Karl Marx - omul care a dat lumea peste cap

Vă place, nu vă place, știți unele, nu știți altele, îl urâți sau îl adorați, Karl Marx și ideile lui, au influențat lumea, și unii spun, că ele continuă a o influența chiar și astăzi.

Realitatea este că habar nu am ce știți despre el, nici măcar nu știu dacă știți ceva despre el, sau poate, pur și simplu, sunteți și voi, parte a ”turmelor” de propagandiști sau simpatizanți, pro sau contra nu știu cărei doctrine, nu știu cărui regim politic, sau nu știu cărei forme de organizare socială.

În asemenea condiții, și cu asemenea consistente necunoscute din partea-mi, acest material își propune să vă prezinte câteva date și informații de natură a ”plasa” și a înțelege mai bine cine a fost, cum a gândit, și cum a acționat Karl Marx în vremelnica sa ședere pe acest pământ.

De pe acum vă spun, că ar fi greșit și nefericit, să-mi încadrați demersul într-o formă sau alta de propagandă. Corect este să îl plasați acolo, unde eu vă mărturisesc că intenționez a o face – cultură generală obligatorie pentru cetățeanul lumii secolului XXI, cu referire la unul din semenii a căror idei a influențat și poate mai influențează lumea.

Așadar:

Karl Marx – s-a născut în data de 5 mai 1818 în localitatea Trier, azi situată în landul Renania din Germania; oraș considerat ca fiind cel mai vechi de pe teritoriul statului mult admirat în lume. La acest punct, este important a spune că, localitatea Trier, devine în 1815, posesiune prusacă, iar printre alte efecte ale acestei noi autorități, toți evrei de la acea vreme, aflați în funcții publice, sunt îndepărtați.
Tatăl lui Karl Marx (pe nume Heinrich (Heschel) Marx) era evreu, iar în 1815 profesa ca și jurist, și pentru a-și putea păstra locul de muncă, acceptă să se convertească la evanghelism. De altfel, la puțină vreme se convertesc la evanghelism și soția (tot evreică) și copiii lor (nouă la număr, Karl Marx a fost al treilea).
Din 1812, tatăl lui Karl Marx devine membru al Lojei Franceze ”L’Etoile Hanseatique” (Steaua hanseatică)
Numele familiei de origine a mamei lui Karl Marx (prenume Henriette) a fost Presburg
Se știe de asemenea că tatăl lui Karl Marx a fost un admirator al filozofiilor Luminilor, nutrind convingeri liberale, fiind un admirator a lui Kant și Voltaire.
Karl Marx – s-a născut într-o familie de evrei cu vechi tradiții rabinice. Asta înseamnă că atât pe linia mamei, cât și pe cea a tatălui, în familiile de sânge ale acestora, capii de familie au fost rabini. Istoria consemnează de asemenea o excepție, pe linia unei sore a mamei lui, care nu s-a căsătorit cu un rabin, ci cu un evreu bancher, care în timp, a devenit bunicul fondatorului (Frederik Philips și fiul său Gerard Philips) concernului olandez Philips.
Pe linia mamei, Karl Marx a fost văr de gradul trei cu cel care avea să devină cel unul dintre cei mai mari poeți și prozatori germani, reprezentant de seamă a liricii romantice universale, Heinrich Heine. Cu acesta, Karl Marx va păstra o strânsă legătură, mai ales în timpul șederii acestuia (a lui Karl Marx) la Paris (vezi detalii mai jos).
Educația lui Karl Marx a început bineînțeles în familie, foarte probabil sub consistenta influență a conceptelor liberale împărtășite și de tatăl său, și de alți apropiați ai acestuia. De altfel, există dovezi că încă de la acea vreme, familia lor era în atenția poliției regelui, un fel de securitate ideologică a unui regim, care de fapt era în faza ultimului său capitol istoric. Republica ca formă de guvernământ ”avansa” în istorie, și ”își cerea drepturile”; tatăl lui Karl Marx fiind unul dintre puternicii susținători pro constituție din Prusia.
Între 1830 și 1835, Karl Marx urmează liceul din Trier (localitatea sa de naștere). Liceul era sub supravegherea atentă a poliției, fiindcă se credea că acolo activează mulți profesori și elevi cu vederi liberale; și în acea vreme, regalitatea se simțea în pericol.
Biografii consemnează că în vremea liceului, scrierile lui Karl Marx emanau un devotament creștin (?!) și un spirit de sacrificiu în numele umanității.
În anul 1835, Karl Marx se înscrie la cursurile Universității din Bonn, pe care le frecventează până în anul 1836. În acel an, Karl Marx participă la cursuri de mitologie greacă și romană, istoria artei și drept. În acel an, studentul Karl Marx a participat la un duel și a făcut o zi de închisoare pentru că s-a îmbătat.
În anul 1836, Karl Marx renunță la studiile de la Universitatea din Bonn și se înscrie la cursurile de drept și filozofie a Universității din Berlin. La Berlin, Marx i-a contact cu conceptele filozofice ale lui Hegel, și tot acolo devine membru al grupării ”Tinerii Hegelieni”. Trebuie știut că din filozofie lui Hegel, Marx a folosit în mod special, în conceptele sale ulterioare – metoda dialectică (toate lucrurile se află într-un proces continuu de schimbare, rezultat din conflictele generate de aspectele lor contradictorii) și orientarea istorică (istoria are trei etape – cei interesați puteți afla detalii căutând pe net referirile la cartea lui Hegel cu titlul ”Fenomenologia spiritului”).
Tot la Berlin, și tot în timpul studenției, Karl Marx s-a alăturat unei mișcări ce îl avea drept mentor pe Bruno Bauer – fost student al lui Hegel, devenit mai apoi un raționalist radical în filozofie, politică și critică biblică. Bauer susținea că Evangheliile creștine nu aveau ancore în istoria reală, și că cele scrise acolo, nu erau decât rodul fanteziei umane. Se pare că și într-un asemenea context, Karl Marx se transforma de la creștinul pasionat de învățătură biblică, într-un ateu.
Este important a se cunoaște că în 1842, membrii grupării ”Tinerii hegelieni” din care făcea parte și Karl Marx, deveniseră deja republicani de stânga.
În 1841, Karl Marx obține titlul de doctor în filozofie al Universității din Jena, cu o lucrare având titlul: ”Comparații între filozofiile naturale ale lui Democrit și Epicur”.
În 1842, Marx încep o colaborare cu un nou ziar al vremii fondat în Koln, numit ” Rheinische Zeitung”, el fiind reprezentantul unui grup de tineri negustori, bancheri și industriași. Din 15 octombrie a aceluiași an, datorită unei muncii asidue și inteligente, Karl Marx devine redactorul coordonator al ziarului și acesta își triplează tirajul, devenind un jurnal de frunte în Prusia.
Tot în 1842, Karl Marx îl întâlnește în Koln, pe Friederich Engels, cu care va lega o strânsă prietenie până la sfârșitul vieții.
În iunie 1843, Karl Marx se căsătorește cu Jeny von Westphalen. Jeny era cu patru ani mai mare decât Karl, și provenea dintr-o familie cu o respectabilă tradiție militară și administrativă. De altfel, fratele vitreg al soției lui Marx, a fost numit Ministru de Interne al Prusiei.
Cu Jeny con Westphalen, Karl Marx va avea șapte copii, dintre care, datorită bolilor copilăriei și a lipsei medicamentației potrivite, puțini vor ajunge la vârsta maturității. De fapt, doar două fete au supraviețuit după anul morții lui, însă și acestea și-au încheiat socotelile cu viața prin sinucidere. Și tot legat de copii, se pare că Karl Marx a avut un copil (băiat, pe nume Henry Frederick Demuth), conceput în afara căsătoriei cu Helena Demuth, o asistentă medicală și menajera familiei Marx. Pentru a-i fi salvată onoarea, acest copil a fost adoptat de prietenul său Friederich Engels.
Dintre cei șapte copii, trei fiice – Jenny, Laura și Eleanor au fost și ele active, împreună cu soții lor, în mișcările socialiste ale vremii. De fapt, soții acestora, erau agitatori socialiști în Franța (a lui Jenny și Laura) și Marea Britanie (a lui Eleanor).
În octombrie 1843, Karl Marx se mută împreună cu soția, la Paris, oraș care la acea vreme era centrul gândirii socialiste și a mișcărilor mai mult sau mai puțin legitime ce erau preocupate de promovarea comunismului. În Paris, Karl Marx devine revoluționar comunist, activând fervent în structurile comuniste ale muncitorilor francezi și germani. El devine membru al unei organizații secrete comuniste numită ”Liga Dreptății”. Considera încă de la acea vreme, că principiile și conceptele ce stăteau la baza mișcării erau grosolan formulate și chiar neinteligente, însă era emoționat de credința și speranța oamenilor într-o lume mai bună.
În 1844, Karl Marx (stabilit la Paris), scrie pentru puțină vreme pentru ziarul ”Deutsch-franzoesische Jahrbuecher” (Anuar germano-francez), și tot în acea perioadă îi cunoaște pe socialistul francez Pierre Jospeh Proudhon (sociolog francez, considerat mai apoi, ca fiind părintele anarhismului) și pe anarhistul rus Bakunin (un foarte cunoscut revoluționar rus). Într-una din scrierile din acea perioadă, Karl Marx lansează celebra sa afirmație cum că ”religia este opiul poporului”.
Tot în 1844, Karl Marx studiază mult economie, politică și din nou filozofie, scrie mult și abia peste 100 de ani îi vor fi publicate sub forma unei cărți ”Manuscrisele economice și filozofice din 1844”.
În 1845, datorită scrierilor sale din ”Anuarele germano-franceze” (vezi mai sus), Karl Marx împreună cu familia este expulzat din Franța și ia drumul exilului spre Bruxelles, unde va rămâne până în 1848.
Și tot în 1845, în Belgia fiind, Karl Marx renunță la naționalitatea sa prusacă.
În perioada iulie-august a anului 1845, Karl Marx efectuează prima călătorie de studii în Anglia, țară în care se va muta începând cu anul 1849. Acolo, prin intermediul prietenului Friederich Engels, Karl Marx aprofundează studiul organizării și funcționării unei fabrici de textile, aparținând tatălui lui Engels. A nu se uita, că în acea vreme, Anglia era în plină Revoluție industrială, cu mii de filaturi de bumbac, ce pufăiau poluare din greu în aer și foloseau timp de 14 ore pe zi, munca bărbaților, a femeilor și a copiilor. Pe un asemenea fundal, discrepanța între viața proprietarilor unor astfel de afaceri și cea a ”sclavilor” acelor vremuri, era copleșitoare, și nu întâmplător, un om cu puternice accente umaniste și egalitariste precum Marx, s-a înfuriat de-a dreptul pe ceea ce realitatea din teren arăta.
Întors în Belgia, după prima călătorie de studii din Anglia, Karl Marx scrie împreună cu Engels, două articole (1845 – 1846). Primul numit ”Sfânta Familie” era o critică dură a idealismului hegelian promovat de teologul Bruno Bauer (vezi mai sus), iar al doilea avea titlul ”Ideologia germană”, și prezenta concepția lor asupra istoriei și asupra societăților umane, structurate a promova interesele clasei dominante din punct de vedere economic.
Tot în 1845, împreună cu Friederich Engels, Karl Marx înființează un Comitet Comunist prin corespondență, și asta pentru a coordona sindicatele muncitorilor din diferite țări.
În 1846, prin scrieri și cuvântări, Marx îl atacă dur pe Wilhelm Weitling (un pionier socialist cu convingeri creștine, considerat primul teoretician al comunismului și fondatorul ”Ligii Dreptății”, considerate precursoare partidelor socialiste și comuniste din Europa). În acea vreme, Marx spunea că proletariatul nu poate să ”sară” direct în comunism, și că etapa burgheză își are rolul și importanța ei. Nu mai puțin important, Marx spunea că mișcarea muncitorească are nevoie de baze științifice, iar avântul moralizator nu este suficient pentru determinarea schimbărilor dorite.
În 1847, Karl Marx împreună cu Friederich Engels înființează ”Asociația Muncitorilor Germani” cu sediul la Bruxelles. Și tot atunci, în 1847, și tot împreună cu Engels, Marx înființează societatea secretă numită ”Liga Comuniștilor”, ca un fel de rupere de ”Liga Dreptății” a cărui membru era, și care fusese creată de către Wilhelm Weitling (vezi mai sus). ”Liga Comuniștilor” este considerată drept organizație precursoare a ceea ce mai târziu se va numi prima structură internațională a mișcării muncitorești.
Astfel, în cadrul de mai sus, în anul 1847 (și în parte în anul 1848), Karl Marx împreună cu Engels, scriu și prezintă un document de referință pentru mișcările socialiste și comuniste, cunoscut sub numele de ”Manifestul Comunist”, și care conține celebra frază și îndemn – ”Muncitori din toate țările, uniți-vă!”
În ”Manifestul comunist”, Marx și Engels afirmau că: toată istoria omenirii era determinată de fapt, de lupta claselor sociale din societate; că victoria proletariatului va pune capăt claselor sociale din societate; că trebuie impozit progresiv; că este nevoie de educație gratuită pentru toți copiii, indiferent de originea și starea materială și socială și alte măsuri dintr-un pachet de primi pași către comunism. În fapt, manifestul se încheia cu următoarea formulă: ” Proletarii nu au nimic de pierdut decât lanțurile lor. Au o lume de câștigat. Muncitori din toate țările, uniți-vă!”
Tot în 1847, Karl Marx scrie celebrul articol ”Sărăcia filozofiei”, un atac de fapt, împotriva celor prezentate de Pierre Joseph Proudhon (sociolog francez, considerat mai apoi, ca fiind părintele anarhismului, care în 1846, în cartea sa ”Filozofia sărăciei”, pleda pentru un compromis și poate o unire a unor contrarii din societatea acelor vremuri, precum concurență – monopol, sau ce trebuie păstrat și ce trebuie schimbat din structura și specificul instituțiilor economice ale vremii.
Pentru puțină vreme, tot în 1847, Karl Marx este angajat și scrie diverse articole pentru ziarul ”German Brussels Newspaper”. Este bine a se cunoaște încă de pe acum, că în cea mai mare parte a vieții sale, situația financiară a lui Karl Marx și a familiei sale, era una foarte precară, și multe au avut de suferit în trup, datorită acestor lipsuri (vezi mai jos).
În 1848, datorită scrierilor sale și a activităților de suport și acțiune a mișcărilor socialiste și comuniste de pe teritoriul Belgiei, și nu numai, Karl Marx și familia sa sunt expulzați din Belgia. Aceștia se mută pentru o scurtă vreme la Paris, pentru ca mai apoi, din a doua parte a anului, să se întoarcă în Germania (atunci Prusia, Landul Rin)
Tot în 1848, odată întors în Germania (vom vedea pentru puțin timp), Karl Marx devine redactorul-șef al ziarului ”Neue Rheinische Zeitung. Organ de Demokratie” cu sediul în Koln. Sub conducerea lui Marx, ziarul a ajuns rapid la un tiraj de peste 6.000 exemplare, devenind o adevărată călăuză pentru mișcările revoluționare ale vremii. În asemenea condiții, încă de la început, Karl Marx și întreaga echipă editorială au fost sub supravegherea autorităților prusace, care de altfel i-au intentat lui Marx două procese (unul pentru încălcări ale legilor presei, și un al doilea, pentru un fel de evaziune fiscală). Ambele procese au fost câștigate de Karl Marx, însă în iunie 1849, autoritățile prusace au interzis continuarea activității de presă, ba mai mult, Karl Marx a fost din nou nevoit să ia drumul exilului, de data aceasta în Anglia, mai precis în Londra.
Tot în anul 1849, Karl Marx devine un apatrid, adică ”fără țară”, și asta în ciuda demersurilor făcute pentru redobândirea calității de cetățean prusac. De fapt, și-a câștigat acest drept în instanță, însă autoritățile au refuzat a realiza procedurile efective.
Ajuns în Londra, în august 1849, Karl Marx se alătură Ligii Comuniste ce activa acolo, devenind un înflăcărat și activ membru, ce nu a ezitat să intre în conflict cu cei din conducerea Ligii, pe care îi considera prea puțini activi. Pe de altă parte, fracțiunea militantă a Ligii îl ridiculiza pe Marx, afirmând despre acesta că era un revoluționar ce își limita activitatea la prelegeri despre economie politică prezentate Uniunii Educaționale a Muncitorilor Comuniști. Tensiunile astfel apărute nu sunt de ignorat, și pe un asemenea fundal, din 1852, Marx nu mai participă la întâlnirile comuniștilor din Londra.
Tot în Londra, și tot din 1849, Karl Marx se dedică a realiza, și reușește a realiza, un periodic care să analizeze rezultatele Revoluției din 1848 – 1849, să dezvăluie noua situație istorică, și să promoveze în continuare principiile și valorile socialismului și a comunismului. Astfel ia naștere, periodicul ”Neue Rheinische Zeitung. Revista Politisch-okonomischea” (Londra, Hamburg, New York). Londra pentru că acolo locuiau deja și Marx, dar și Engels; Hamburg, pentru că acolo era tipărit periodicul, și New York, pentru că acolo se refugiaseră un mare număr de militanți din cadrul Revoluției (1848-1849) din Germania. Au fost realizate până la urmă doar șase numere din acest periodic, ultimul în anul 1850, și aceasta datorită persecuției venite din partea Poliției Germane și datorită lipsei resurselor financiare. De altfel, încă din primi ani ai șederii din Anglia, situația financiară a familie Marx era foarte precară, așa cum de altfel a fost, mai tot timpul vieții acestuia. Este bine de știut, că până la moartea sa (în anul 1883), Karl Marx a fost susținut financiar, atât cât s-a putut, de către cel care ia fost cel mai bun prieten, Friederich Engels.
În anul 1850, datorită datoriilor acumulate, și datorită lipsurilor financiare, Karl Marx și familia sa (soția și cei patru copii) au fost evacuați din locuința pe care o ocupau, și mai mult, li s-au confiscat bunurile. Au fost atât de doborâți, încât Marx a trebuit să împrumute bani și pentru cumpărarea sicriului pentru înmormântarea fiicei sale Fransziska. Nu puține luni, supraviețuitorii familiei Marx, au mâncat doar pâine și cartofi, iar sănătatea soției acestuia a avut serios de suferit.
În anul 1851 (și până în anul 1862, așa cum mai se va vedea), Karl Marx devine corespondentul ziarului american ”The New York Daily Tribune”. În acei unsprezece ani de colaborare, dincolo de o sursă de venit cât de cât sigură, Karl Marx (și nu de puține ori, împreună cu Engels) a scris (și au scris), peste 500 de articole și editoriale, care abordau aspecte din întreg spectrul politic european, dar și din cel al Orientului Apropiat și Îndepărtat.
În anul 1852, Karl Marx se implică intens în realizarea apărării juridice în fața instanțelor germane, a 11 militanți comuniști arestați și judecați la Koln, sub acuzația de conspirație revoluționară.
Și tot în anul 1852, Marx devine și corespondentul ziarului ”The People’s Paper. The Champion of Political Justice and Universal Right” din Londra. Printre subiectele abordate de Marx în această colaborare, ce durat până în 1856, s-a aflat nu de puține ori, cel al corupției.
Și tot din 1852, Karl Marx se adâncește în studiu, și petrece mult ore în spațiile Bibliotecii din Londra ”British Museum”. Rezultatele acestei perioade de intense cercetări și acumulări se vor vedea consistent în anii ce urmează, în scrierile lui Karl Marx și în acțiunile sale.
Nu mai puțin important, încă din primi ani ai șederii din Anglia, Marx se va dedica observării atente și înțelegerii (din perspective inedite, nu de puține ori) a activităților din cadrul companiilor private englezești, în acest sens favorizat fiind de relația sa de prietenie cu Friederich Engel (în fabrica de textile aparținând tatălui său) și apoi prin intermediul relațiilor sale realizate prin compania ”Ermen și Engels” din Manchester.
În anul 1855, Karl Marx are o colaborare cu ziarul ”Neue Order-Zeitung” ce apărea în localitatea Wroclaw (Polonia). Sunt puține date și informații cu privire la cele scrise de Marx, în paginile acelui ziar al vremii.
În 1859, Karl Marx publică prima sa carte cu titlul ”Zur kritik der politischen Okonomie”, adică ”Contribuție la critica economiei politice”. În cuprinsul acestei prime cărți (veți vedea mai apoi ce urmează) Karl Marx abordează și analizează următoarele elemente ale economiei burgheze – capitalul, proprietatea funciară, munca salarială, statul, comerțul exterior, piața mondială. Nu în ultimul rând, mai apoi, și dezvoltate în scrierile ulterioare, Marx scrie și vorbește despre – marfă, bani și capital în general.
În anul 1861, Karl Marx efectuează o vizită în Germania, și unde, la Berlin se întâlnește cu Ferdinand Lassalle, cel considerat și atunci dar și mai apoi, ca fiind unul dintre liderii mișcării muncitorești germane timpurii. Ferdinand a fost fiul foarte bogatului negustor de mătase evreu, Hayman Lassal. Ferdinand era o fire impulsivă și foarte determinată în tot ceea ce credea și făcea, și deși o perioadă de timp a întreținut relații și a colaborat cu Marx și Engels, mai apoi, ruptura dură dintre aceștia, a dus la divizarea Asociației Generale a Muncitorilor Germani (ADAV) fondată în 1863.
Tot în anul 1861 (și până în anul 1862), Karl Marx este angajat al ziarului ”Die Presse” cu sediul în Viena. Este de observat încă, că nici unul dintre cele 52 de articole scris și publicate de acest ziar, nu apăreau sub semnătura lui Karl Marx, ci conducerea ziarului scria în dreptul autorului că el este un renumit publicist german. Cu toate acestea, doar unul din patru articole scrise de Marx, ajungeau a fi publicate efectiv. Situația financiară (a lui Marx) îi era (și în acele vremuri) extrem de precară, el apelând prin numeroase scrisori la unii și la alții, pentru un ajutor cât de mic.
Anul 1864 este un an de referință în biografia lui Karl Marx, pentru că atunci ia naștere la Londra – Asociația Internațională a Muncitorilor (Prima internațională) constituită de către lideri sindicali englezi și francezi. Marx a fost invitat la această nouă și inedită structură de luptă proletară, ca reprezentant al muncitorimii germane, însă el a devenit esențial pentru mișcare și pentru aceea că el a scris statutele Asociației și tot el a scris documentul de constituire (inaugural) al acesteia. Apoi, Karl Marx devine membru al Consiliului General al Asociației și era în același timp răspunzător pentru spațiul german. Pe parcursul anilor, Marx a reprezentat în fața autorităților vremii, multe sindicate aflate în diferite conflicte și lupte cu angajatorii.
În 1864, în documentele de Marx întocmite pentru constituirea Primei Internaționale Socialiste (vezi mai sus), el afirma următoarele: obiectivul general al mișcării urma să fie abolirea completă a capitalismului; istoria omenirii a fost și este determinată de lupta de clasă, iar proletariatul pentru a se elibera de exploatarea cumplită la care era supus, trebuie să se organizeze la nivel internațional, trebuie să se organizeze politic, și să cucerească puterea politică. Apoi, proletariatul trebuie să instaureze dictatura proletariatului, să desființeze clasele sociale, pentru ca mai apoi, într-o fază superioară de evoluție, statul să dispară de la sine, și astfel să se instaureze definitiv societatea comunistă, privită ca stadiul maxim, cel mai înalt al organizării sociale.
În 1865, Karl Marx susține două prelegeri în cadrul lucrărilor Consiliului General al Asociației Internaționale a Muncitorilor (a cărui membru era), însă acestea vor fi publicate mult mai târziu (în 1898) de fiica sa Eleanor. Tema și subiectul abordat în cadrul acelor prelegeri a fost: ”Lohn, Preț și Profit”.
Tot în 1865, apare o ruptură, între Karl Marx și Asociația Generală Muncitorilor Germani, aflată în puternice zbateri și reorganizări, în contextul în care, în 1864 moare fondatorul și principalul ideolog al acesteia (Ferdinand Lassalle – vezi mai sus); toate ducând mai apoi la divizare asociației și nașterea structurilor ce ulterior vor da naștere Partidului Social Democrat din Germania.
În anii 1865 și 1866 se ascut tensiunile dintre Karl Marx și Alexandrovici Bakunin (ambii membrii proeminenți ai Consiliului General al Asociației Internaționale a Muncitorilor”. Bakunin era un veterean al închisorilor țariste și a exilului siberian, avea un discurs fulminant, penetrant la oameni, care admira intelectul și cultura lui Marx, dar legat de care nu putea uita că într-o scriere mai veche, îl catalogase ca fiind un agent rus. Bakunin îl acuza pe Marx, că se comportă precum un german autoritar, și precum un evreu arogant, care dorește a conduce Consiliul General al Asociației printr-o dictatură personală. Disputa ”se stinge” până la urmă și prin mutarea sediului Asociației (la propunerea lui Engels) de la Londra la New York, și apoi în Philadelphia, unde este desființată în anul 1876.
1867 este un an de o importanță deosebită în cariera lui Karl Marx, și asta pentru că, acestuia îi este publicat primul volum din lucrarea sa de referință ”Das Kapital” (Capitalul). Următoarele două volume vor fi publicate după moartea sa (1883) prin grija bunului său prieten Friederich Engels, în anii 1885 și 1894. Despre ce a scris și cum a opinat Marx, în lucrarea sa de căpătâi ”Capitalul”, veți găsi detalii, în capitolul de mai jos dedicat sintezei opiniilor și perspectivelor sale de gândire și acțiune socială.
Din 1872 și până în 1875, Karl Marx a lucrat ca și colaborator al ediției franceze a ziarului ”Le capital”
În 1874, Karl Marx solicită acordarea cetățeniei britanice, dar cererea i-a fost respinsă pe motiv că era ”un agitator notoriu, șeful Societății (Asociației) Internaționale (a muncitorilor) și angajat ca și avocat de către comuniști”.
În anii ce au urmat, Karl Marx s-a dedicat în mod special, scrierii celorlalte două volume a operei sale ”Capitalul”. Totuși, nu a neglijat nici activitatea din cadrul muribundei Asociații Internaționale a Muncitorilor, la a cărui Congres desfășurat la Haga, în anul 1872, a participat activ.
Este bine de știut de altfel, că între anii 1862 și până în 1874, Marx a suferit de o gravă boală de piele, la care s-au adăugat și alte suferințe pulmonare, care îl vor determina a încerca multiple tratamente și cure în Germania (Hanovra; Karlsband, Neuenahar)), Franța și Alger. Munca excesivă era cea care făcea ca bolile să devină din ce în ce mai prezente și mai grave ca și efecte.
Deși retras oarecum din viața publică, și ocupat fiind cu scrierea celorlalte volume din ”Capitalul”, cât și de propria stare de sănătate, Karl Marx a continuat a fi un ”far” și un reper pentru liderii mișcărilor socialiste și comuniste din întrega lume. Astfel, spre exemplu, când francezii au înființat în 1879, Federația Muncitorilor Socialiști, liderul acesteia, Jules Guesde, a mers la Londra pentru a se consulta cu Marx, și pentru a întocmi împreună cu acesta, programul noi înființatei structuri. De asemenea, în 1881, Henry Mayers Hyndman, cel care avea să fie fondatorul primului partid de stânga din Anglia, s-a consultat de mai multe ori cu Karl Marx, cât privește doctrina și acțiunea muncitorească, proletară.
În 2 decembrie 1881, moare soția lui Karl Marx, Jenny Marx.
Între 28 februarie și 4 mai 1882, Karl Marx merge și stă în Alger pentru a se îngriji de strarea sa de sănătate, tot mai deteriorată. La întoarcerea sa în Anglia, el face o escală la Nisa, apoi la Monte Carlo, și apoi la Cannes.
În 11 ianuarie 1883, moare fiica prea iubită a lui Karl Marx, Jenny Longuet.
În data de 14 martie 1883, la Londra, Karl Marx moare, cauza oficială a decesului fiind – laringita.

Voi încheia scrierea mea, cu un extras dintr-un capitol al cărții filozofului Nigel Warburton, cartea sa având titlul ”Mică istorie a filosofiei” (Editura Litera București 2020 – recomand), în care el spunea despre Marx și conceptele sale, următoarele:

”Marx se identifica profund cu muncitorii. Întreaga structură a societății îi ținea supuși. Ei nu puteau să trăiască precum ființe umane depline. Proprietarii de fabrici și-au dat seama foarte curând că puteau să producă mai multe bunuri dacă spărgeau procesul de producție în sarcini mai mici. Ca urmare, fiecare muncitor avea să se specializeze într-o anumită operațiune din linia de producție. Însă această schimbare avea să facă viața muncitorilor și mai chinuitoare, întrucât erau forțați să execute întruna acțiuni plictisitoare și repetitive. Așadar, muncitorii nu pricepeau întregul proces de producție și câștigau cu greu abia cât le era necesar ca să supraviețuiască. În loc să fie creativi, erau exploatați și transformați în roțile zimțate ale unei imense mașinării, care exista numai pentru a-i face și mai bogați pe proprietarii de fabrici. Era ca și cum muncitorii nu erau deloc ființe umane, ci doar niște stomacuri care trebuiau alimentate ca să păstreze producția și ca să le aducă mai mult profit capitaliștilor – ceea ce Marx numea ”surplus de valoare” creată prin truda muncitorilor.

Efectul tuturor acestor lucruri asupra muncitorilor, a fost ceea ce Marx a numit ”alienare”. El înțelegea mai multe lucruri prin acest termen. Muncitorii erau alienați sau distanțați de ceea ce erau ei cu adevărat ca ființe umane. Și lucrurile pe care le produceau îi alienau. Cu cât munceau mai mult și cu cât produceau mai mult, cu atât mai mult profit generau pentru capitaliști. Înseși obiectele fabricate păreau că se răzbună tot pe muncitori.

Însă există speranță pentru acești oameni, chiar dacă viața lor era nefericită și complet confiscată de către circumstanțele economice. Marx credea despre capitalism că va ajunge să se autodistrugă. Proletariatul era destinat să preia controlul în urma unei revoluții violente. În cele din urmă, din toată această baie de sânge avea să se nască o lume nouă și mai bună, una în care oamenii să nu mai fie exploatați, ci în care să fie creativi și să coopereze unii cu alții. Fiecare persoană va contribui cu ceea ce poate la societate, care, la rândul ei, va avea grijă de fiecare persoană: ”de la fiecare după capacități, fiecăruia după nevoi” – aceasta era viziunea lui Marx. Preluând controlul asupra fabricilor, muncitorii aveau să se asigure că există suficient pentru toți ca să obțină atât cât au nevoie. Nimeni nu avea să mai sufere de foame sau să nu aibă haine ori adăpost potrivite. Acest viitor avea să fie comunismul, o lume bazată pe împărțirea beneficiilor cooperării.”

4 comentarii la „Karl Marx – omul care a dat lumea peste cap”