Dacă vă considerați creștin (adică a lui Hristos), indiferent din ce cult creștin faceți parte (ortodox, catolic, penticostal, baptist, etc.) se presupune că aveți cunoștință de învățăturile și perspectivele pe care Biblia (cartea de căpătâi a creștinilor) le oferă cu privire la creație, viață, om, lume, societate, viața de apoi.
Cu toate acestea, oamenii fiind, este foarte posibil ca nu puțini dintre noi să nu cunoască, să uite, să nu înțeleagă, sau să nu dorească a aplica cele transmise nouă de Dumnezeu prin Cuvântul Său Sfânt.
Pentru oricare dintre posibilele ipostaze mai sus descrise, postarea mea se dorește a fi o informare, o aducere aminte, spre folosul tuturor acelora care se străduiesc a trăi o viață în ascultare de Dumnezeu.
Se cuvine a vă spune de pe acum că, toate cele de mai jos, nu sunt de fapt decât texte biblice aranjate ”în pagină” pentru o mai ușoară accesibilitate în conținut și înțelegere. De asemenea, cele de mai jos, nu au pretenția de a fi atotcuprinzătoare (mai sunt atâtea scăpări de-ale mele), dar ele oferă totuși, cred eu, un bun temei pentru aplecarea spre cunoaștere a învățăturilor și perspectivelor care au configurat și configurează importante realități ale vremurilor ce au fost, ale celor care sunt, și a celor ce este posibil să vină.
Nu în ultimul rând, trebuie să știți că textele de mai jos nu sunt aranjate în vreo ordine a importanței, așezarea lor fiind determinată doar de dinamica și specificul programului meu de studiu biblic.
Așadar, potrivit învățăturilor biblice, creștinul trebuie :
- Să iubească pe Domnul Dumnezeul său cu toată inima sa, cu tot sufletul său și cu tot cugetul său. (Matei 22 : 37)
- Să-și iubească aproapele ca pe sine însuși. (Matei 22 : 40)
- Să-i iubească pe vrăjmașii săi ; să le facă bine celor ce îl urăsc ; să îi binecuvânteze pe cei ce îl blestemă ; să se roage pentru cei ce se poartă rău cu el. (Luca 6 . 27)
- Să stăruie în bine ; să caute slava, cinstea și nemurirea ; să se ferească de duhul de gâlceavă ; să nu se împotrivească adevărului, să nu asculte de nelegiuire. (Romani 2 : 7 – 8)
- Nu vă răzbunați singuri, ci lăsați să se răzbune mânia lui Dumnezeu. (Romani 12 : 19)
- Laudă-te numai cu slăbiciunile tale. (Romani 11 : 30)
- Nu vă îngrijorați de nimic, ci în orice lucrare aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni, cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Isus Hristos. (Filipeni 4 : 6 – 7)
- Poartă-te într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fi plăcut Lui în orice lucru ; adu roade în tot felul de fapte bune ; crește în cunoașterea lui Dumnezeu, mulțumește Tatălui. (Coloseni 1 : 10 – 12)
- Nu căuta să fi în centrul atenției. Vezi-ți de treburile tale și nu fi preocupat de treburile altora. Întreține-te singur și nu trăi pe spinarea altora. Poartă-te cuviincios față de necredincioși și fi independent financiar față de ei. (1 Tesaloniceni 4 : 11 – 12)
- Priviți bine pe cei care se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul și care vă sfătuiesc. Trăiți în pace între voi. Mustrații pe cei care trăiesc în neorânduială. Îmbărbătații pe cei deznădăjduiți. Sprijiniții pe cei slabi. Să fiți răbdători cu toți. Nu întoarceți rău pentru rău. Căutați întotdeauna să faceți ce este bine, atât între voi, cât și față de toți. Bucurați-vă întotdeauna. Rugați-vă neîncetat. Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile. Nu stingeți duhul. Cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun. Feriți-vă de orice se pare rău. (1 Tesaloniceni 5 : 12 – 14)
- Să nu ai o inimă rea și necredincioasă care să te despartă de Dumnezeul cel viu. Îndemnați-vă unii pe alții, pentru ca nici unul dintre voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului. (Evrei 3 : 12 – 13)
- Aduceți-vă trupul ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu. Înnoiți-vă mintea ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită. Să nu ai despre tine o părere mai înaltă decât se cuvine. Să ai simțiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credință pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia. Să-ți fie groază de rău și să te lipești tare de bine. Să-ți iubești frații cu o dragoste frățească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia. Fii fără preget în sârguință. Fii plin de râvnă cu duhul. Slujește Domnului. Bucură-te în nădejde. Fii răbdător în necaz. Stăruie în rugăciune. Să-i ajuți pe sfinți când sunt în nevoie. Fii primitor de oaspeți. Binecuvântează pe cei ce te prigonesc. Bucură-te cu cei ce se bucură. Plânge cu cei ce plâng. Aveți aceleași simțăminte unii față de alții. Rămâneți smeriți și nu umblați după lucrurile înalte. Nu vă socotiți singuri înțelepți. Nu întoarceți rău pentru rău. Urmăriți ce este bine înaintea tuturor oamenilor. Pe cât depinde de voi, trăiți în pace cu toți oamenii. Nu vă răzbunați. Dați de mâncare vrăjmașului dacă îi este foame. Dă de băut vrăjmașului dacă îi este sete. Nu te lăsa biruit de rău și biruie răul prin bine. Fii supus stăpânirilor cele mai înalte. Să te temi de stăpânire dacă faci răul. Teme-te de stăpânire dacă faci răul, dar nu din pricina pedepsei ci mai ales din îndemnul cugetului. Plătește-ți dările și dă tuturor ceea ce le datorezi. Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți. Dezbracă-te de faptele întunericului și îmbracă-te cu armele luminii. Îmbracă-te în Domnul Isus Hristos și nu purta de grijă firii pământești pentru a nu-i trezi poftele. Primește-l bine pe cele slab în credință și nu te apuca la vorbă asupra părerilor îndoielnice. Fii răbdător cu slăbiciunile celor slabi și nu vă placeți vouă înșivă. Să placi aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii altora. Să trăiești și să mori pentru Domnul. Nu-și judeca frații în credință. Să nu faci nimic care să fie pentru fratele tău o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. Urmărește lucrurile care duc la pacea și zidirea fraților. Ferește-te de cei care face dezbinări și tulburări împotriva învățăturii pe care a-ți primit-o. Depărtați-vă de ei. Să fi înțelept în ceea ce privește binele și prost în ceea ce privește răul. (Romani 12, 13, 14, 15, 16)
- Nu judeca nimic înainte de vreme, până va veni Domnul care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric și va descoperi gândurile oamenilor. (1 Corinteni 4 : 5)
- Mângâie-i pe cei aflați într-un necaz, așa după cum și noi suntem mângâia-ți de Dumnezeu în toate necazurile noastre. (2 Corinteni 1 : 3 – 4)
- Nu dați nimănui un prilej de păcătuire. Dimpotrivă, în toate privințele trebuie să arătăm că suntem vrednici slujitori ai lui Dumnezeu prin : multă răbdare, prun curăție, prin înțelepciune, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută, prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire sau de apărare pe care le dă neprihănirea. (2 Corinteni 6 : 3 – 10)
- Nu trebuie să uitați că ținta poruncii este dragostea – dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, dintr-o credință neprefăcută. (1 Timotei 1 : 8)
- Femeia creștină trebuie: să se roage îmbrăcată în chip cuviincios, cu rușine și sfială ; să nu aibă împletituri de păr ; să nu aibă aur ; să nu aibă mărgăritare ; să nu aibă haine scumpe ; să învețe în tăcere cu toată supunerea ; să nu învețe pe alții ; să nu se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere. (1 Timotei 2 : 9 – 12)
- Ferește-te de întrebările nebune și nefolositoare, căci știi că dau naștere la certuri. Iar robul Domnului nu trebuie să se certe, ci el trebuie să fie blând cu toți, să fie în stare să îi învețe pe alții, trebuie să fie plin de îngăduință răbdătoare, să îndrepte cu îngăduință pe potrivnici, să se desprindă din cursa diavolului. (2 Timotei 2 : 23 – 26 și Tit 3 : 9)
- Cei care cred în Dumnezeu, trebuie să caute să fie cei dintâi în fapte bune. (Tit 3 : 8)
- Creștinul trebuie să se ferească de înșirările de neamuri, de întrebările nebune, de certuri și ciorovăieli privitoare le Lege, toate acestea fiind nefolositoare și zadarnice. (Tit 3 : 9)
- Creștinul trebuie să se uite țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus ; trebuie să sufere pedeapsa Domnului și să nu-și piardă inima atunci când sunt mustrați de El ; să croiască cărări drepte cu picioarele pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat ; să urmărească pacea și sfințirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul, să vegheze ca printre ei să nu fie nimeni curvar și lumesc ca Esau. (Evrei 12 : 1 – 29)
- Creștinul trebuie să stăruiască în dragoste frățească ; să nu dea uitării primirea de oaspeți, căci prin ea unii au găzduit fără să știe îngeri ; să-și aducă aminte de cei ce sunt în lanțuri ; să-și țină căsătoria în toată cinstea, iar patul să fie nespurcat ; să nu fie iubitori de bani ; să se mulțumească cu ce au ; să-și aducă aminte de mai marii comunității care le-a vestit Cuvântul lui Dumnezeu ; să se uite cu băgare de seamă la sfârșitul felului de viețuire al celor ce le-au vestit Cuvântul ; să nu se lase amăgiți de tot felul de învățături străine ; să-și întărească inima prin har și nu prin mâncăruri ; să nu uite că noi nu avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare ; să nu dea uitării binefacerea și dărnicia, căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea îi plac. (Evrei 13 : 1 – 17)
- Creștinul care dorește înțelepciune trebuie să o ceară de la Dumnezeu, și să o ceară cu credință fără să se îndoiască. (Iacov 1 : 5 – 6)
- Creștinul trebuie să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și zăbavnic la mânie, căci mânia nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. (Iacov 1 : 19 – 20)
- Creștinul dacă ascultă Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să îl împlinească cu fapta. (Iacov 1 : 23 – 24)
- Creștinul trebuie să cerceteze pe orfani și văduve în necazurile lor și să se păzească neîntinat de lume. (Iacov 1 : 27)
- Creștinii nu trebuie să se vorbească de rău unii pe alții. (Iacov 4 : 11)
- În toate creștinul trebuie să zică : ”Dacă va vrea Domnul, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru.” (Iacov 4 : 15)
- Cine știe să facă bine și nu face, săvârșește un păcat. (Iacov 4 : 17)
- Creștinul trebuie să-și încingă coapsele minții, să fie treaz, să-și pună toată nădejdea în harul care îi va fi adus la arătarea lui Isus Hristos. Creștinul nu trebuie să se lase târât în poftele pe care avea când era în neștiință. Creștinul trebuie să fie sfânt în purtarea sa ; el trebuie să se poarte cu frică în timpul pribegirii lui pe acest pământ. Creștinul trebuie să știe că a fost născut dintr-o sămânță care nu poate putrezi. (1 Petru 1 : 13 – 17)
- Creștinul nu trebuie să uite că nu cu lucruri pieritoare, cu aur sau cu argint a fost răscumpărat din felul deșert de viețuire pe care-l moștenise de la părinții săi, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană. (1 Petru 1 : 18 – 19)
- Creștinul trebuie să dorească laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să crească spre mântuire. Creștinul trebuie să aducă jertfe duhovnicești plăcute lui Dumnezeu prin Isus Hristos, el trebuie să știe că face parte dintr-un popor pe care Dumnezeu și l-a câștigat ca să fie al Lui. Creștinul trebuie să vestească puterile minunate ale Celui ce l-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Creștinul trebuie să se ferească de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul. Creștinul trebuie să aibă o purtare bună în mijlocul oamenilor. Creștinul trebuie să fie supus oricărei stăpâniri pământești (împărat, dregător) pentru Domnul. Creștinul trebuie să facă ce este bine, pentru ca astfel să astupe gura oamenilor neștiutori și proști. Ei trebuie să se poarte ca niște oameni slobozi, fără să facă din slobozenie o haină a răutății, ci să fie robi ai lui Dumnezeu. Creștinul trebuie să cinstească pe toți oamenii, să-și iubească frații în credință, să se teamă de Dumnezeu. Creștinul trebuie să sufere întristarea și nedreptățile datorate cugetelor lor față de Dumnezeu. Creștinul trebuie să sufere cu răbdare când au făcut ce este bine. (1 Petru 2 : 1 – 25)
- Soțiile creștine trebuie să fie supuse soților. Ele trebuie să aibă ca podoabă omul ascuns al inimii în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit. Soția creștină nu trebuie să aibă ca podoabă împletirea părului, purtarea de podoabe de aur și nici îmbrăcarea hainelor. (1 Petru 3 : 1 – 5)
- Soțiile creștine trebuie să fie supuse bărbaților lor ca Domnului – căci bărbatul este capul nevestei, după cum și Hristos este Capul Bisericii) Soțiile creștine trebuie să fie supuse bărbaților în toate lucrurile.
- Soțul creștin trebuie să se poarte cu înțelepciune cu nevasta sa. El trebuie să îi dea acesteia cinste ca unui vas mai slab, și aceasta ca să nu-i fie împiedicate rugăciunile. (1 Petru 3 : 7)
- Soțul creștin trebuie să își iubească soția precum a iubit Isus Biserica și s-a dat pe Sine pentru ea. Soțul creștin trebuie să își iubească nevasta ca pe trupul său, căci cine își iubește nevasta pe sine se iubește. (Efeseni 5 : 25)
- Creștinul trebuie să fie înțelept, el trebuie să vegheze în vederea rugăciunii. Creștinii trebuie să aibă o dragoste fierbinte unii pentru alții, ei trebuie să fie primitori de oaspeți între ei, și să slujească altora după darul pe care l-au primit fiecare. Creștinii trebuie să vorbească cuvintele lui Dumnezeu, pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos. Creștinii trebuie să se bucure dacă sunt batjocoriți pentru numele lui Dumnezeu, fiindcă atunci, Duhul Slavei, Duhul lui Dumnezeu se odihnește peste ei. Creștinii trebuie să îl proslăvească pe Dumnezeu pentru numele de creștin, dacă suferă pentru acesta. Creștinul trebuie să își încredințeze sufletul credinciosului Ziditor și să facă ce este bine. (1 Petru 4 : 7 – 19)
- Creștinii bătrâni – prezbiterii trebuie să păstorească turma lui Dumnezeu (care este sub paza lor) nu de silă, ci de bunăvoie (după voia lui Dumnezeu). Ei trebuie să facă acest lucru nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine, nu ca și cum ar stăpâni peste cei care i-au căzut la împărțire, ci făcându-se pilde turmei lor. (1 Petru 5 : 1 – 3)
- Creștinii tineri – trebuie să fie supuși celor bătrâni. În legăturile lor, atât tinerii cât și bătrânii trebuie să fie împodobiți cu smerenie. Toți trebuie să se smerească sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca la vremea Lui, ei să fie înălțați. Și tinerii și bătrânii creștini trebuie să dea lui Dumnezeu toate îngrijorările lor, căci El se îngrijește de ei. Toți trebuie să fie treji și să vegheze, pentru că Diavolul dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită. Toți trebuie să nu uite că după ce vor suferi puțină vreme, Dumnezeu va desăvârși, va întări, va da putere și îi va face neclintiți. (1 Petru 5 : 5 – 10)
- Creștinul trebuie – să unească credința cu fapta, cu fapta – cunoștiința, cu cunoștiința – înfrânarea, cu înfrânarea – răbdarea, cu răbdarea – evlavia, cu evlavia – dragostea de frați, cu dragostea de frați – iubirea de oameni, căci astfel, nu vor aluneca niciodată, nu vor fi leneși, nu vor fi neroditori în ce privește deplina cunoștință a Domnului nostru Isus Hristos. (2 Petru 1 : 5 – 8)
- Creștinul trebuie să știe că el așteaptă ceruri noi și un pământ nou în care va locui neprihănirea. De aceea, el trebuie să se silească să fie găsit înaintea lui Dumnezeu, fără prihană, fără vină și în pace. Creștinul trebuie să creadă că îndelunga răbdare a omului este mântuire. (2 Petru 3 : 13 – 17)
- Creștinul nu trebuie să uite că dacă își mărturisește păcatele, Dumnezeu este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire. (1 Ioan 1 : 8 – 9)
- Creștinul trebuie să își iubească frații în credință, dar nu cu vorba, nu cu limba, ci cu fapta și adevărul. (1 Ioan 3 : 18)
- Creștinul nu trebuie să dea crezare oricărui duh, ci el trebuie să cerceteze duhurile și să vadă dacă ele sunt de la Dumnezeu sau de la Antihrist. (1 Ioan 4 : 1 – 3)
- Un om este drept, dacă cumulat: nu mănâncă pe munți carnea jertfită idolilor; dacă nu ridică ochii spre idolii casei lui Israel; dacă nu necinstește nevasta aproapelui său; dacă nu se apropie de nevasta sa în timpul necurăției ei; dacă nu asuprește pe nimeni; dacă dă înapoi datornicului zălogul; dacă nu răpește nimic; dacă dă din pâinea sa celui flămând; dacă învelește cu o haină pe cel gol; dacă nu împrumută cu dobândă și nu ia camătă; dacă își abate mâna de la nelegiuire; dacă judecă după adevăr între un om și altul; dacă urmează legile lui Dumnezeu și păzește poruncile Lui, lucrând cu credincioșie. (Ezechiel 18 : 5 – 9)
- Creștinul trebuie să știe că acum cunoaște în parte, dar că atunci când va veni ce este desăvârșit, acest ”în parte” se va sfârși și va cunoaște pe deplin, așa cum și el a fost cunoscut pe deplin. (1 Corinteni 13 : 8 – 9)
- Creștinul trebuie să știe că el este proprietatea lui Dumnezeu și are garantat faptul că va fi păzit și păstrat până în ziua răscumpărării. (1 Corinteni 6 : 19 – 20, Efeseni 4 : 30)
- Creștinul nu trebuie să uite că el face parte din poporul lui Isus, și a fost curățat pentru a fi ai Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. (Tit 2 : 14)
- Creștinul nu trebuie să uite că el face parte dintr-o seminție aleasă, dintr-o preoție împărătească, dintr-un neam sfânt, dintr-un popor pe care Dumnezeu și la câștigat ca să fie al Lui, iar el, credinciosul, trebuie să vestească puterile minunate ale Celui cel-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. (1 Petru 2 : 9 și Efeseni 1 : 18)
- Creștinul nu trebuie să uite faptul că cei trei dușmani ai săi sunt : lumea, diavolul, carnea. (Efeseni 2 : 2 – 3)
- Creștinul umplut cu Duhul Sfânt – vorbește cu alți credincioși cu psalmi, cu imnuri și cântări de slavă (Efeseni 5 : 19); are bucuria lăuntrică a laudei lui Dumnezeu (Efeseni 5 : 19, Fapte 13 : 52, Luca 1 : 67 – 69) ; mulțumește întotdeauna lui Dumnezeu pentru toate lucrurile în numele Domnului Isus Hristos (Efeseni 5 : 20) ; se supun altor frați în credință cu teamă de Dumnezeu (Efeseni 5 : 21) ; au îndrăzneala de a mustra păcatul (Fapte 13 : 9 – 12) ; au îndrăzneala de a depune mărturie pentru Domnul (Fapte 4 : 8 – 12, 13 : 52 – 14 : 3) ; au puterea pentru slujire (Fapte 1 : 8, 6 : 3, 11 : 24) ; sunt generoși și nu egoiști (Fapte 4 : 31 – 32) ; îl preamăresc pe Dumnezeu și pe Isus Hristos (Fapte 2 : 4, 11 ; 10 : 44, 46, 9 : 17, 20)
- Creștinul nu trebuie să uite că el are de luptat împotriva – căpeteniilor, a domniilor, a stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești și nu împotriva cărnii și a sângelui. (Efeseni 6 : 12)
- Creștinul nu trebui să se îmbogățească prin necinste, el trebuie să dea lucrătorului său plata cuvenită. (Ieremia 22 : 13)
- Creștinul trebuie să aibă o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă privesc de rău ca pe niște făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. (1 Petru 2 : 12)
Să ne ajute Dumnezeu a trăi o viață potrivit poruncilor și voii Sale.