Fericirea

By | 22/07/2022

FERICIREA (Bunăstarea Subiectivă) – CEA MAI DE PREȚ STARE UMANĂ

Toți oamenii o caută, și o caută de mii de ani…

Unii susțin că vremelnic au găsit-o, pentru ca mai apoi, nu știu cum, și nu știu de ce, să o piardă din nou…

Alții continuă să o caute asiduu, fie prin proiecte, fie prin obiective, fie prin…meditație și / sau iubire…, fie prin acumulări materiale, și totuși, niciunul nu poate pretinde că a găsit-o, și că o poate păstra pe deplin…

Alții, foarte probabil cu ceva probleme ”la mansardă” susțin că au găsit-o, și gata, pur si simplu e a lor…

Culmea este că nimeni nu o poate defini precis, și desigur, nimeni nu știe precis ce ar trebui să cuprindă, deși, după cum vom vedea, câteva perspective (și nu puține) au fost formulate și susținute, de unii și de alții. 

     Cum însă, despre ceea ce vorbesc, nu este ceva pe care să poți pune mâna, și cum ea are o reprezentare, și o exprimare profund personală, subiectivă…chestiunea rămâne complicată…

– cert este că, dacă ar avea un preț, probabil că ar fi cel mai scump produs/ stare din lume

– dar preț nu are, deși este de neprețuit…

SIGUR ESTE ÎNSĂ CĂ….

– au căutat-o / și o caută – filozofii, teologii, psihologii, cercetătorii în ale neuroștiintelor, poeții, romancierii, și câte și mai câte alte categorii profesionale…și până la urmă…TOȚI OAMENII…

– și nimic…

– de fapt, avansăm, avansăm, pare-se că ne apropiem să o apucam, când deodată…nu mai e…; ne-a scăpat din nou “printre degete”…

Și atunci o luăm, din nou și din nou, de la capăt…

DAR CINE ESTE ACEASTĂ MISTERIOASĂ PREZENȚĂ, aceasta misterioasa STARE pe care toți, dar absolut toți oamenii cât de cât normali o caută?

Despre ce vorbesc?

Ei bine, vorbesc despre FERICIRE

Cea despre care unii și alții spuneau după cum mai jos am să prezint:

SOCRATE  (filosof grec 469 – 399 î.Hr.)

  • suntem în secolul V înainte de Hristos
  • cel care a formulat celebra ”Cunoaște-te pe tine însuți”; și nu mai puțin celebra expresie și idee ”O viață ne-examinată nu merită trăită.”
  • Introspecția este importantă, iar ea trebuie să se preocupe de identificarea darurilor și talanților specifici ție, trebuie să te ajute ați identifica pasiunile, și la un moment dat chiar valorile esențiale.
  • Secretul fericirii nu constă în a căuta mai mult, ci în a ști să te bucuri de mai puțin
  • Sfatul meu e să te căsătorești. Dacă vei avea o nevastă bună, vei fi fericit; dacă nu, vei deveni filozof.
  • Toți oamenii își doresc să trăiască fericiți: când însă vine vorba să vadă deslușit ce anume le face viața fericită, privirea li se încețoșează; și departe de a dobândi ușor o viață fericită, cu cât este mai nerăbdător cel care se avântă spre ea, cu atât mai tare și-o îndepărtează, dacă a rătăcit cumva drumul. Mai întâi ar trebui să hotărâm care este acel lucru spre care năzuim, apoi să cercetăm pe ce cale ne putem îndrepta cel mai iute spre el; pe parcurs, dacă se dovedește a fi calea cea bună, vom înțelege cât înaintăm cu fiecare zi și cu cât suntem mai aproape de locul unde ne împinge o dorință naturală. Câtă vreme însă rătăcim la întâmplare, fără să urmăm o călăuză, ci doar freamătul și strigătele de tot felul ale celor care ne cheamă în diverse direcții, viața ni se va irosi între drumuri rătăcite și se va scurta, oricât ne-am strădui din răsputeri zi și noapte.”
  • Mulți oameni își închipuie că mulțumirea și fericirea – și mă rog, cine nu tânjește după ele!- ar consta în lux, în fast și în strălucirea exterioară. Dar eu socotesc că a nu avea nevoie de nimic, e divin. A avea nevoie de cât mai puțin e cel mai aproape de divin. Și ce este cel mai aproape de divin e și cel mai aproape de omul cel mai bun.

PLATON (filosof grec 427 – 347 î.Hr.)

  • suntem tot în secolul V înainte de Hristos
  • elevul lui Socrate
  • profesorul lui Aristotel
  • cel care spunea că dacă omul este bun și drept, în mod necesar el este și fericit
  • el spunea că ar fericirea ar cuprinde cinci părți – o parte este a lua hotărâri bune; a doua este avea simțuri bune și sănătate trupească; a treia este reușita în ceea ce întreprinzi; a patra este reputația printre oameni; și a cincea, abundență de bani și a bunurilor folositoare pentru viață

ARISTOTEL (filosof grec 384 – 322 î.Hr.)

  • suntem tot în secolul V înainte de Hristos
  • cel care a configurat bazele metafizicii, a logicii formale, a retoricii și a politologiei
  • el spunea (în scrierea sa ”Etica nicomahică) că fericirea este sensul și scopul vieții, traiectoria și finalul existenței umane. Și tot el spunea că fericirea este starea de a fi activ (deși teoria lui era mult mai complexă – “hedonia” adică plăcere, dar și “eudaimonia”, adică “o viață trăită”), și de a cuprinde neapărat în rețeta ei și rațiunea; alături de un suflet bun, o stare interioară mulțumitoare, dar și o viață prosperă.

EPICUR (filosof grec 341 – 270 î.Hr.)

  • suntem în secolul III înainte de Hristos
  • el spunea că: ”Plăcerea este un lucru bun.” Suntem fericiți doar dacă suntem împăcați; suntem împăcați doar când ne-am eliberat de suferință; suntem eliberați de suferință doar atunci când dorințele ne sunt împlinite; iar dorințele noastre pot fi împlinite doar dacă sunt cumpătate.”
  • El consideră că fericirea este plăcere și seninătate, este o stare în care nu există tulburări sufletești sau durere. În plus, filozoful susține că fericirea este un scop în sine și cel mai mare bine al vieții umane.
  • Epicur a considerat că fericirea este formată din trei factori: liniște, lipsa fricii, și absența durerii.
  • Stăpânind acești trei factori, oamenii vor putea experimenta fericirea la cel mai înalt nivel. În ceea ce privește lipsa fricii, Epicur afirmă că există două temeri care ne fac viața nefericită sau dureroasă. Prima are de-a face cu pedeapsa zeilor pentru faptele rele, iar a doua este frica de moarte.
  • Potrivit filozofului, ambele preocupări sunt complet inutile, deoarece se bazează pe ficțiune. Deși pentru Epicur zeii există, nu le pasă de treburile umane. Prin urmare, nu trebuie să ne temem de pedepsele lor sau să pierdem timpul cu acte laborioase de închinare.
  • În ceea ce privește moartea, el subliniază că aceasta constă în lipsa de senzație, așa că nu are sens să ne speriem de ceva ce nu vom simți niciodată.
  • ”Dacă nu te poți mulțumi cu puțin, nu te poți mulțumi cu nimic.”

STOICII

  • suntem tot în secolul III înainte de Hristos, dar avansăm spre secolul I după Hristos, și asta pentru că acest curent a avut mai multe etape, care s-a întins pe mai multe secole; chiar și azi el fiind rostogolit în filosofia vieții moderne, contemporane
  • a apărut ca o reacție la epicurism
  • avea ca învățătură centrală ideea că morala derivată din însăși legile naturii sau mai bine zis din abordarea rațională, cu capul pe umeri a vieții, fiind de dorit a avea o existență virtuoasă, și o atitudinea bărbătească în raport cu vicisitudinile vieții. Acceptarea acestei evidențe compensează durerea și nefericirea, împacă binele cu răul, viața cu moartea. O altă trăsătură constă în recomandarea iubirii față de oricare alte ființe.
  • Seneca spunea că: ”Să ne mulțumim cu ce avem, fără a face comparații. Niciodată nu va fi fericit acela pe care-l va chinui fericirea mai mare a altuia.”
  • Epictet spunea că: ”Există o singură cale către fericire și anume să încetăm a ne mai face griji pentru lucrurile care se află dincolo de puterea voinței noastre.”
  • Cicero spunea că: ”Totul e în mintea ta. Virtutea este tot ceea ce îți trebuie ca să fii fericit.”
  • Marcus Aurelius (Împăratul Roman 121 d:Hr – 180 d.Hr) spunea că: ”Fericirea vieții tale depinde de calitatea gândurilor tale.” Și tot el spunea: ”Nu uita, îți trebuie puține lucruri ca să fii fericit.”

IUDAISM

  • Are în limba ebraică nu mai puțin de 9 cuvinte care denotă fericirea, iar spectrul acoperit de aceste cuvinte este unul larg: de la sărbătoare, la lumină, la o manifestare exuberantă, sau chiar la dans
  • Ba mai mult, în momentele primare ale iudaismului, fericirea, cât și tristețea sunt asociate cu anumite luni ale calendarului evreiesc. Așa se face că spre exemplu în luna martie (după calendarul gregorian) e vremea ca fericirea să crească, iar în luna august (după același calendar gregorian) fericirea scade.
  • Nu mai puțin interesant este și faptul că unul dintre cuvintele folosite în limba ebraică pentru fericire (în concret ”simcha”), este folosit și pentru ”gândire”, ceea ce presupune că (cel puțin din această perspectivă) cheia fericirii se găsește în mintea noastră; fiind necesar a ne antrena pentru a elimina gândurile negative care ne împiedică a experimenta fericirea.
  • Una peste alta, cele mai multe școli iudaice leagă fericirea de slujirea lui Dumnezeu.
  • Rabinul Eliyahu Eliezer Dessler spunea că: ”Nu există fericire în lumea lucrurilor materiale; există numai fericire în preocupările spirituale. Cel care se bucură de o viață duhovnicească bogată este fericit. Nu există alt fel de fericire în această existență.”
  • De altfel, în anul 2014 ”Jewish Learning Institute” (o organizație care oferă cursuri de educație pentru adulți) a lansat un curs în șase părți intitulat ”How Happiness Thinks”. Materialul din lecții este extras din surse evreiești, precum și din psihologia pozitivă care abordează conceptul de fericire, metodele de realizare a acesteia, precum și posibilele bariere în calea experimentării bucuriei.
  • Cursul de fericire Jewish Learning Institute se concentrează pe conceptul de sine și pe modul în care egocentrismul și stima de sine scăzută au un impact negativ asupra experienței de fericire, în timp ce umilința este văzută ca un instrument în creșterea sentimentelor de bucurie în viață. Lecțiile examinează, de asemenea, modul în care stresul asupra grijilor de zi cu zi poate împiedica sentimentele de fericire, iar găsirea scopului și a sensului în viață se crede că îi face pe oameni mai fericiți.
  • Profesorul Tal Ben-Shahar (phD), unul dintre liderii în domeniul psihologiei pozitive și instructorul celui mai popular curs din istoria Universității Harvard intitulat ”Psihologie pozitivă” , explică faptul că „multe dintre ideile descoperite de psihologii moderni, au fost de fapt prezente de mii de ani în sursele tradiționale evreiești.”
  • Psihologia pozitivă e studiul științific a ceea ce face ca viața să merite a fi trăită.” (Peterson, 2008).

CREȘTINISMUL

  • aduce cu sine câteva noi perspective asupra fericirii, și a vieții de sub soare
  • el introduce păcatul originar, care determină pierderea fericirii edenice, și intrarea astfel în lume a răului, a suferinței și a morții. Astfel, existența terestră este devalorizată, este cultivat disprețul față de lume (contemptus mundi), li este apreciată asceza și renunțarea la cele lumești.
  • șansa răscumpărării și a revenirii la starea de fericire este credința, recunoașterea jertfei și a învierii Mântuitorului Isus Hristos, și o viață trăită în ascultare de legea și poruncile transmise prin Biblie (și la unele culte și prin tradiție), avându-l pe El (pe Isus) ca model.
  • Teologia creștină spune că lipsa unei comunicări reale a credinciosului cu Domnul Iisus Cristos duce la lipsa singurei forme de fericire conștientă. Tot ea spune că orice altă simțire de fericire este instinctivă, și este așezată pe false temeiuri.
  • astfel creștinismul exilează oarecum fericirea pentru o altă existență, și nu aici sub soare, imprimându-i perspective mesianice. Fericirea terestră este iluzorie, este trecătoare, iar veritabila fericire este doar cea promisă în lumea de dincolo.
  • există de altfel în Biblie un capitol denumit chiar așa ”Cuvântarea de pe munte – ”Fericirile”, și el poate fi găsit și studiat în cartea Matei capitolul 5 : 1 – 12, unde veți găsi celebrele versete: ”Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția Cerurilor”, sau ”Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu”, sau ”Ferice de prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția Cerurilor.”
  • Augustin (teolog, învățător al Bisericii – 354 – 430) – ”Fericirea e să știi să îți dorești ceea ce ai deja”.
  • Sfântul Paisie Aghioritul (1924 – 1994) care spunea că: ”Oamenii depărtați de Dumnezeu sunt cei mai nefericiți din lume și în viața aceasta și în cea viitoare, cea veșnică.”

ISLAM

  • Fondat în secolul VII după Hristos, spune prin învățăturile Coranului și a lui Mahomed (adevăratul profet în opinia credincioșilor săi), că: ”Adevărata fericire nu înseamnă să ai multe lucruri sau să ai multă bogăție. Nu. Adevărata fericire este să ai mulțumirea inimii și bogăția sufletului.
  • Islamul spune că fericirea adevărată și durabilă este în Paradis. Paradisul fiind un loc pregătit de Dumnezeu pentru cei care cred și fac bine. Acolo, în Paradis omul va avea tot ce își dorește și mult mai mult decât atât. Acolo, omul, credinciosul musulman și va găsi pacea, liniștea, siguranța, fiind complet lipsit de frică, de anxietate, de durere.
  • Cât privește fericirea în această viață, islamul spune că aceasta se realizează prin acceptarea unității lui Dumnezeu (ei resping Trinitatea), și a credinței că El ne va învia, cerându-ne răspunderea pentru ceea ce facem aici. De aceea ei spun: Nu uita de Dumnezeu, rămâi recunoscător  Lui, închină-te Lui, și fă fapte bune.
  • Iată de ce cuvintele cu care începe Coranul sunt invocate de toți comentatorii și teologii islamici în abordarea fericirii, iar aceste cuvinte sunt: ”Toată lauda și recunoștința sunt pentru Allah, Domnul lumilor.”

HINDUISMUL

  • cu origini vechi, încă cu 1500 de ani înainte de nașterea lui Hristos, hinduismul este cea de-a treia construcție de credință de la nivel global, după creștinism și islam
  • Hinduismul este reprezentat de credința în Brahman, care este ființă absolută, impersonală, creatoare a Universului. Brahmanul este Sinele suprem. Brahman este o realitate infinită, omniprezentă, omnipotentă, incorporală, transcedentă, o conștiință infinită și o fericire infinită. Conform Veda (cărțile sfinte) Brahman există dintotdeauna și va exista în veci. El este în toate lucrurile dar transcende toate lucrurile, el este sursa divină a întregii Vieți. Este absolutul divin: toți zeii religiei hinduse nu sunt decât fațete și încarnări ale lui Brahman.
  • Hinduismul prescrie o abordare holistică a fericirii, el definind patru scopuri principale al existenței umane; fiecare dintre acestea contribuind la realizarea fericirii aici (pe pământ) și apoi în veșnicie. Cele patru scopuri (și da, și a fericirii) sunt: urmărirea moralității, urmărirea prosperității, urmărirea bucuriei, și urmărirea spiritualității.
  • Conform hindusimului – nu e nimic anormal să îți dorești a face bine; nu e nimic anormal să îți dorești a prospera material și social (deși aici subiectul castelor aduce importante nuanțe); nu e nimic anormal în a căuta satisfacerea nevoilor trupești (hrană, sex, etc.); după cum nu e anormal, ci mai mult, e de dorit ca omul să caute a atinge fericirea transcendentă. Pentru a atinge această înaltă stare, omul trebuie să se preocupe constant de transformarea interioară, trebuie să se preocupe constant de purificarea de sine. Iar toate acestea se realizează prin: depășirea dorințelor, prin cultivarea detașării, prin neimplicarea excesivă în viața lumească, prin cultivarea discreției, prin dobândirea cunoașterii și depășirea ignoranței, prin practicarea virtuții și a adevărului, prin cultivarea  și întărirea relației cu zeii, cu strămoșii, cu ființele divine (reunite în Brahman), prin grija față de trup, prin evitarea companiei oamenilor demonici și răi, și multe altele.

BUDISMUL

  • Fondat în secolul VI înainte de Hristos de către prințul indian Guatama Siddhartha (cel care așezat sub un ficus, s-a hotărât a medita atât cât este nevoie pentru a găsi o soluție la probleme vieții) spune că: ”Nu există mai mare fericire decât pacea interioară”. Și tot învățătura budistă mai spune că: ”Există două lucruri ucenicule care trebuie evitate – o viață plină de plăceri (care este scăzută și zadarnică); dar și o viață plină de mortificări (care este inutilă și zadarnică).” Cheia vieții bune constă deci în echilibru și în armonie.
  • Ca să fii fericit trebuie să fii aici și acum; și asta pentru că totul este aici, și fiecare moment este acum. Budismul pune un mare accent pe prezent; pe prezentul plin de conștiența de sine a omului. Iar dacă te întrebi cum poți face asta, budismul îți răspunde: Prin meditație.
  • De altfel, meditația este procesul de iluminare a sufletului și a minții, procesul prin care descoperim cât suntem de vulnerabili, dar și de puternici în același timp. Prin meditație noi ne punem gândurile cap la cap (indiferent că suntem mulțumiți sau nemulțumiți de viața noastră). Una peste alta, meditația și fericirea merg mână în mână, iar călătoria spre fericire începe prin vindecarea sufletului.
  • Iată de ce, dintr-o asemenea perspectivă Maestrul Budist Thich Nhat Hanh spunea că deși cei mai mulți oameni cred că fericirea este un sentiment; adevărul este că ea (fericirea) este o stare de spirit.
  • Și păstrând referința, dar și veghea, același maestru budist spunea că: ”Multe persoane cred că entuziasmul este fericire. Însă atunci când ești entuziasmat, nu ești liniștit. Adevărata fericire se bazează pe liniște și pace. Iar pentru a ajunge la pacea interioară trebuie să înveți să te accepți. Adesea, oamenii se schimbă pentru a fi acceptați de alte persoane, dar exact acest lucru îi face nefericiți. Și ajung să trăiască o viață dictată de dorințele altora, fără a-și da seama cât de ușor ar putea să întoarcă lucrurile în favoarea propriei fericiri.”
  • Atunci când te naști o floare de lotus, ești o floare de lotus, și nu trebuie să încerci a fi o magnolie.”

CONFUCIUS

  • Născut în anul 551 î.Hr. și trecut la cele veșnice în anul 479 î.Hr., Confucius este cel care a spus că ”Nu a inventat nimic”, ci doar a meditat, a analizat și a structurat învățături și observații ale înaintașilor săi, preocupați de condiția omului, preocupați de pământ și Cer.
  • Considerat de către nu puține școli europene drept ”Înțeleptul perfect”, și validat în multe privințe de studiile recente privind fericirea (vezi Baza internațională de date a fericirii – worlddatabaseofhappiness.eur.nl), Confucius spune pe subiectul fericirii următoarele:
  • ”Cel care vrea să fie constant fericit, trebuie să se schimbe, trebuie să se adapteze constant
  • ”Nu te chinui să îi convingi pe alții de fericirea ta; fii mai degrabă preocupat să te convingi pe tine însuți că ești fericit
  • ”Viața noastră este ceea ce gândim noi despre ea.”
  • ”Omul superior se gândește mereu la virtute. Omul obișnuit se gândește mereu la confort.”
  • ”Omul obișnuit se minunează în fața neobișnuitului. Omul înțelept se minunează în fața obișnuitului.”
  • Investește în relațiile sociale; implică-te în nevoile comunității tale; fii pasionat de munca ta; distrează-te, dar fă-o cu moderație; trăiește sănătos; învață și educă-te continuu.

TAOISMUL (sau Tao sau Calea)

  • Cu rădăcini ce merg în urmă cu peste 2.500 de ani, dar adunate și structurate de către Lao Tzu (cel născut cu 500 de ani înainte de Hristos), taoismul are ca idee centrală obținerea păcii interioare prin armonie. Armonie în trupul tău, armonie în mintea ta, armonie în relația ta cu universul.
  • Când schimbi felul în care privești lucrurile, lucrurile (și situațiile, completez eu) la care te uiți se schimbă și ele.”
  • Iar pentru a atinge acea atât de dorit stare de armonie, trebuie să aplici și să respecți 4 principii esențiale:
  • Respectă toate formele de viață – acceptă și înțelege că toate formele de viață nu sunt decât scântei ale aceluiași foc.
  • Fii mereu sincer cu tine însuți și acționează cu integritate – astfel vei avea parte de liniște și pace, și tot astfel vei fi ferit de zbuciumul indus de falsitate și minciună.
  • Fii bun – în viață este mai important să fii bun decât să ai dreptate sau să fi important. Deseori interpretată ca slăbiciune, bunătatea înseamnă sensibilitate, înseamnă respect, și înseamnă respect față de viață.
  • Servește-ți semenii – când oferim ceva celor din jur, când împărțim și ne ajutăm reciproc, suntem fericiți.

RENAȘTEREA

  • Mișcare culturală ce a debutat în Italia, în perioada Evului Mediu Târziu, care s-a întins pe perioada secolelor XIV – XVI, și care mai apoi s-a răspândit diferit sau chiar a ocolit anumite părți ale Europei. Renașterea este cea care în opinia multora, reprezintă perioada de tranziție dintre Evul Mediu și Istoria Modernă. De fapt, ea este urmată de Iluminism, perioadă asupră căreia mă voi opri ceva mai încolo.
  • Renașterea apare și se manifestă într-o perioadă de timp în care Biserica Catolică era într-un apogeu al puterii sale, coordonând o structură socială rigidă, dominată de economia agrară. La acea vreme accesul celor mulți la informație era limitat, și de cele mai multe ori intenționat obturat (vine în schimb imprimarea cu caractere mobile a lui Johannes Gutenberg, și încetul cu încetul, și apoi din ce în ce mai accelerat, informațiile ajung spre din ce în ce mai mulți).
  • În perioada Renașterii, deși influența Bisericii rămâne consistentă, și deși o bună parte a creațiilor celor de atunci gravitează încă în jurul credinței creștine, totuși își fac loc din ce în ce mai clar fenomene precum:
  • Recuperarea scrierilor și a conceptelor greco – romane; a fost practic o trezire la viață a antichității și a culturii bizantine;
  • Apariția în spațiul dezbaterii publice (atât cât însemna la vremea respectivă) a observațiilor, descoperirilor și conceptelor cu referire la mișcarea planetelor (Copernic, Kepler, apoi Galileo Galilei); la matematică (cu surse din lumea arabă); la filosofie cele mai multe de natură a contrazice mai mult sau mai puțin timid perspectivele Bisericii sau cele aristoteliene; Nu în ultimul rând descoperirile geografice precum cea a lui Cristofor Columb din 1492 (Insulele Bahamas și America); sau căderea după 800 de ani a influenței arabe în Peninsula Iberică
  • Plasarea omului în centrul atenției, a observației, și a exprimării artistice (vezi realismul în pictură (Massacio), în sculptură (Nicola Pisano); în viața politică (Nicollo Machiaveli); în esență apariția timidă a curentului umanist. Toate acestea cu finanțarea deloc de neglijat a familiei Medici în Florența, a familiei Este din Ferrara, a familiei Sforza din Milano, sau a ducilor din Urbino.
  • Transmiterea bucuriei pe care o dă cunoașterea. Iar aici Renașterea avea oameni curajoși precum: Erasmus din Rotterdam (mort în 1536), Francis Bacon (1561 – 1626), Rene Descartes (1596 – 1650), Baruch Spinoza (1632 – 1677).
  • Ei bine toate acestea pregătind de altfel ceea ce în Iluminism urmează a se manifesta cu îndârjire și asumare, și anume – SECULARIZAREA FERICIRII.
  • Nu mai puțin important de subliniat este și faptul că nu toate societățile au cunoscut și au trăit perioada Renașterii (spre exemplu teritoriul și comunitatea noastră de civilizație au fost ocolite), după cum intensitățile de manifestare au fost diferite.

ILUMINISMUL

  • Numit și Epoca Luminilor sau Epoca Rațiunii, a fost o mișcare intelectuală, filozofică, ideologică, antifeudală, (cu centrul de inițiere în Paris) desfășurată în perioada pregătirii Revoluțiilor din sec. XVIII – XIX în țările Europei, a Americii de Nord și a Americii de Sud, având drept scop crearea unei societăți ”raționale”, prin răspândirea culturii, și a luminii cunoașterii în mase.
  • Printre altele Iluminismul și-a propus să înlăture dogmele religioase, și să propage luminarea maselor de oameni prin cunoaștere, și pe baza experienței proprii.
  • Iluminismul a pretins eliberarea ființei umane de sub tutele auto-indusă, iar textul manifest al curentului este scrierea lui Immanuel Kant ”Sapere aude!”, care spune: ”Tutela auto-impusă este incapacitatea ființei umane de a-și folosi abilitățile cognitive în lipsa instrucțiunilor de la o altă persoană. Această tutelă este auto-indusă atunci când cauza sa nu rezidă în absența rațiunii, ci în absența hotărârii și a curajului de a lua hotărâri fără instrucțiuni de la o altă persoană.”
  • Astfel, și pe un asemenea fundal, cu șubreziri din ce în ce mai consistente a dogmatismului bisericesc, a intoleranței religioase și a cenzurii, fericirea omului (care până mai ieri era posibilă doar în viața de apoi) începe să facă primi pași pe calea SECULARIZĂRII.

    De atunci încoace, FERICIREA ESTE COBORÂTĂ PE PÂMÂNT.

    Iluminismul promovează o concepție hedonistă și individualistă asupra fericirii, văzută de acum încolo ca o ARTĂ DE A TRĂI.

    Sigur, la toate acestea contribuie semnificativ și progresele epocii cât privește eradicarea foametei; progresele medicinei, urmare a cărora starea de sănătate a populației se îmbunătățește, perioada medie de viață crește; după cum astfel contează și faptul că individul se eliberează de limitările de tip medieval, el devenind din ce în ce mai autonom, fapt ce determină apariția și realitatea noțiunii de VIAȚĂ PRIVATĂ.

  • De acum încolo fiecare ființă umană poate SĂ ASPIRE (aici) LA FERICIRE.
  • Astfel, întrebarea ”CUM POT FI MÂNTUIT?” este înlocuită de întrebarea ”CUM POT FI FERICIT?
  • În fapt, promisiunile lumii de dincolo, sunt înlocuite acum de credința în PROGRESUL SOCIAL și ȘTIINȚIFIC.
  • Promotorii direcți și indirecți ai Iluminismului devin astfel: descoperirile lui Issac Newton, raționalismul lui Rene Descartes, panteismul lui Benedict de Spinoza, empirismul lui Francis Bacon și John Locke – cu o nu mai puțin magistrală prestație a lui Denis Diderot cu a sa celebră ”Enciclopedie”; urmat de Montesquieu, de Voltaire, de Immanuel Kant, de Cesare Beccaria, și chiar de către Țarul Petru I al Rusiei, de Frederic al II-lea al Prusiei, sau de către Carol al III-lea al Spaniei (care au înțeles mai repede în ce direcție merg lucrurile).
  • Este astfel evident faptul că ILUMINISMUL a fost o esențială linie de demarcație în apariția LUMII MODERNE.

POLITIZAREA FERICIRII

    Dar trebuie neapărat să aflați ceva:

    Odată cu secularizarea fericirii, s-a deschis calea POLITIZĂRII FERICIRII.

    Cum?

    Aflați din cele de mai jos:

DECLARAȚIA DE INDEPENDENȚĂ  A COLONIILOR AMERICANE

de fapt

DECLARAȚIA DE INDEPENDENȚĂ A SUA

(4 IULIE 1776)

  Unde în paragraful cunoscut sub denumirea de ”Dreptul la revoluție” găsim următorul text:

  ” Noi considerăm aceste adevăruri evidente, credem că toți oamenii sunt egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite drepturi inalienabile, și că printre aceste drepturi inalienabile se găsesc ca fiind importante, esențiale -Viața, Libertatea și căutarea Fericirii. Credem că, pentru a asigura aceste drepturi, guvernele sunt instituite de oameni, iar puterile acestora izvorăsc doar din consimțământul celor guvernați; iar atunci, când forma de guvernare devine distructivă, poporul este îndreptățit să modifice, să elimine, și să instituie o nouă guvernare, stabilindu-i fundația pe astfel de principii, și organizându-i puterile în asemenea forme, astfel încât lui (poporului) să i se pară cel mai probabil faptul că noua guvernare le va putea aduce siguranță și fericire.”

DECLARAȚIA DREPTURILOR OMULUI ȘI ALE CETĂȚEANULUI

(cea care în Franța a pus bazele democrației moderne)

(29 august 1789)

”Reprezentanții poporului francez, constituiți în Adunarea Națională, considerând că ignorarea, uitarea sau disprețuirea drepturilor omului sunt singurele cauze ale nefericirilor populare și ale corupției guvernelor, au decis să expună, într-o declarație solemnă, drepturile naturale, inalienabile și sacre ale omului, astfel încât această declarație, prezentă permanent la toți membrii corpului social, să le amintească fără încetare drepturile și îndatoririle lor; astfel încât actele puterii legislative și cele ale puterii executive, putând fi oricând comparate cu scopul oricărei instituții politice, să fie prin urmare mai respectate; astfel încât cererile cetățenilor, fondate de acum înainte pe principii simple și incontestabile, să se fondeze pe respectarea Constituției și a fericirii tuturor.

            În consecință, Adunarea Națională recunoaște și declară, în prezența și sub auspiciile Ființei Supreme, drepturile următoare ale omului și cetățeanului:”

MAXIMILIEN ROBESPIERRE (1758 – 1794)

Figură emblematică, dar și controversată a Revoluției Franceze; de profesie avocat, spunea într-unul dintre celebrele sale discursuri pro-democrație și pro-modernitate ale statului francez că: ”Omul este născut pentru a fi fericit și pentru a fi liber.”

     Dar politizarea fericirii nu se oprește aici, și odată cu apariția marxismului (Karl Marx – 1818 – 1883) apare idealul construcției FERICIRII COLECTIVE.

Astfel, comunismul:

COMUNISMUL

     Dar asta a fost în comunism, și poate mai este și azi, prin anumite enclave geografice, mai mari sau mai mici ale lumii.

     Dar cum este azi în societatea capitalistă, cum este azi în economia de piață, în cadrul economiei globale, sau atât cât a mai rămas din ea?

ASTĂZI – în vremurile noastre

          Ei bine ASTĂZI, în vremurile noastre, conform unor specialiști, lucrurile stau cam așa:

  • , adică – să ai o casă, să ai cel puțin o mașină, să ai un loc de muncă bine plătit, să ai recunoaștere socială, iar ca și bonus, o dragoste împlinită și o familie armonioasă

          Din perspectiva accentelor mai sus prezentate, profesorul Gilles Lipovetsky (filosof și psiholog francez, născut în 1944), ce încă predă la Universitatea Stendhal din Grenoble (Franța) spune:

          ”Societatea de hiperconsum este cea a unei ”fericiri paradoxale”.

Societatea actuală antrenează individul într-o logică (?!) a competiției, într-o adevărată obsesie a excelenței.

            Într-un asemenea context, comparația continuă a individului cu reușita celuilalt, incită la nefericire, operațiunea în sine fiind devastatoare pentru stima de sine și conducând la o nerealistă și nefericită devalorizare (căci până la urmă fiecare om are darurile și talanții lui).

           Nu este astfel de mirare de ce anxietatea, stresul, frustrarea, nesiguranța, depresia și în cele din urmă eșecul câștigă (de altfel nemeritat și nesănătos) teren; și toate acestea într-o societate guvernată de ideologia publicitară ce impune ”fericirea ca obligație”.

      Ei bine, dacă și așa stau lucrurile, ce este de făcut, ce este de corectat, de reglat, de calibrat în vremurile noastre, pentru ca fericirea să fie fericire, și pentru ca ea să nu devină o presiune care până la urmă să ne distrugă?

      Am să vă răspund la aceste dileme (atât cât cunoștințele, mintea și experiența îmi va permite), dar nu înainte însă de a vă spune, de a vă sublinia faptul că nu doar religiile sau doar unele categorii sociale au fost (și sunt preocupate de subiectul fericirii). Nu. Au fost și sunt mai multe categorii sociale și profesionale preocupate de acest subiect, categorii dintre care se detașează ca vechime și muncă – filosofii.

      Iată de ce consider că este un act de corectitudine intelectuală ca măcar o parte dintre cele frământate și prezentate de aceștia să ajungă la inima și mintea dumneavoastră.

      Selecția este dificilă, prezentarea nu are nicidecum pretenția exhaustivității, și nici măcar pe aceea a ordinării citatelor în ordinea importanței, a valorii. Ba chiar din motive ce țin de durata prezentării lista este chiar scurtă, foarte scurtă:

  • (scriitor și filosof indian / bengalez; 1861 – 1941) – este simplu să fii fericit, dar este greu să fii simplu.
  • (medic, teolog protestant, filozof german; 1875 – 1965 / Premiul Nobel pentru pace în anul 1952) – fericirea nu este nimic decât sănătate bună și memorie proastă
  • (filosof, poet, eseist român; 1909 – 1987) – Oamenii te iartă când faci crime, dar nu te iartă când ești fericit
  •  (avocat, părintele Indiei Independente; 1869 – 1948) – fericirea este armonia dintre ceea ce gândești, ceea ce spui și ceea ce faci.
  • (scriitor francez; curentul realism; 1783 – 1842) – Fericirea o atingi arareori, dar merită să alergi după ea toată viața.

Dar off, și off, și câte aș mai putea cita și spune.

     Vreme însă NU este, așa că înainte de a trece la soluții, voi îndrăzni a face o sinteză a teoriilor mari despre fericire.

Iar sinteza arată astfel:

– Teoria hedonistă – conform căreia, fericirea înseamnă prezența plăcerii și absența suferinței.

– Teoria preferințelor – potrivit căreia, fericirea înseamnă să obții ceea ce vrei.

Teoria ”așteptărilor” fericirii – conform căreia, fericirea noastră se bazează pe decalajul (realizat sau nu, împlinit sau neîmplinit) dintre așteptările noastre și realitate.

– Teoria satisfacției cu viața – care spune că fericirea înseamnă să fii mulțumit de viața ta.

Teoria găsirii sensului vieții – conform căreia, fericirea se realizează dacă în această viață ai găsit un sens, un scop pentru care să trăiești.

Teoria ”fericirea nu-i aici” – conform căreia viața pe pământ nu are cum să fie fericită, iar fericirea adevărată se poate întâlni și realiza doar într-o altă lume.

– Teoria stărilor emoționale – fericirea reprezintă un set de emoții și de predispoziții emoționale (de regulă pozitive).

Teoria biologică a fericirii – care spune că fericirea noastră este determinată de reacțiile biochimice cauzate de hormonii – oxitocină, serotonină, dopamină.

   Pe care dintre aceste teorii le îmbrățișați, vă las pe dumneavoastră să alegeți.

   Eu însă, în cele ce urmează, am să vă prezint o construcție cât privește fericirea, ce îmbină elemente ale cercetărilor relativ recente, realizate pe tema fericirii, de către mai multe somități internaționale în studiul acesteia.

      Este vorba de:

    * Ed Diener – psiholog și autorul cărții “Descifrând misterele sănătății mentale”. Diener a fost profesor la Universitatea Utah și Virginia din SUA, având și calitatea de profesor emerit la Universitatea din Illinois (1946 – 2021) – care spune că fericirea este o combinație între satisfacția propriei vieți, și capacitatea de a avea mai multe emoții pozitive decât negative

    * Prof. Martin Seligman (născut in 1942) – cercetător în domeniul psihologiei, fost președinte al Asociație Psihologilor Americani, prolific autor de cărți în domeniu, adept al psihologiei pozitive, aflat in topul celor mai citați psihologi din lume, autor al cărții “Fericirea autentică” – cel care susține că fericirea presupune amestecul a trei elemente: 

       1. Viața plăcută (Pleasant Life) – adică fericirea produsă de ceea ce faci (exemplu: faci sport, gândești, ieși cu prietenii, etc.) 

       2. Viața bună (Good Life) – adică fericirea produsă de îndeplinirea/satisfacerea dorințelor personale care exprimă punctele tari pe care le avem ca indivizi (exemplu: realizarea unui unui proiect, a unei lucrări efective, etc.)

       3. Viața cu sens (Meaningful Life) – sau fericirea produsă de îndeplinirea/satisfacerea dorințelor transpersonale (exemplu: cele ce privesc asumarea și respectarea valorilor și a normelor asumate de individ (ca individualitatea), dar, și nu de puține ori, de el ca individ, dar ca parte a unei comunități (vezi comunitățile de credință, de cel fel or fi ele)

      * Prof. Sonja Lyubomirsky (născută în 1966) – (Departamentul de Psihologie al Universității din California), autoarea Best-sellerului “Drumul spre fericire. O abordare stiințifică” – cea care, urmare a unor îndelungi și elaborate studii, a stabilit faptul că fericirea are drept cauze următoarele:

       1. Moștenirea genetică – 50 %cu ce mă nasc” (și studiile lui Meike Bartels olandeză, născută în 1973, profesor universitar, cercetător în domeniul geneticii fericirii și a bunăstării subiective, confirmă cercetările Soniei)

          Un aspect interesant aici, este faptul că, sub influența genelor, noi nu ne expunem unui mediu aleatoriu, ci culmea, dar oarecum normal, noi selectăm și modelăm lumea din jurul nostru, în așa fel încât acestea să ne amplifice și să ne întărească dispozițiile determinate genetic.

       2. Circumstanțele de viață (sau ceea ce ți se întâmplă) – 10%ce mi se întâmplă

       3. Factorii psihosociali – restul de 40% – “ce fac eu pentru a fi fericit

           Aici, în cadrul factorilor psihosociali, profesoara Sonja Lyubomorsky a detaliat și evidențiat câteva elemente (ca fiind de o importanță considerabilă), urmare a studiilor dumneaei, dar și a altora pe care în scurt îi voi menționa; iare aceste elemente sunt:

           * Temperatura medie exterioară – influențează apariția și stabilitatea fericirii, însă nu am să intru aici în alte detalii. Ceea vă pot însă spune însă în scurt, este aceea că atunci când este prea cald, cât și atunci când este prea rece, fericire nu există. Ca întotdeauna moderația e ținta. (studiul din 2004 a Universității din Michigan – SUA)

           * Mirosurile – contribuie de asemenea din greu la instalarea și acțiunea fericirii (vezi studiile profesoarei Jeanette Haviland Jones – Universitatea Rutges, statul New Jersey, SUA)

           * Sănătatea și stilul de viață – Cât privește relația dintre sănătate și fericire, cercetările evidențiază mai degrabă un mecanism de percepție a individului față de propria stare de sănătate. Astfel, unii pacienți care suferă de boli cronice reușesc să se bucure totuși de unele aspecte ale vieții fericite, considerând boala ca pe orice altă problemă care trebuie abordată, rezolvată dacă se poate, și dacă este cazul, chiar ignorată .

           * Rețelele sociale, din care

                 # Lipsa rețelelor sociale (ex. familie, prieteni) – care atenție, poate fi compensată de un venit mediu anual de aproximativ 50.000 dolari în SUA; adică dacă ai acești bani, lipsa rețelelor sociale de tip familie, sau prieteni, nu îți impactează negativ și esențial atingerea fericirii

                 # Căsătoria – care s-a stabilit că duce la creșterea speranței de viață cu aproximativ 7 ani la bărbați, și cu aproximativ 4 ani la femei.

                    De altfel în cuplu, studiile au arătat că există o curbă a nivelului fericirii impactată direct de apariția copiilor. Curba este asemănătoare literei W, Astfel că în perioada de început al familiei, nivelul fericire este mare, apoi scade imediat după apariția copiilor, pentru ca mai apoi nivelul să urce (cam până la adolescența copiilor), când scade din nou. Este de observat de asemenea, faptul că nivelul fericirii crește după plecarea primul copil de acasă și rămâne relativ crescut pe parcursul restului vieții .

            * Religia și culturacare dau sens și semnificație – o chestiune esențială și conform cu triada identificată de Martin Seligman, și prezentate de mine în scurt, mai sus (vezi Viața cu sens, sau Meaningful Life)

             * InteligențaNu are efecte notabile, semnificative asupra fericirii, cunoscându-se faptul că persoanele supradotate au deseori probleme de adaptare și socializare. Pe de altă parte este foarte adevărat că în prezența unui nivel foarte scăzut al inteligenței, individul are puține șanse de a cunoaște și trăi fericirea autentică.

             * Banii – și asta în contextul în care s-a stabilit că banii sunt importanți până la un nivel mediu – superior; după acest nivel, mai mulți bani nu aduc neapărat la multă fericire, dar pot aduce mai multe îngrijorări sau necazuri

             * Munca – satisfacția obținută prin muncă poate contribui la creșterea nivelului de fericire, doar dacă există surse de motivație consistente, cum ar fi: salariul atractiv, posibilitatea de a avansa, plăcerea lucrului bine făcut, specificul muncii, poziția socială a funcției ocupate. În cazul în care nu există motivație iar munca se desfășoară din obligație, atunci raportul dintre muncă și fericire devine negativ.

    Ei bine, și în mic oarecum, și din perspectiva celor mai sus prezentate putem încerca să definim chiar (iarăși zic) în scurt fericirea.

    Au făcut-o și alții înaintea noastră și au spus că – fericirea este o trăire emoțională pozitivă față de propria viață, care cuprinde:

    1. Să fii mulțumit de trecut

    2. Să fii cât mai bucuros în prezent

    3. Să fii optimist față de viitor

DAR…

1. CUM POȚI SĂ FII MULȚUMIT DE TRECUT?

    Dacă trecutul tău este ceva de care ești mulțumit deja, lucrurile sunt în ordine. Dacă trecutul nu te mulțumește, trebuie să faci niște schimbări. Evident trecutul este greu de schimbat, vorba proverbului: ”Încetează să speri la un trecut mai bun.” Sunt însă câteva lucruri pe care le poți face pentru a ajunge să-l accepți și să fii mulțumit de el.

    Acestea sunt:

a) Iartă-i pe cei care ți-au greșit; și dacă se poate, spune-le asta. Cuvântul sau gândul cheie este – TE IERT

b) Recunoaște greșelile pe care le-ai făcut; și dacă se poate, cere-ți iertare de la persoanele cărora le-ai greșit. Este posibil ca unele să nu te ierte, dar vei rămâne împăcat că ai făcut tot ce depinde de tine în acest sens . cuvântul sau gândul cheie este – IARTĂ-MĂ.

c) Fii recunoscător celor care te-au ajutat; dacă se poate, mulțumește-le. Cuvântul sau gândul cheie este – MULȚUMESC.

d) Iubește pe cei care contează; și dacă se poate, spune-le asta. Cuvântul sau gândul cheie este – TE IUBESC.

2. CUM POȚI SĂ FII BUCUROS DE PREZENT?

a) Trebuie să faci lucruri care îți produc plăcere (Pleasant Life – vezi Martin Seligman)

     Mulți oameni, dacă sunt întrebați NU sunt capabili să menționeze imediat zece activități care le produc plăcere. Unii pot face lista, dar numai după un anumit timp de gândire. Foarte mulți însă, deși pot genera lista, NU implementează aceste activități. Așadar, puțini oameni sunt conștienți de activitățile care le produc plăcere, și chiar și cei care la un moment dat le descoperă, de foarte multe ori nu le implementează sistematic în viața lor de zi cu zi.

b) Trebuie să-ți formulezi dorințe realiste, care corespund punctelor tari pe care le ai ca individ, în termeni raționali (Good Life – vezi Martin Seligman)

     Și când spun termeni rațional mă refer indirect și la termenii iraționali.

     Câteva exemple:

– În loc să spui: Trebuie obligatoriu, cu necesitate să reușesc în această sarcină, și nu pot concepe o altă variantă  (ești în domeniul iraționalului).

   Mult mai înțelept, și mai pro-fericire ar suna cam așa: Mi-ar plăcea foarte mult să reușesc în această sarcină, și voi face tot ceea ce depinde de mine, omenește vorbind în acest sens; dar accept faptul că uneori, indiferent de ce fac eu, lucrurile nu se întâmplă așa cum îmi doresc .

sau

– Viața mea trebuie să fie ușoară, dreaptă și frumoasă. Altcumva, nu mi-o pot imagina.

Ei bine, și în acest caz, mult mai înțelept, și mai pro-fericire ar trebui spus, cam așa: Mi-ar plăcea foarte mult ca viața mea să fie ușoară, dreaptă și frumoasă și fac tot ce pot și știu, atât căt depinde de mine, ca ea să fie așa; dar accept faptul că uneori, indiferent de ce fac eu, nu se întâmpla așa cum îmi doresc.

c) Trebuie să ai o grilă de valori explicite care să susțină dezvoltarea unor relații transcendente (exemplu: Dumnezeu, umanitate, ființe superioare, univers).

     Cei mai mulți oameni NU sunt capabil să menționeze imediat valorile esențiale și centrale pe care le au, și de care țin seama în viața lor. După un anumit timp de gândire, unii pot face totuși o listă cu aceste valori. Pe de altă parte, deși unii pot genera această listă a valorilor, NU toți se străduiesc a le implementa în viața lor de zi cu zi.

3. CUM POȚI SĂ FII OPTIMIST CU PRIVIRE LA VIITOR?

    Cuvântul optimism derivă din cuvântul latinesc “optimus” – care înseamnă “cel mai bun”.

    Per a contrario, cuvântul pesimism deriva din cuvântul latinesc “pessimus” – care înseamnă “cel mai rău”.

    Concret, ambele cuvinte mai sus prezentate descriu un stil cognitiv, care pe de o parte, în cazul optimismului determină ca în orice situație să vezi, să aștepți și să prezici cel mai bun rezultat;  după cum, desigur, în cazul pesimismului determină ca în orice situație să vezi, să aștepți și să prezici cel mai rău rezultat.

     Ce este interesant este faptul că aceste două cuvinte nu sunt plasate într-o poziție de bipolaritate – aceasta însemnând spre exemplu că deși ai un optimism crescut nu înseamnă automat că ai un pesimism scăzut. Și, după cum nu înseamnă că dacă ai un pesimism ridicat nu poți să ai și un optimism cel puțin mediu moderat . poate de-aici a derivat o altă necesitate și stil cognitiv numit – realism (din latinescul “realis”, adică real) – care tradus înseamnă ceva de genul “dezinteresat a face predicții; dezinteresat a aștepta ceva”.

     Pe de altă parte, trebuie observat că nu orice formă de optimism este bună. Optimismul exagerat susține într-adevăr stările emoționale pozitive, dar ne poate reduce capacitățile de a identifica pericolele și vulnerabilitățile situației.

     Pe de cealaltă parte, nici pesimismul exagerat nu face bine. El susține pe de o parte stările emoționale negative, făcându-ne să nu vedem și să nu valorificăm oportunitățile situației.

      Și ca nimic să nu fie simplu, chiar și realismul atât de dorit, este un stadiu și o stare greu de atins, dată fiind complexitatea lumii, în care trăim, a multiplelor interdependențe presupuse de aceasta, și toate, raportate la evidentele limite ale minții umane.

      Iată de ce, înțelept este să mizăm pe un optimism realist, adică pe un optimism dublat și controlat de gândirea rațională, care are suport logic, empiric și pragmatic, dar însoțit mereu (cel puțin după părerea mea) de către ancora de credința ce dă sens și semnificație tainică întregii existențe.

HORMONII FERICIRII

     Totuși, apropriindu-mă de finalul prezentării mele, în completarea recomandărilor mai sus prezentate, găsesc de cuviință a vă informa că din tabloul tainic al elementelor ce contribuie la realizarea fericirii, sau a bunăstării subiective, așa cum oamenii de știință preferă a o denumi, nu trebuie exclus aportul și impactul așa numiților hormoni ai fericirii, care se declanșează și realizând următoarele activități:

Serotonia (stabilizatorul stării de bine / hormonul fericirii)

  1. Reglează dispoziția
  2. Stimulează memoria și funcțiile cognitive (abilitatea de a învăța)
  3. Stimulează secreția de melatonină, cu impact direct asupra calității somnului, a apetitului și a digestiei

     Se produce atunci când:

  • Când stai la soare
  • Când meditezi
  • Când petreci timp în natură
  • Când ai o bună sănătate mentală

Dopamina (hormonul recompensei / hormonul plăcerii)

  1. Este implicată în învățare, în memorizare, în funcțiile sistemului motor
  2. Prea multă strică – dependențe, manii, halucinații și schizofrenie
  3. Prea puțină strică – dezvoltarea bolii Parkinson

      Se produce atunci când:

  • Când mănânci (ciocolata și ardeiul iute potențează mult producția și efectul)
  • Când atingi un obiect
  • Când rezolvi o problemă
  • Când te îngrijești de tine

Oxitocina (hormonul iubirii)

  1. Contribuie la realizarea legăturilor puternice între adulți, cât și între copii și părinți
  2. Contribuie la creșterea empatiei și a încrederii între oameni

     Se produce atunci când:

  • Când socializezi
  • Când au loc atingeri cu semenii (inclusiv sexul, sau mai ales sexul)
  • Când mângâi animale
  • Când ajuți semeni
  • Când femeia naște sau alăptează

Endorfinele (calmantul durerii / calmantul natural al organismului nostru)

  1. Este răspunsul organismului nostru la stres, la disconfort, la durere
  2. Au un rol analgezic
  3. Înlătură tensiunea și aduce relaxarea
  4. Reduce hormonul stresului – cortizolul
  • Antrenament fizic (reduce hormonul stresului – cortizolul)
  • Ascultatul de muzică
  • Vizionarea unui film
  • Atunci când râzi

      Închei prezentarea mea urându-vă: Să fiți fericiți pentru voi, pentru cei din jurul vostru, pentru Cer.

      În călătoria aceasta, vă doresc să vă însoțească mereu (sau mai bine zis atât cât va fi să fie):

  • un trup îngrijit,
  • o inimă și o minte observate atent, îngrijite constant, și susținute mereu (sau atât cât de voi depinde) prin învățarea și mirarea continuă,
  • sănătoase relații pe orizontala socială,
  • o funcțională și onestă relație pe verticală
  • un trecut cu care v-ați împăcat
  • un prezent din a cărui bucurii ați învățat a culege înțelept ceea ce se cuvine a culege
  • un viitor spre care să priviți cu un optimism realist (mai degrabă recunoscători, smeriți, mulțumitori)..atât cât va fi să fie

Să fiți fericiți!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *