Dronele militare – între pace, război și etică

By | 05/10/2020

Numai Dumnezeu știe, de când în mintea războinicilor (de oriunde ar fi), bântuie ideea de a găsi modalități prin care aceștia să își poată supraveghea tot timpul inamicul (sau cât mai des) și, dacă este cazul, să îl poată elimina, fără a fi necesară prezența lor fizică, și fără a-și asuma riscul întâlnirii față în față cu acesta.

Pe scurt, tare bine ar fi, dacă am putea vedea și auzi dușmanul oriunde acesta s-ar afla, și tare și bine ar fi, dacă l-am putea ucide sau scoate din luptă, fără să fie nevoie a ne întâlni față în față cu el. De ce să ne riscăm viața, dacă putem să lichidăm inamicul, sau să îi distrugem, sau să îi limităm consistent capabilitățile tehnice și strategice ale acestuia, fără a fi aproape de el.

Ei bine dragii mei, printre ”putințele” dronelor militare, se numără și parte a dezideratele mai sus formulate. Oarecum, într-o parțială sinteză, dronele militare, pot îndeplini și îndeplinesc (și) următoarele funcții și activități:

  • recunoaștere și supraveghere în zone potențial operative sau deja operative;
  • culegere de informații din teren sau din diverse spații (publice sau private) și zone de interes din câmpul tactic;
  • inițierea și realizarea efectivă a unor acțiuni, de natură a distruge (și a elimina) sau/și a limita potențialul capabilităților tehnice și umane ale inamicului.

Pentru detalii pe subiectul conceptelor integrate și utilizate efectiv în teoria și practica militară (standarde NATO – ISR Operation Concept), vă recomand a accesa următorul link – file:///C:/Users/Dacian/Downloads/343-Article%20Text-1648-1-10-20170707.pdf

Din toate cele mai sus prezentate, ceva este sigur și palpabil azi, în vremurile noastre – Dronele militare sunt o nișă din ce în ce mai prezentă, mai importantă și mai utilizată în războiul informațional și în aplicațiile din teren efectiv ale acestuia.

Sau altcumva spus – numai Dumnezeu știe pe de-antregul câte capabilități tehnice militare (și din păcate și civile) au fost distruse sau spulberate cu ajutorul dronelor, și tot numai Dumnezeu știe, câți oameni (militari și din păcate nu puțini civili) au fost omorâți sau mutilați pe viață, prin utilizarea capabilităților de detecție și distrugere ale dronelor.

De ce spun că numai Dumnezeu știe, și una și alta, se explică prin faptul că informațiile oficiale și clare legate de numărul, așezarea și capabilitățile tehnice efective, ale dronelor de pe întreaga planetă, indiferent de cine le-ar deține, sunt în mare parte secrete. Practic, nu știm exact, câte sunt, unde sunt ascunse, de unde sunt lansate, de unde sunt operate, ce misiuni au, ce efecte au produs sau produc în teren și, dacă cineva răspunde sau nu/și cum pentru utilizarea lor.

Dacă ați avea timp să intrați în detalii informative, și zic doar din cele de genul OSINT ( adică, informații derivate din informații publice disponibile și informații neclasificate cu diseminare sau acces public limitat), veți găsi de toate. Drone și acțiuni aparent de tip privat, dar la comanda unor agenții guvernamentale; ”ținte umane” permanente, care pot fi eliminate oricând, fără vreun aviz sau aprobare; misiuni secrete chiar față de autorități naționale cu atribuții (pe hârtie) de supraveghere a structurilor specifice informative și operative; finanțări din banul public, ce scapă monitorizării și controlului organelor abilitate; acțiuni cu pagube colaterale tehnice și umane semnificative, dar niciodată recunoscute de ”făptași”, și câte și mai câte.

Iată de ce, scrierea mea își propune doar să vă informeze și să vă sensibilizeze cu privire la un domeniu și o zonă de acțiune efectivă, care deși este discretă (sau așa încearcă să fie) a impactat, impactează și va impacta semnificativ, ceea ce pentru noi oamenii poate însemna, pace sau război, viață sau moarte. Și pentru ca totul să fie bine ”condimentat”, intervin ”în tablou” și chestiuni de natură etică. Câteva dintre acestea merită a fi enumerate de pe acum:

  • ai tu dreptul (deținător de drone militare și nu numai) să îmi invadezi neanunțat și pervers spațiul meu aerian / sau și privat pentru ”a trage cu ochiul” și ”urechea” la ce fac, când fac?
  • ai tu dreptul (deținător de drone militare și nu numai) să îmi furi informații când vrei și cum vrei, ba mai mult să le folosești mai apoi, pentru a-mi produce daune materiale și a-mi ucide oamenii? Cine ești tu, de îmi ”judeci” cum vrei oamenii, și cine ești tu să pui verdicte?
  • s-a renunțat cumva la conceptele de suveranitate, teritorialitate, competență, legalitate? Am revenit cumva (dacă ne-am despărțit vreodată), la lumea ”celui mai tare”?

Dar până la etică, să ne uităm puțin în istoria mai veche și mai recentă, a ceea ce înseamnă dronele, tehnologia presupusă de ele, și evoluțiile de natură tehnică și strategică realizate în timp.

Astfel:

  • în 1849 – austriecii au lansat peste 200 de baloane cu aer încărcate cu bombe asupra orașului Veneția
  • în 1858 – a fost finalizat primul telegraf transatlantic, marcând un pas important în relația spațiu-timp;
  • în 1867 – în Războiul Civil American, forțele confederate au folosit baloane cu aer pentru misiuni de recunoaștere;
  • în 1868 – Nikola Tesla realizează efectiv și face prima demonstrație pe un iaz din Madison Square Garden în a controla prin intermediul unei telecomenzi (unde radio) o barcă. Se naște astfel, prin brevetul Tesla nr.613.809 – robotica modernă.
  • în 1896 – Samuel P. Langley (astronom și pioner al aviației) a dezvoltat și lansat niște aparate de zbor cu aburi, care au efectuat câteva zboruri de succes de-a lungul râului Potomac, lângă Washington D.C.;
  • în 1898 – în timpul Războiului Spaniolo-American, SUA realizează primele fotografii de recunoaștere aeriană;
  • în 1915 – în Germania, dr.Wilhelm von Siemens, realizează planorul ”Torpedo Siemens”, care era aruncat dintr-un Zeppelin și apoi era ghidat spre țintă prin unde radio;
  • în 1916 – în timpul Primului Război Mondial, supravegherea aeriană se practică pe scară largă, prin folosirea stereoscoapelor (un stereoscop este un dispozitiv pentru vizualizarea unei perechi stereoscopice de imagini separate, care prezintă ochiului stâng și ochiului drept aceleiași scene, ca o singură imagine tridimensională);
  • în 1917 – doi americani (Elmer Sperry și Peter Hewitt) realizează un avion automat care reușește să zboare 50 de mile, transportând o bombă de 300 de kilograme;
  • în 1920 – puterile militare ale vremii, foloseau des aparate controlate de la distanță, pentru antrenamentul artileriei;
  • în 1930 – SUA folosea consistent dispozitivele ”Bug” și ”Bat”, care nu erau decât variante îmbunătățite ale aparatelor Hewitt-Sperry, cu tehnologia giroscopică a lui Elmer Sperry (vezi mai sus);
  • și în timpul Celui de al Doilea Război Mondial, tehnologia dispozitivelor controlate de la distanță sau presetate se folosește din greu; spre exemplu, numai în 1943, Marea Britanie a lansat peste 100 de astfel de dispozitive încărcate cu bombe standard, într-un atac asupra orașului german Koln. Câțiva ani mai târziu, tot britanicii aveau prima armă ghidată cu ajutorul camerelor de luat vederi montate la bordul acesteia;
  • în 1946 – în SUA ia naștere în cadrul Forțelor Aeriene, o filială specială a navelor fără pilot. Într-un asemenea cadru, se naște aparatul Q-2/Firebees (lansat în anul 1951), care putea rămâne în zbor timp de două ore, fiind capabil să atingă înălțimi de 18 km;
  • tot în 1946 – lansează cu succes o dronă controlată de la distanță, într-un zbor de 2.600 de mile, pe o durată de aproape 15 ore;
  • în 1960 – SUA începe să folosească din ce în ce mai mult pe câmpurile tactice, senzori care ascultă de la distanță mișcările inamicului, aparate radio comandate dedicate fotografierii de înaltă rezoluție, și astfel, se ajunge ca Războiul din Vietnam (1961-1975) să fie vorba analiștilor, primul ”technowar” al istoriei;
  • în 1962 – companiei americane ”Ryan Aeronautical Company”, cea care a realizat aparatul Q-2/Firebees (vezi mai sus), i se alocă fonduri de către Forțele Aeriene Americane, și astfel se construiește prima dronă de supraveghere. Dronele atunci realizate, erau lansate de pe aripile unui avion Lockheed DC-130 Hercules, ce acționa ca o ”navă mamă” pentru roiul său de drone, acestea fiind controlate de ofițeri de la bordul unei alte aeronave;
  • în 1964 – SUA începe a folosi dronele în misiuni de spionaj deasupra – Cubei, a Chinei, a Iranului, a Vietnamului desigur, performanțele tehnologice îmbunătățindu-se consistent și datorită tehnologiei (LORAN-C, un sistem de navigație radio hiperbolică, care a permis unui receptor să-și determine poziția ascultând semnalele radio de joasă frecvență, transmise de balizele radio fixe de pe uscat);
  • în 1970 – în SUA se lansează programe destinate realizării unor drone care pot zbura la mari înălțimi și pot avea o durată lungă de operare. Se realizează astfel, aparate capabile să zboare 24 de ore, pilotate fiind de la sol;
  • în 1971 – o dronă pilotată de la sol, reușește a învinge într-o exercițiu de luptă, un avion militar american, pilotat de John Smith, comandantul de atunci al Școlii Americane ”Top Gun”;
  • în 1980 – Israelul folosește cu succes dronele împotriva forțelor armate siriene, și tot atunci își pune bazele programului național de cercetare și producție a dronelor. Azi, Israelul este în top 3 al țărilor cu capabilități proprii consistente cât privește cercetarea, producția și folosirea dronelor;
  • tot în 1980 – un inovator evreu, născut la Bagdad, imigrant din Israel în SUA, pe nume Abraham Karem, reușește să construiască o dronă denumită ”Amber”, care putea rămânea în aer până la 40 de ore, dar din motive încă discutabile, colaborarea acestuia cu DARPA (Departamentul de Cercetare și Dezvoltare al Armatei SUA) a fost întrerupt. E adevărat, mai apoi, în formule extra-control autorități americane, colaborarea s-a reluat cu multele ei nuanțe și taine, desigur;
  • în 1993 – în timpul Războiului din fosta Iugoslavie, SUA (prin CIA) într-un program secret a folosit drone model GNAT 750 (produse de compania americană General Atomics Aeronautica Systems – o întreagă poveste) pentru a supraveghea aerian convoaile NATO și pentru a depista pozițiile și capabilitățile artleriei sârbe;
  • în 1994 – apare în operarea pe câmpurile tactice ale lumii, drona de producție americană PREDATOR, care datorită tehnologiei de comunicații SATCOM (în legătură cu sateliții staționari) a permis și permite ca operatorii dronei să îi poată comanda acestea și să o poată controla, chiar dacă se află pe un alt continent: Despre PREDATOR, veți avea mai multe informații și în rândurile de mai jos;
  • în anul 2000 – drona PREDATOR este înarmată cu o rachetă sol-aer numită Hellfire, și ea începe astfel să fie folosită consistent deasupra și asupra Afganistanului;
  • după 11 septembrie 2001 – dronele, evoluțiile și aplicațiile lor se întețesc teribil și puțin sau deloc controlat putem spune. Dincolo de faptul că ele au fost folosite la identificarea și uciderea multor persoane catalogate drept teroriști, ele au produs totuși multe victime civile (cele mai multe neasumate de către autorii actului de agresiune);

Dar să ne oprim aici, cu scurtele referiri istorice, și să vedem (atât cât putem) ”ce”, ”cum” și ”cine stă” – azi, în ”tabloul” și ”spectacolul” secret, dar nu mai puțin important al ”lumii dronelor”…

Azi:

  • experții estimează că în următorii 10 ani, peste 80.000 de drone de supraveghere și aproape 2.000 de drone de atac vor fi achiziționate la nivel global;
  • o dronă militară (și sistemul eferent ei) poate costa între 15.000.000 de dolari și poate ajunge la câteva sute de milioane de dolari;. E adevărat că sunt și variante mai ieftine, dar și cu mai puține capabilități;
  • multe țări au azi drone militare – Israel, China, Marea Britanie, Germania, Austria, Franța, Italia, Olanda, Spania, Serbia, Croația, Cipru, Egipt, Turcia, Rusia, Georgia, India, Pakistan, Bangladesh, Indonezia, Singapore, Turcia, Emiratele Arabe Unite, Iran, Arabia Saudită, etc. Pentru detalii, vă invit să accesați linkul – https://www.newamerica.org/international-security/reports/world-drones/who-has-what-countries-with-armed-drones
  • costul de operare a unei drone militare pentru o oră de zbor, poate începe de la 15.000 dolari (sunt și costuri mai mici pentru capabilități mai reduse) și poate ajunge la peste 100.000 dolari/oră;
  • doar în 2019, analiștii cred că în lume s-au cheltuit peste 8 miliarde de dolari pentru achiziția unor drone;
  • se lucrează accelerat la modelele unor drone propulsate de un jet de presiune, și deci fără elice;
  • se lucrează accelerat la realizarea unor drone ce integrează capabilitățile umane cu cele ale inteligenței artificiale;

Dar se ”ne uităm ” mai jos, la câteva dintre cele mai cunoscute modele de drone militare:

MQ-1 PREDATOR

MQ-9 REAPER

  • este versiunea modernizată și substanțial îmbunătățită a modelului MQ-1 Predator
  • poate fi controlat de la distanță sau se poate pilota automat
  • poate naviga la viteze de trei ori mai mari decât MQ-1 Predator
  • este înarmat cu 14 rachete sol-aer de tip AGM 114 Hellfire
  • este un adevărat ”vânător-ucigaș”
  • pe teritoriul României, am avut (la Baza Aeriană 71 Turda) și poate mai avem asemenea drone;
  • pentru suplimentare detalii, puteți accesa linkul – https://www.military.com/equipment/mq-9-reaper

RQ – 4 GLOBAL HAWK

  • este produs de compania americană ”Northrop Grumman Global Hawk”
  • este folosit pentru supraveghere, dispunând de senzori radar, în spectrul optic și infraroșu și sistem de comunicații prin satelit, și are o mare capacitate de acoperire teritorială
  • nu poartă armament
  • pentru suplimentare detalii, puteți accesa linkul – https://www.military.com/equipment/rq-4-global-hawk

RQ-170 SENTINEL

  • este o dronă (UAV – vehicule aeriene fără pilot), produsă de compania americană ”Lockheed Martin”
  • se știu puține lucruri despre capabilitățile dronei, însă se crede că aceasta performează în activități de supraveghere și război electronic
  • este capabilă de asemenea de a activa, de la înălțimi mari
  • mai multe detalii puteți afla, accesând linkul – https://www.airforce-technology.com/projects/rq-170-sentinel/

RQ-21 BLACKJACK

MQ-8 FIRE SCOUT

  • deși seamănă cu un elicopter (și de altfel, folosește în parte tehnologia unuia), este o dronă, produsă de compania americană ”Northrup Grumman”
  • poate fi utilizată pentru activități de recunoaștere, livrare arme și orientare de mare precizie pentru trupe terestre și capabilități marine
  • poate opera 3 ore
  • pentru suplimentare detalii accesați linkul – https://www.military.com/equipment/r-mq-8-fire-scout

RQ-7B SHADOW

  • este produs de compania americană ”AAI Corporation”
  • este o dronă de recunoaștere, supraveghere, fixare țintă și evaluare daune
  • este dotată cu camere de luat vederi ultra sensibile, cu transmisie în timp real
  • poate opera între 6 și 9 ore
  • pentru suplimentare detalii, puteți accesa linkul – https://www.military.com/equipment/rq-7b-shadow

Mă opresc aici cu prezentarea modelelor, căci multe mai sunt. Însă nu uitați – până la avioane, elicoptere și sateliți, mai sunt și…dronele...

Așa, ca să nu ne plictisim…

Sănătate.

Doamne ajută.

2 thoughts on “Dronele militare – între pace, război și etică

  1. Mihut Lavinia

    Dacian, semnalizez doar faptul ca primul link (cel referitor la ISR) nu duce la materialul la care faci referire, ci este doar calea de accesare a documentului pe calculatorul tau. Daca vrei si poti, actualizeaza articolul cu URL-ul dorit.

    Reply
  2. Mihut Lavinia

    *semnalez . Asa-i cand scrii si esti intrerupt de copii care vor sa-i ajuti la teme 🙂

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *