit in spatiul temelor propuse recent atentiei.
      Multumesc prietene.

      Reply
  3. tiberiu silaghi

    Ma bucur ca ti-ai facut timp sa te opresti cu mine,sa ma asculti.Toata viata alergam,de ce,pentru ce si de cine?Iarta-ma ca nu prea te-am lasat sa vorbesti(cateodata ma i-a valu’)(inca incerc sa-mi contolez entuziasmul).Promit ca data viitoare ;tu vorbesti si eu ascult.Este magulitor felul in care „TATA”este si a fost langa mine si familia mea, ma rog sa ma invete,sa ma ajute,sa-mi dea curaj si putere sa fiu un astfel de tatic pentru copiii mei.Iti sugerez poezia „Cat mai sta in prag un tata” de Valentin Popovici.Te rog ia-o ca pe un dar.(pe mine ma motiveaza).Ps.31:16 pentru tine si familia ta .”El m-a iubit mult,El te-a iubit mult,o cat de mult El ne-a iubit”.tibi(mag.UMBRO crisul)

    Reply
    1. Dacian Post author

      Frate Tibi, a fost o bucurie pentru mine sa ne intalnim si sa discutam atat cat s-a putut.Eu te rog frumos a ma ierta caci te-am retinut din munca ta.
      Cat priveste momentele petrecute impreuna au fost minunate. Sper, cu voia Domnului sa avem si alte ocazii in a ne cunoaste vietile cu urcusurile si coborasurile ei. Sper si cred ca, asa cum se cuvine, vom aduce marire si slava Lui, Cel caruia dupa cum deja am spus ii datoram totul. Sper si cred ca si astfel vom incerca a-i fi placuti Lui, vom incerca a fi buni tatici pentru familiile noastre.
      Cat priveste poezia – multumesc pentru cadou si pentru incurajare.
      Dumnezeu sa te binecuvanteze iubite frate in credinta.

      Reply
  4. Lukas Curta

    Frate Dacian, eu nu am o adăugare la cele scrise, ci o întrebare: credeţi că fapta tatălui a fost întrun fel gândită sau doar simţită?

    Reply
    1. Dacian Post author

      Frate Lukas, numai Dumnezeu are raspunsul la intrebarea ta.
      Eu, ca si tatic, cred ca si una si alta – cu probabilitatea ca emotiile sa fi aparut primele.
      Dumnezeu sa intareasca in credinta, vorba si fapta toti taticii din lume.
      Multumesc pentru atentia acordata scrierilor mele.
      Dumnezeu sa te aibe in paza Sa.

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *