E plină țara de ”eroi”

By | 26/04/2020

Dintr-o dată, e plină țara de ”eroi”.

”Eroi” care patrulează pe străzi.

”Eroi” care muncesc în spitale.

”Eroi” care administrează și aprovizionează comunitățile cu cele necesare.

”Eroi” care gătesc.

”Eroi” care servesc, și nu mai știu câte alte feluri or fi…

Dragii mei, treziți-vă.

Cei care patrulează pe străzi, au știut și au acceptat ca pentru o vreme, în viața lor să fi prezente și active, limitări și condiționări de diverse feluri, pentru a putea profesa în acest domeniu. Iar în schimbul unor asemenea ”sacrificii”, s-au pensionat la patruzeci și ceva de ani, iar acum, ca de altfel de prea demult, alături de alții, apasă bugetul țării cu pensiile lor speciale. Nu uitați, că de peste 30 de ani, alocările bugetare destinate activității lor, au fost și sunt în mod constant, peste cele destinate educației; de aceea, România a fost și este un stat polițienesc. Iar acum, când trebuie să se apere de câteva pietre, și să stea mai mult pe străzi, sunt ”eroi”. De ce? Pentru că își fac treaba, pentru care se presupune că au fost instruiți? Sau au crezut, sau au fost învățați greșit, că în păstrarea ordinii și liniștii publice, este mai degrabă relaxare, huzur, uniformă, autoritate, favoruri, birou și pensii speciale?

Cei care muncesc în spitale, bănuiesc că la un moment dat, au realizat faptul că, spre deosebire de ceilalți semeni, dumnealor sunt expuși suplimentar riscurilor de contaminare și infecție, cu tot felul de agenți patogeni. Ce să fac, așa e în spital, sau unde or lucra. Acum, au de a face cu unul mai ”nebun”, mai periculos. Și dintr-o dată sunt ”eroi”. Ce nu s-a înțeles? Că și-au ales o profesie cu risc ridicat de contaminare, sau că și-au ales o profesie profund vocațională, care în mod constant le poate cere jertfa și sacrificiul pentru semenii lor? Nu doreau asta, nu profesau asta. Sau domniile lor, au crezut de prea mult timp, că a fi cadru medical, presupune doar un anumit statut social, favoruri, siguranță, și acum, de câțiva ani, și salarii și venituri consistente (nu întotdeauna într-o relație corectă cu performanța) ce pot veni în același timp și de la stat și de la privat?

Cei care care administrează și aprovizionează comunitățile cu cele necesare, și în aceasta vreme a pandemiei, au devenit și ei dintr-o dată eroi. Oameni buni am înnebunit? Ei nu au trebuit și nu trebuie decât să-și facă treaba, ca buni gospodari, și asta, cu respectarea legilor mai mult sau mai puțin agreate de ei (știu ce spun…). De parcă ar plăti cu banii lor, sau de parcă, nu sunt plătiți (acum bine) să fie buni gospodari. Iar dacă credeți că își asumă nu știu ce riscuri și răspunderi legale, e bine să aflați de Legea 140 din 16 iunie 2017, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr.215/2001 și pentru modificarea art.55 din Legea nr.393/2004 privind statutul aleșilor locali (votată entuziast de toți politicienii, indiferent de partid), care spune printre altele și următoarele:

Articolul 128, alineatul 3 – ”Aprecierea necesității și oportunitatea adoptării și emiterii actelor administrative aparțin exclusiv autorităților deliberative, respectiv executive și nu pot face obiectul controlului altor autorități. Întocmirea rapoartelor prevăzute de lege, contrasemnarea sau avizarea pentru legalitate și semnarea notelor de fundamentare angajează răspunderea administrativă, civilă sau penală, după caz, a semnatarilor, în cazul încălcării legii, în raport cu atribuțiile specifice.”

Articolul 128, alineatul 4 – ”Actele autorităților administrației publice locale angajează, în condițiile legii, răspunderea administrativă, civilă sau penală, după caz, a funcționarilor și personalului contractual din aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean care, cu încălcarea prevederilor legale fundamentează, din punct de vedere tehnic și al legalității, emiterea sau adoptarea lor sau contrasemnează ori avizează, după caz, pentru legalitate, aceste acte.

Articolul 128, alineatul 6 – ”Refuzul funcționarilor publici și al personalului contractual din aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean de a semna, respectiv de a contrasemna ori aviza actul administrativ, precum și eventualele obiecții cu privire la legalitate se face în scris, în termen de 3 zile lucrătoare de la data primirii actului, și se înregistrează într-un registru special destinat acestui scop.”

Articolul 128, alineatul 7 – ”Persoanele prevăzute la alin.6 care refuză să semneze, respectiv să contrasemneze ori să avizeze sau care prezintă obiecții cu privire la legalitate, fără acoperire susținută de temeiuri juridice, răspund administrativ, civil sau penal, după caz, în condițiile legii.”

Și iată cum, în prea multe și neștiute situații, se ”scot castanele din foc” cu mâna funcționarilor sau a celor din aparatele de specialitate ale primarului sau ale consiliului județean, în condițiile în care, cei care decid oportunitatea unei acțiuni, nu pot fi controlați pe acest aspect, și de regulă, pun în practică aceste planuri (și) pe baza unor atribuții și răspunderi delegate. Și așa, cine hotărăște nu răspunde, însă cine semnează are de ales între ”ciocan” și ”nicovală”.

Dar ce mai contează?

Eroi să fie…

Dragii mei, solidaritatea între oameni ( mai ales în vremuri excepționale) este un lucru minunat și în măsură a genera puternice trăiri la nivel individual și comunitar. (Și) de aceea, prin sine, ea ușor devine, un ”produs” media larg promovat.

Cred însă, că ea, solidaritatea, nu trebuie a fi platforma, pe care ”firescul” trebuie să devină ”excepțional”, iar ”normalul” – un ”spectacol”, și asta numai pentru că unora (din ce categorie or fi), orgoliul le cere a fi cât de des mângâiat, personalitatea constant hrănită, iar rating-ul mereu în creștere.

Oameni buni, nu fiți naivi, nu fiți fraieri.

Observați, informați-vă constant, învățați continuu, gândiți și acționați.

Sănătate.

Doamne ajută.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *