Managementul stresului

Este o ” vedetă ”.

Practic, nimeni nu îi scapă.

Nu ține seama de vârstă, de poziția socială, de situația financiară, de diplome sau stare civilă.

Stă mereu la ” pândă ”, apare și dispare de multe ori, fără să înțelegi ” de ce ” și ” cum ”.

Nu e ceva nou, dar încă ne străduim a-l înțelege și încă ne străduim a învăța să…trăim cu el….

   Stresul – căci despre el vorbesc. ” Vedeta ” cu o istorie ” de când lumea ”, cu un prezent ” aglomerat ” și cu un viitor ce se anunță a fi ” măreț ”….individual și global deopotrivă.

 

                                                                         Dar ce  este stresul ?

   După cum probabil vă puteți imagina, nici de această dată nu avem o definiție unanim acceptată de către cei care într-un fel sau altul se ocupă cu studiul și tratarea ( ? ) stresului.

   Totuși, în cele de mai jos, mi-am permis a selecta câteva definiții, care cred eu că pot fi folositoare pentru desfășurarea de mai apoi a analizei mele. Aceste definiții ( și autorii lor ), sunt :

   Hans Hugo Bruno Selye ( 1907 – 1982 ) – biochimist canadian de origine austro-ungară, cel care a introdus în știință noțiunea de stres.

    definea stresul ca fiind : 

    ” ansamblul reacțiilor organismului uman față de acțiunea externă a unor agenți cauzali ( fizici, chimici, biologici și psihici ) constând în modificări morfo-funcționale, cel mai adesea endocrine. „

     Frank Landy  ( 1942 – 2010 ) psiholog american cu expertiză în psihologia organizațională

    definea stresul ca fiind : 

” reprezintă un dezechilibru intens perceput de către individ între cerințele organismului și ale mediului – și posibilitățile de răspuns individual. ”

     Băban Adriana – psiholog, profesor universitar doctor ce activează în cadrul Facultății de Psihologie și științele educației din cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj

    care definește stresul ca fiind :

” este un fenomen psihosocial complex ce decurge din confruntarea persoanei cu cerințe, sarcini, situații care sunt percepute ca fiind dificile, dureroase sau de mare importanță pentru persoana respectivă. „

 

                                           Tipuri de stres și câteva cauze ale existenței acestora

        Enumerarea de mai jos nu are pretenție de a fi exhaustivă, însă prezentarea ei în acest fel, poate fi de folos în  a organiza oarecum informațiile și experiențele de viață individuale ( sau de grup ), în și legat de stres.

        Astfel, putem avea de-a face cu :

1. Stresul fizic – care poate fi cauzat de :

                             * accident ;

                             * intervenție chirurgicală ;

                             * munca fizică intensă ;

                             * poluarea mediului ;

                             * agenți patogeni ;

                             * deshidratare ;

                             * deficiențe alimentare ;

                             * alergeni alimentari – precizări personale

 

2. Stresul psihologic – care poate fi cauzat de :

                                        * tensiuni emoționale ( frica, furia, durerea, tristețea, frustarea  ) 

                                                 Se poate distinge aici între :

                                                          Stres mental

                                        * griji ;

                                        * nevoia de perfecționism ;

                                        * gelozie ;

                                        * anxietate ;

                                        * sentiment de pierdere a controlului.

                                                          Stres perceptual

                                        * convingeri ;

                                        * atitudini ( ale altora față de tine sau ale tale față de diverse situații din viață )

                                        * concepții despre lume

 

3. Stres psiho-social – care poate fi cauzat de :

                                        * probleme în familie ;

                                        * probleme cu prietenii ;

                                        * lipsa de suport social ;

                                        * izolare

 

4. Stres psiho-spiritual – care poate fi cauzat de :

                                             * criza de caracter ( despre caracter – poate cu o altă ocazie )

                                             * lipsa de sens ;

                                             * lipsa de valori ( inclusiv la locul de munca )

 

        5. Stresul bun ( Eustres ) și Stresul rău ( Distres )

            Stresul bun ( Eustres ) – este acel stres care apare la om în condiții ( normale ) de suprasolicitare. Individul identifică situația suprasolicitantă, iar organismul și întreaga sa ființă se mobilizează pentru administrarea acesteia. Oboseala acumulată într-un asemenea context dispare mai apoi prin odihnă și nu este necesar administrarea vreunui tratament.

            Stresul rău ( Distres ) – este acel stres care solicită consistent și nu de puține ori pentru lungă durată ( cu nuanțe aici ) individul, organismul acestuia și întreaga sa ființă, astfel încât după o anumită perioadă de timp se declanșează procese ” corozive ”, distructive, mai ușor sau mai greu măsurabile și perceptibile, care în cele din urmă influențează consistent calitatea și durata vieții subiectului.

 

       6. Stresul evident și stresul ascuns

            Stresul evident – este acel tip de stres pe care îl conștientizezi, pe care oarecum ” îl simți ”, îl constați și oarecum îl poți evalua.

             Stresul ascuns – este acel tip de stres care este prezent și acționează tăcut, pe nesimțite, dar care afectează, care ” mănâncă ”, care ” macină ” , și care nu de puține ori determină simptomatologii explozive, surprinzătoare, agresive, și din păcate, nu de puține ori fatale.

 

                                                               Cum acționează stresul ?

                                                               Ce mecanisme pune în mișcare stresul ?

                                                               Ce efecte produc în trup, mecanismele declanșate de stres ?

 

    Pentru a înțelege ceea ce urmează a vă spune, trebuie să vă fac o scurtă introducere în parte a sistemelor trupului omenesc, cu precizarea că datele și informațiile mai jos prezentate trebuiesc privite ca fiind ceva de la bază, de la fundația cunoștințelor specializate în domeniile ce vor fi abordate. Pentru abordări aprofundate, vă îndemn desigur a accesa suplimentare surse de informații.

    În concret, am să vă prezint câteva date și informații legate de :

– sistemul muscular

– sistemul nervos

– sistemul cardiovascular

– sistemul digestiv

– sistemul endocrin

– sistemul imunitar

    Bine de știut încă de pe acum : toate aceste sisteme sunt date teribil ” peste cap ” atunci când stresul (de un anumit fel) apare și începe a ” mânca ” pe tăcute din noi. Detalii mai jos.

 

                                                                             Sistemul muscular

    Corpul uman are nu mai puțin de 639 de mușchi ; deși unii spun că sunt mai mulți, alții mai puțini.

    Oricâți ar fi în fapt, cam așa arătăm din această  perspectivă :

 

    Mușchiul – reprezintă un țesut contractil de culoare roz-roșiatică, format din celule musculare ce alcătuiesc corpul mușchiului și la capătul căruia se găsesc tendoane. Mușchiul este format din 75 – 80 % apă și restul din substanță uscată.

    Cei mai mici mușchi se află în ureche și sunt mușchiul tensor al timpanului și mușchiul scăriței – ei având un rol major la nivelul auzului – întreg lanțul oscicular fiind pus în mișcare prin contracția acestora.

    Cel mai lung mușchi din corpul omenesc este : mușchiul Sartorius – și este mușchiul care se întinde din spatele pulpei piciorului și până după genunchele acestuia ; el făcând posibilă rotirea piciorului și încrucișarea picioarelor, controlează mișcările în timpul mersului, statul pe loc, păstrarea echilibrului.

    Cel mai puternic mușchi al corpului, proporțional cu dimensiunea sa este – limba.

    Avem 3 tipuri de mușchi în corp :

– mușchi striați – sunt cei care se prind pe schelet și de aceea se mai numesc și mușchi scheletici ( ai feței, ai picioarelor, etc. )

– mușchii netezi – care se găsesc în pereții organelor interne și se mai numesc și mușchi viscerali ( ai pereților tubului digestiv, a vaselor sanguine, ai căilor urinare, ai uterului )

– mușchi striați de tip cardiac – adică mușchiul inimii sau miocardul

    Masa musculară reprezintă aproximativ 40 % din totalul greutății corporale ; iar atunci când din diverse motive corpul omenesc pierde din greutate – imediat după epuizarea rezervelor de grăsime el începe să consume și să piardă astfel din masa musculara.

    Și dacă tot vorbim de masa musculară – este bine să știm că pe măsură ce înaintăm în vârstă, între 30 și 70 de ani, pierdem în mod natural jumătate ( 50 % ) din masa musculară și ca atare și din forța corespunzătoare.

    Fără activitate fizică, pierderea după 30 de ani poate atinge 3 – 5 % pe deceniu ( la 10 ani ). Dacă facem activitate fizică, pierderea se reduce substanțial, dar este inevitabilă. Procesul de diminuare a masei musculare se numește sarcopenie. Sedentarismul și denutriția sunt factori majori care duc la topirea mușchilor.

 

       Cum funcționează mușchii ?

     Mușchii pentru a funcționa au nevoie de energie.

     Energia este obținută de către organism din alimente care conțin diferite cantități de carbohidrați, proteine, lipide. Procesul constă în eliberarea tuturor cantităților de energie în reacții biochimice care se măsoară în kilocalorii și se calculează în funcție de cantitatea de căldură eliberată de către organism.

  Principalii compuși ai alimentelor care ajută la generarea energiei sunt moleculele din carbon, oxigen, hidrogen și azot.

  Principala sursă de energie pentru realizarea metabolismului celulei musculare sunt carbohidrații ( adică, glucidele sau zaharurile ) și lipidele ( adică, grăsimile ) ; dar și proteinele într-o anumită măsură.

   Carbohidrații

   Carbohidrații sunt de fapt molecule organice clasificate în funcție de structura moleculară. Structurile moleculare simple ( rapid digerabile ) alcătuite din 1 – 2 molecule de zahăr legate între ele, se numesc carbohidrați simpli, dar din păcate sunt răi ; pe când structurile moleculare alcătuite din mai multe molecule de zahăr legate între ele se numesc carbohidrați complecși și sunt carbohidrații buni.

   Carbohidrații ( în funcție de compoziția și impactul lor asupra glicemiei ), carbohidrații sunt clasificați ca fiind simpli ( zaharuri simple sau glucide rafinate ) și carbohidrați complecși.  

    Carbohidrații complecși ( buni ) – ( sunt glucidele și zaharurile cu eliberare lentă ) și sunt carbohidrații buni – și asta deoarece au marea calitate de a se absorbi mult mai lent decât cei simpli și furnizează corpului o energie constantă pe tot parcursul zilei, previn creșterile și scăderile bruște de glicemie și oferă o senzație de sațietate îndelungată.

   Exemple carbohidrați complecși ( buni ) – pâine integrală, cereale integrale, fasole albă sau pestriță, mazăre, linte, varză, conopidă, roșii, urzici, salată verde, morcov, dovleac, orezul brun, fructele proaspete.

 

    Carbohidrații simpli ( răi ) – au fost cândva carbohidrați complecși ( au fost benefici odată pentru organism ), însă ” mâna omului ” a înlăturat din aceștia fibre alimentare, vitaminele și mineralele și astfel au rămas doar glucide sau zaharuri simple, adică ” rele ” – pe care corpul nostru le absoarbe rapid și care se depun foarte ușor sub forma de grăsime, determinând creșteri și scăderi bruște ale glicemiei ( ale zahărului în sânge ), influențând în mod negativ apetitul ( adică pot crește senzația de foame ).

   Exemple carbohidrați simpli ( răi ) – faina albă și produsele din ea, covrigei, biscuiții sărați, cerealele dulci, etc.

 

    Carbohidrații au o valoare energetica de 4,1 kcal / g.

    Kilocaloria este unitatea de exprimare a valorii energetice a unui aliment ce corespunde cantității de căldură degajate prin arderea sa. Kilocaloria ( Kcal ) echivalează cu 1000 calorii, iar unitatea internațională este kilojoulul ( Kjoul ), 1 kcal = 4,18 kjouli.

    Caloria  este o unitate de măsură în fizică, fiind definită drept cantitatea de căldură / energie necesară pentru a crește temperatura unui mililitru de apă cu 1°C. O calorie este echivalentă cu 4,184 jouli ( J ). Deoarece cantitatea de energie implicată în metabolism este mare, se folosește pentru măsurare kilocaloria (1 kcal = 1.000 calorii).

    Carbohidrații – sunt transformați în glucoză și apoi sunt transportați în ficat și în țesutul muscular.

    Important de știut : este faptul că organismul uman are capacitatea de a transforma glucoza în glicogen ( o formă de carbohidrat stocată în mușchi și în ficat, ce susține esențial forța și masa musculară a organismului ) – după cum mai apoi, atunci când este nevoie, poate reconverti din nou glicogenul în glucoză.

    Glucoza este și singurul nutrient care hrănește creierul ( deși reprezintă 2 % din greutatea corporală, creierul consumă 25 % din glucoza organismului ) și țesutul nervos, iar glicogenul muscular este principalul combustibil pentru eforturile de mare intensitate.

   Atunci când glucoza ajunge în sânge, este eliberată insulina ( produsă de pancreas ). 

   Rolul insulinei este să participe la metabolismul glucidelor, contribuind astfel la micșorarea concentrației de glucoză în sânge.

   Dacă pancreasul nu mai produce suficientă insulină pentru a neutraliza glucoza sau dacă sunt probleme la nivel celular de absorbție și conversie a glucozei – atunci nivelul glicemiei este crescut și de aici probleme la organe și țesuturi precum : retina, rinichi, țesut nervos, boala coronariană, risc sporit de accident vascular.

   Recomandări :

–  citește întotdeauna eticheta nutrițională. Evită orice substanță ce se termină în ” oză ” – zaharoză, sucroză, dextroză, maltoză. Sunt rele și cu cât sunt mai sus în lista, cu atât produc mai mult rău.

– uită-te la total carbohidrați pe etichetă și reține ca un ingredient care enumeră o formă de zahăr ca prim ingredient are un număr ridicat și nesănătos de zaharuri.

– zahărul este cea mai rea și periculoasă forma de carbohidrați simpli ( el fură calciul și vitaminele din organism, crește apetitul creează dependența, îngrașă ). Înlocuiește zahărul cu : siropul de agrave, siropul de orez brun sau arțar, stafidele, melasă, pasta de curmale sau mierea. Dacă vrei zero calorii – optează pentru îndulcitorii artificiali sau sirop de ștevie.

 

    Lipidele

    Lipidele – sau grăsimile, oferă organismului 9 kilocalorii / g ( adică dublul kilocaloriilor date de carbohidrați ) și sunt transformate în energie de organism în timpul eforturilor de lungă durată.

   Lipidele ( grăsimile ) sunt foarte greu de metabolizat de organism, deoarece acestea trebuiesc descompuse până în stadiul de acizi grași liberi ( despre care voi vorbi ceva mai jos ).

    Lipidele ( adică grăsimile ) sunt și ele de mai multe feluri :

  * grăsimi ( lipide ) saturate ( și rele ) – sunt grăsimile aflate în stare solidă la temperatura camerei, precum : unt, brânză, slănină, grăsime animală. Aceste feluri de grăsimi sunt responsabile de creșterea colesterolului în sânge și de creșterea riscului de boli cardio-vasculare.

 

 * grăsimi ( lipide ) nesaturate ( și sunt cele bune ) – provin din plante și pot fi mononesaturate ( rămân lichide la temperatura camerei și se îngroașă dacă sunt congelate ) și mai sunt polinesaturate ( tot din plante, dar rămân lichide indiferent de temperatura camerei ) – din porumb, floarea soarelui, soia, uleiul de măsline, avocado, măsline, pește, anumite nuci, semințe.

 

 * grăsimi ( lipide ) hidrogenate ( sunt rele ) – sunt create din grăsimile vegetale printr-un proces la care se adaugă hidrogen. Aceste grăsimi rezistă mai mult timp, și rămân solide la temperatura camerei, ceea ce le face mai atractive din punct de vedere comercial. Intră aici : margarina, produsele de patiserie, biscuiții, gogoșii, chipsurile, mâncăruri prăjite de tip fast-food. Și aceste grăsimi cresc nivelul colesterolului în sânge și trebuiesc evitate.

     Pentru a înțelege însă mai bine locul, rolul și impactul lipidelor ( al grăsimilor ) în dinamica vieții omului și a episoadelor sale de stres, trebuie să știți câteva lucruri și despre acizii grași.

         Acizii grași

     Acizii grași sunt substanțe organice cu caracter chimic slab acid, care intră în componența lipidelor. Împreună cu glicerolul alcătuiesc cele mai răspândite grăsimi din natură. Alături de proteine, sunt cărămizi de temelie a corpului omenesc, printre contribuțiile lor importante, găsindu-se :

* compoziția și elasticitatea membranelor celulare

* elasticitatea și rezistența vaselor de sânge

* producerea moleculelor anti-inflamatorii

 * funcționarea sistemului imunitar

 * furnizori importanți de energie pentru celule

     Și acizii grași sunt de câteva feluri :

    Acizii grași esențiali – sunt compuși lipidici ( componente ale grăsimilor ) care participă în mod esențial la construcția ( inclusiv compoziția membranei celulare ) și are un rol important în consumul de energie. Acizii grași esențiali – sunt substanțe pe care organismul nu le poate sintetiza ( parțial sau total ) și ei trebuie furnizați de alimente. Intră aici faimoșii acizi grași esențiali Omega 3 și Omega 6. Acești acizi grași se găsesc în alimente precum :

   Omega 3 în : macrou, hering, somon, cod, sardină, ulei de in, nuci, alune. Acești acizi grași au un esențial rol anti-inflamator, acționând în mod expres în mecanismelor preventive împotriva declanșării infecțiilor. 

  Omega 6 în : uleiul de floarea soarelui, uleiul de soia, uleiul de avocado. Acești acizi grași au un esențial rol pre-inflamator, ei favorizând inflamațiile.

   Primul semn al dezechilibrului dintre acizii grași Omega 3 și Omega 6 este creșterea nivelului colesterolului, a trigliceridelor ( ce indică nivelul grăsimilor în sânge ). În timp pot apărea de asemenea diabetul de tip II, obezitatea, bolile cardiovasculare, afecțiuni de tip reumatoid, cancerul, boli neurodegenerative ( Alzheimer, Parkinson). Aceste boli sunt anunțate mai întâi de o tendință de vasoconstricţie ( contracția fibrelor musculare netede din pereții vaselor de sânge ), hipertensiune arterială, dislipidemii ( dezechilibru al nivelului lipidelor din sânge ), depresii.

   Acizii grași neesențiali – sunt cei pe care organismul îi poate sintetiza pe baza aportului alimentar. Aceștia se găsesc în grăsimile animale (carne grasă, seu, unt, untură, oua).

   Este important de reținut faptul că pentru buna sa funcționare, organismul omului are nevoie atât de acizi grași esențiali, cât și de acizi grași neesențiali.

 

     Proteinele

     Proteinele – sunt substanțe organice alcătuite din carbon, hidrogen, azot, sulf și altele, ( care se găsesc preponderent în carnea roșie, tofu, ouă, nuci , semințe, lapte și produse derivate din lapte, etc. ) care intră în componența protoplasmei celulelor animale și vegetale, îndeplinind în organism funcții variate precum :

    * componentă principală a musculaturii

    * componentă principală a tuturor fluidelor din corp

    * rol esențial în creșterea și refacerea țesuturilor corpului

    * rol esențial în construcția și alcătuirea elementelor ce alcătuiesc hormonii, anticorpii și neurotransmițătorii 

     

         Atenție însă :

 * excesul de proteine – supun rinichii la mari eforturi ( atenție la ce fel și câtă carne mâncați ). Proteinele din produsele lactate sau din legume nu influențează în rău rinichii.

 * excesul de proteine – crește aciditatea organismului și printre altele favorizează astfel și producerea de calculi renali, scăzând echilibrul calciului în organism.

 

       Întrebare : Cine și pe ce canale comandă mușchii ?

       Răspunsul este : Depinde

       Unii îi comandăm noi – cum sunt cei implicați în mișcările voluntare – exemple :

 * mușchii feței

 * mușchii membrelor superioare

* mușchii membrelor inferioare

 

       Alții ( rețineți )  îi comandă sistemele noastre autonome – precum cei comandați de sistemul nervos autonom, adică :

* ritmul cardiac

* presiunea arterială

* digestia

* organele sexuale ( erecția )

* mușchii interiori ai ochilor

* respirația ritmică

 

                                                                               Sistemul nervos

 

      Nici aici nu voi intra în foarte multe detalii, însă trebuie să vă comunic câteva informații și perspective pentru a le putea mai apoi folosi în înțelegerea modului în care stresul lucrează, acționează și influențează întreg trupul nostru, calitatea vieții noastre.

     Sistemul nervos :

* coordonează activitatea mușchilor,

* monitorizează organele corpului,

* este responsabil cu menținerea homeostaziei, adică a echilibrului intern al corpului

* primește si prelucrează informațiile primite prin organele de simț,

* inițiază acțiuni.

   O imagine care poate ajuta ar fi aceasta :

    Elementele principale ale sistemului nervos sunt : neuronii ( celulele nervoase ) și celulele gliale ( adică celulele care au rolul de susținere a neuronilor, de hrănire a acestora, de transmitere a influxului nervos și de digestie e resturilor neuronale ). De reținut faptul că – celulele gliale, sunt capabile de diviziune celulară, spre deosebire de neuron care nu poate face așa ceva.

     Sistemul nervos este format din :

* Sistemul nervos central ( SNC ) – este partea principală a sistemului nervos care se ocupă cu prelucrarea informației venită de la receptori și generarea de răspunsuri.

   Sistemul nervos central, este format din :

• creierul mare,
• creierul mic,
• trunchiul cerebral
• măduva spinării

      În parte, sistemul nervos central este protejat de cutia craniană și de coloana vertebrală.

* Sistemul nervos periferic ( SNP ) – este format din : neuroni și nervii din afara SNC.

        Nervii din afara SNC sunt nervii din organe precum : stomac, inimă, etc. Sistemul nu este protejat mecanic sau chimic și poate fi ușor lezat.

        Sistemul nervos periferic are la rândul său 2 componente :

        Sistemul nervos somatic – care este asociat cu controlul voluntar al mișcărilor prin acțiunea mușchilor scheletici cât și recepția stimulilor externi. Sistemul nervos somatic este format din fibre aferente, care duc informațiile de la surse externe spre SNC, iar apoi SNC către mușchi.

        Sistem nervos vegetativ ( sau autonom ) – ce gestionează acțiunile care nu se află în afara controlului conștient. El controlează de exemplu : respirația, bătăile inimii, dilatarea și constricția pupilelor, digestia.

         La rândul său, sistemul nervos vegetativ se împarte în :

         Sistemul nervos simpatic – este responsabil de reacțiile în situațiile periculoase și generează reacția de tip ” luptă sau fugi „.

         Sistemul nervos parasimpatic – este într-un fel opusul celui simpatic, în sensul în care cel parasimpatic este activ în situațiile de odihnă, când conservarea energiei este predominantă.

        Curiozități cu privire la sistemul nervos al omului :

* impulsurile electrice ale nervilor circula cu 274 km / h.

* puși cap la cap, nervii ar însuma o distanță de 72 km

* creierul se pare că are ( după unii ) 100 miliarde de celule nervoase

         Pe de altă parte, dacă aveți dispoziție pentru un test cât privește ce și cum controlați ( sau nu ) din sistemul dumneavoastră nervos, mai jos vă descriu și vă invit ” a vă juca ” serios pe această temă :

         Exercițiu : În timp ce stați pe scaun, vă rog să ridicați piciorul drept de pe podea. Vă rog ca talpa să fie pe cât se poate paralel cu solul și vă rog să faceți mișcări circulare cu talpa piciorului – în sensul acelor de ceasornic.

         Apoi, în timp ce faceți asta, vă rog să desenați cifra ” 6 ” în aer cu mâna dreaptă. Veți observa că fără să doriți – piciorul își va schimba sensul de rotație.

 

                                                                       Sistemul cardiovascular

 

    Sistemul cardiovascular – este compus din inimă și vasele de sânge ( artere, vene și capilare ce sunt răspândite într-o rețea densă în tot corpul ).

    Sistemul cardiovascular este un sistem ce permite circulația sângelui și a limfei ( vezi detalii mai jos ) în întreg corpul, pentru a transporta nutrienți, oxigen, dioxid de carbon, etc.

    O imagine ajutătoare ar fi aceasta :

 

      Sângele – este o substanță lichidă de culoare roșiatică, ce este compus din plasmă ( vezi detalii mai jos ), globule roșii și albe, care circulă prin vene și artere, asigurând nutriția și oxigenarea organismului. În unele cazuri, prin sânge se transportă și trombocitele ce ajută la repararea țesutului, sau a plăgii.

      Plasma – este fracțiunea lichidă a sângelui și a limfei. În plasmă se află în suspensie celulele sanguine (hematii, leucocite, trombocite – acestea din urmă ajutând la repararea țesuturilor sau a plăgilor. Plasma este formată din apă, substanțe anorganice dizolvate ( precum sărurile minerale ),  și din diverse substanțe organice (lipide, glucide). Plasma servește ca vehicul atât pentru elementele celulare sanguine, cât și pentru diverse substanțe biologic active, precum hormoni, anticorpi.

     Limfa – este un lichid transparent care circulă prin spațiile intercelulare, prin vasele și ganglionii limfatici și care realizează schimbul de substanțe între celule și sânge. Funcțiile principale ale limfei, sunt : transportul substanțelor nutritive în sânge și preluarea toxinelor rezultate din arderile celulare.

     Bine de știut este și faptul că limfa nu este pompată precum sângele, ci ea se deplasează pasiv când vasele limfatice sunt comprimate de contracția mușchilor.

     Practic inima, ” motorul central ” al sistemului cardiovascular, se comportă precum o pompă cu vid – ce pe de o parte pompează în întreg organismul sânge încărcat cu oxigen și alte substanțe, iar pe de altă parte, absoarbe spre recirculare sânge îmbogățit cu dioxid de carbon și reziduri celulare.

    Cât privește vasele de sânge, și sistemul alcătuit de acestea, trebuie să știți că :

    * Arterele – sunt cele mai mari vase de sânge și ele au rolul de a transporta sânge oxigenat de la inimă înspre țesuturi și organe. De regulă, pe desene, ele sunt reprezentate folosindu-se culoarea roșie. Arterele au cea mai ridicată presiune din sistemul circulator și asta datorită fluxului constant de sânge ce este pompat de inimă.

    * Venele – sunt vasele responsabile de transportarea sângelui dezoxigenat din țesuturi și organe înapoi la inimă. Pe desene, ele sunt reprezentate de regulă, folosindu-se culoarea albastră.

    * Capilarele – sunt cele mai mici vase de sânge, unele dintre ele ajungând chiar și la un diametru de două sau trei celule. Datorita mărimii lor, ele pot ajunge oriunde în corp.  Cea mai densă rețea de capilare se găsește în alveolele pulmonare.

 

      Curiozități despre sistemul cardiovascular :

      * un om inspiră și expiră pe zi de aproximativ 20.000 ori

      * un plămân uman conține peste 300.000 de milioane de vase capilare. Dacă acestea ar fi puse cap la cap, s-ar întinde pe o distanță de 2.400 km

      * o picătură de sânge are nevoie de numai 30 de secunde pentru a face un circuit complet al corpului uman

      * fiecare cm / pătrat din pielea noastră conține 6 metri de vase de sânge

      * inima bate de aproximativ 3 miliarde de ori în timpul vieții unui om

 

                                                                              Sistemul digestiv

 

    Sistemul digestiv – reprezintă ansamblul morfologic și funcțional de organe ce realizează digestia și absorbția elementelor ingerate, precum și evacuarea rezidurilor neasimilabile, totul pentru a asigura hrana celulelor organismului.

   În imagine, sistemul digestiv al omului arată astfel :

 

       Sistemul digestiv este alcătuit din :

* tubul digestiv – care măsoară aproximativ 9 metri lungime, întinzându-se de la cavitatea bucală până la anus. El cuprinde în concret : cavitatea bucală, faringele, esofagul, stomacul, intestinul subțire, intestinul gros.

* glandele anexe ale sistemului digestiv – glandele salivare, ficatul, pancreasul

 

       Câteva ajutătoare informații :

– când simți doar mirosul mâncării, corpul tău începe să producă saliva. Ea este cea care înmoaie mâncarea și participă la formarea bolului alimentar. Un om produce pe zi între 1 și 1,5 litri de salivă.

– apoi, bolul alimentar trece prin faringe în aproximativ 2 secunde, iar reflexul supapei epiglote face ca mâncarea să nu ajungă în sistemul respirator. Altcumva te poți îneca, cu riscuri pentru viața însăși.

– bolul alimentar ajunge apoi în esofag, unde parcurge prin mișcările unduitoare (mișcări persitaltice) ale acestuia aproximativ 4 – 8 secunde până când ajunge la sfincterul esofagian ( supapa ) după care bolul este evacuat în stomac.

– în stomac – bolul alimentar este supus demontării mecanice, prin mișcările stomacului, dar și digestiei sub acțiunea acidului gastric, dar și a distrugerii microorganismelor ingerate odată cu alimentele. Tot aici se absoarbe și vitamina B12.

     Importanța vitaminei B 12 : Joacă un rol decisiv în buna funcționare a sistemului nervos, ajutând la formarea tecii de mielină ce învelește fibrele nervoase, esențiale pentru transmiterea de impulsuri nervoase în tot corpul. Datorită acestei funcții, vitamina B12 constituie un aliat prețios în menținerea acuității simțului tactil și auditiv, în percepția durerii, în echilibru, ca și pentru sporirea capacității de învățare, împiedicarea pierderilor de memorie și păstrarea aplombului mental.

   Atât de importantă este acestă vitamină B12 – încât s-au acordat până acum 2 Premii Nobel pentru cercetări legate de aceasta : în 1934 pentru rolul său esențial în tratarea anemiei ( adică incapacitatea sângelui de a transporta oxigenul ) și în 1964 când s-a reușit de către chimiști descoperirea exactă a structurii acestei importante vitamine.

   Este important de știut faptul că această vitamină nu se aceasta separă prin procese bio-chimice decât în prezența unei proteine ce se afla doar în stomac – și de aceea contează foarte mult flora acestuia, a stomacului.

   Alimentele ce conțin multă vitamina B12 sunt : ficatul de vițel – fiert, înăbușit ; căprioara, creveți gătiți la abur, scoici la cuptor sau la grătar, somon la cuptor sau la grătar, mușchi de vită la grătar, etc.

– mai apoi, masa alimentară trece în intestinul subțire, lung de aproximativ 6,7 metri ( după ce trece de orificiul piloric ), urmând ca în intestinul subțire să se desfășoare cea mai mare parte a digestiei.

    În intestinul subțire, mâncarea poate petrece până la 4 ore, la nivelul acestuia având loc complexe procese de digestie și absorbție. Aici se extrag spre folosul corpului tău carbohidrații, grăsimile, proteinele, vitaminele și mineralele. Pancreasul prin sucul său ajută corpul să digere proteinele și grăsimile. Un suc din ficat, numit bilă, ajută la absorbția grăsimilor în circulația sanguină ; iar vezica biliară are rolul de depozitare a bilei până când corpul are nevoie de ea. Apoi, nutrienții sunt absorbiți prin pereții intestinali către sângele periferic, de unde ajunge la ficat.

– În ficat ( greu de aproximativ 2 kg ) sângele bogat în nutrienți merge la o nouă procesare. Pe de o parte, ficatul filtrează substanțele nocive și o parte din ele o transformă în mai multă bilă. Pe de altă parte, ficatul decide câți nutrienți trimite în corpul tău spre folosință și câți îi depozitează. La nivelul ficatului se depozitează anumite vitamine și un anumit tip de zahăr pe care corpul tău îl folosește pentru energie.

    Importanța bilei pentru organism : practic, bila se ocupă cu prelucrarea, cu emulsionarea lipidelor, a grăsimilor ingerate și selectate în organism. Spectaculos este faptul că în 24 de ore ficatul secretă aproximativ 1200 ml de bilă – însă capacitatea de depozitare a vezicii biliare este de doar 70 ml. Înțelegeți cât de concentrată este toxicitatea acumulată în vezica biliară ( apa din bilă este absorbită de organism și rămâne un super-concentrat ), și de ce situații precum icterul mecanic poate fi devastator pentru pacient ?

– urmează intestinul gros, lung de aproximativ 1,5 metri și gros de aproximativ 7 pana la 10 centimetri. Se adună în el mixtura alimentară stoarsă în mare parte de substanțele folositoare organismului. Tot aici, masa alimentară este reținută suficient pentru fermentare sub acțiunea unor bacterii care extrag ce se mai poate. Urmează mișcările persitaltice ( unduitoare ) și împingerea acestora în afara trupului prin anus.

 

    Curiozități despre sistemul digestiv :

    * Intestinele sunt, după creier, cea mai mare zonă cu nervi din intestin. Uneori, deși nu este recomandat pentru că pot da dependență – se poate încerca resetarea conexiunii dintre creier și intestin prin utilizarea medicamentelor împotriva depresiei – Celexa, Laxapro, Paxil sau Zoloft. Ele pot fi luate numai cu rețetă.

    * Impresionant este a ști de asemenea și faptul că într-o zi ( de regulă ) ingerați ( aproximativ ) 1000 grame de hrană și 2 litri de apă. Corpul produce 1,5 litri de salivă. Stomacul produce 2 litri de suc gastric. Pancreasul secretă 1,5 litri de suc pancreatic. Ficatul secretă 0,5 litri de bila. Intestinul subțire secretă 1,5 litri de diverse lichide.

    * Bine de știut, și faptul că din 1.000 grame hrană – în intestinul subțire se absoarbe 750 grame. Din corp se elimină aproximativ 50 grame hrană și 0,15 % din fluide.

 

                                                                             Sistemul endocrin

 

      Sistemul endocrin – este alcătuit din glande lipsite de canal de secreție ( adică nu au canale directe cu organele ), în schimb secrețiile hormonale produse de aceste glande pătrund în sânge și influențează astfel organele și părțile corpului.

      De altfel, se spune că în timp ce creierul este conducătorul suprem în corpul nostru, hormonii ( produși de sistemul endocrin ) sunt consilierii din umbră ai acestuia. Avem de-a face cu unul dintre cele mai importante și spectaculoase sisteme ale corpului omenesc.

     Și asta pentru că sistemul endocrin influențează :

      * dacă și cum simțim plăcerea

      * cum luptăm singuri cu suferințele și bolile

      * dacă și ce fel de vreme ne place sau nu

      * dacă avem ( sau nu ) un somn odihnitor

      * dacă și cum controlăm stresul

      * dacă suntem ( sau nu ) fericiți

      O imagine ajutătoare despre sistemul endocrin, poate fi și aceasta :

 

     Corpul omenesc are 10 glande endocrine care produc diverși hormoni ce influențează consistent calitatea vieții trupești și psihice ( poate chiar spirituale ) a fiecăruia dintre noi. Glandele endocrine produc și descarcă hormoni în sânge și în sistemul limfatic – căi pe care aceștia ajung ulterior în toate părțile corpului.

         Cele 10 glande endocrine sunt :

1. Glanda pituară – se află în creier, are dimensiunea unui bob de mazăre, și este considerată cea mai importantă glandă, deoarece produce hormonii care controlează funcțiile celorlalte glande endocrine.

           

 

       Ea influențează aspecte importante ale corpului și vieții noastre, precum : dezvoltarea organismului, funcționarea aparatului reproducător ( femeie și bărbat ) ; sarcina, travaliul și nașterea fătului, concentrația mineralelor și a zahărului din sânge, dilatarea arterelor, temperatura corpului, forța musculară, irigarea cu sânge a capului, funcțiile inimii, metabolismul, circulația și retenția fluidelor.

      Glanda pituară este atât de importantă încât ea realizează legătura fiziologică dintre sânge și creier – un fel de relație minte – corp ( și nu este o glumă, este foarte serios ). Ea transmite semnale către glandele endocrine din întregul corp, dictând cum ne simțim.

 

2. Hipotalamusul – este acea parte a creierului situată imediat deasupra glandei pituare, iar cele două glande conlucrează chiar dacă relația lor nu este foarte bine descifrată. De fapt, se crede că multe probleme emoționale și de ordin psihic ar avea legătură cu interacțiunea dintre hipotalamus și glanda pituară.

      

 

      Hipotalamusul influențează : setea, apetitul, metabolismul grăsimilor si impulsul sexual, bătăile inimii și tensiunea determinată de reacțiile la emoții.

 

3. Glanda pineală – este situată la baza creierului și unii o numesc ” al treilea ochi „. Nu cunoaștem exact toate funcțiile și implicațiile acestei glande, dar știm însă că activitatea ei este stimulată de lumina ultrarvioletă primită prin intermediul ochilor.

      

 

       Glanda pineală influențează semnificativ : secreția hormonului melatonină cu rol în maturizarea glandelor sexuale, normalizarea ciclului menstrual și a ciclului somn / trezire al organismului. Se pare că ea influențează consistent memoria, buna funcționare a mușchilor, având legături esențiale cu intuiția.

 

4. Glanda tiroidă – se află la baza gâtului, de ambele părți ale traheei și ar forma unui fluture. Are între 15 – 30 grame și este cea mai mare glandă endocrină. Primește semnale importante de la glanda pituară.

      

 

      Glanda tiroidă influențează : parțial metabolismul, nivelul nostru energie, greutatea corpului, dezvoltarea normală a creierului, a mușchilor și a oaselor, funcționarea glandei suprarenale, concentrația zahărului în sânge.

      Când tiroida se dereglează, toate organele din corp sunt afectate.

       Ea poate produce fie prea mulți hormoni și așa se ajunge la hipertiroidism, cu efecte precum :

      * hiperactivitate în organism : metabolism accelerat, bătăi rapide de inimă, scădere bruscă în greutate, apetit scăzut, intoleranță la căldură, oboseală în timpul zilei, nervozitate, iritabilitate, tulburări de somn

      Ea poate produce fie prea puțini hormoni și asa se ajunge la hipotiroidism, cu efecte precum :

     * activitate redusă în organism : metabolismul scade, creșterea în greutate, intrarea în depresie, piele uscata, intoleranță la frig, dureri musculare sau de încheieturi, oboseală și mici umflături la nivelul gâtului ( care de obicei nu se simt și nu se văd )

 

5. Glandele paratiroide – sunt situate pe tiroidă și sunt patru la număr.

      

 

       Glandele paratiroide influențează : nivelul de calciu din sânge și din oase, îmbunătățirea acțiunii vitaminei D – care ușurează absorbția calciului în oase, secreția de fosfor din rinichi. Calciul ( bine de știut ) influențează funcționarea mușchilor, a nervilor, coagularea sângelui, dar și somnul.

 

6. Timusul – este o glandă foarte importantă pentru imunitate, de altfel i se spune și ” generalul sistemului imunitar „. Glanda este situată deasupra inimii, sub stern.

      

       Timusul influențează : producerea limfocitelor și a leucocitelor – și astfel, glanda participând esențial la protecția împotriva cancerului. Timusul de asemenea recunoaște celulele străine ce invadează corpul și determină atacul împotriva acestora. Tot timusul susține funcționarea măduvei spinării, a splinei, a amigdalelor, a polipilor nazali și a apendicelui.

       Dacă datorita stresului, activitatea timusului este dată peste cap, pe termen lung efectul este – scăderea imunității organismului.

 

7. Glandele suprarenale – au o formă triunghiulară, se află deasupra rinichilor, au o textură ca de cauciuc și cântăresc aproximativ 3,5 grame fiecare.

      

 

       Glandele suprarenale ( deși mici ) îndeplinesc și influențează esențial peste 50 de funcții importante în corp : metabolismul zahărului și a carbohidraților în corp, lupta împotriva inflamațiilor, menținerea tensiunii la nivel normal, protecția împotriva infecțiilor, reglează nivelul de hidratare al corpului, mențin echilibrul mineralelor ( în special al sodiului și al potasiului ), influențează secreția hormonilor sexuali.

      Glandele suprarenale – sunt foarte consistent afectate de stres, însă în același timp îndeplinesc un rol esențial în reacția organismul față de stres.

       Astfel :

      * glandele suprarenale produc ” hormonul stresului ” – cortizolul, precum și alți hormoni care apoi se transformă în hormoni feminini ( estrogen și progesteron ) sau în hormoni masculini ( testosteron ).

       Trebuie să știm însă că există și ” hormonul fericirii” – serotonina ; cât și un ” hormon al stimulării ” – dopamina.

        Prea mult cortizol, înseamnă : creștere în greutate, acnee, depunere de grăsime pe umeri, urinare frecventa, creșterea părului facial.

        Prea puțin cortizol, înseamnă : stare de oboseală, scade tensiunea arterială.

      * glandele suprarenale produc de asemenea și alți hormoni importanți – precum adrenalina, care ne ajuta să ieșim din situații limită, fiind eliberată în momente de criză. Tot glandele suprarenale produc și – noradrenalina, un alt hormon care controlează reacția sistemului nervos la stres. De asemenea, noradrenalina stimulează respirația, glicemia și energia musculară în reacția de tipul ” luptă sau fugi „.

       Important pentru afaceriști : există un studiu relativ recent care arată că nonadrenalina este implicată în reacția față de pierderile financiare. ” Tindem să credem că avem liber arbitru și putem lua orice decizii vrem, dar acest studiu arată că nu este adevărat ” – spune Licinio, editorul ” Jurnalului de psihiatrie moleculara ”.

      Foarte important : când glandele suprarenale sunt suprasolicitate, toți factorii stresanți duc aceste glande și întregul organism la epuizare. Oboseală cronică înseamnă de fapt glande suprarenale obosite și disfuncționale.

 

8. Ovarele – sunt glandele sexuale feminine, au formă ovală și sunt de mărimea unui bob de fasole. Ovarele produc ovulele în vederea fertilizării. Când femeile îmbătrânesc se instalează menopauza – adică ovarele nu mai eliberează ovule în vederea fertilizării.

      

 

      Ovarele produc – estrogen și progesteron ( hormonii sexuali ai femeii ), care conferă caracteristicile acesteia și o ajută în timpul sarcinii.

    Acești hormoni influențează : ciclul menstrual, formarea mucoasei uterine, dezvoltarea sânilor, formarea straturilor adipoase, impulsul sexual și starea generală de sănătate. Estrogenul fortifică oasele, iar lipsa lui duce la osteoporoză, prin pierderi de substanță osoasă.

 

     Testiculele – sunt glandele sexuale bărbătești ( 2 la număr ) și ele produc hormonul numit testosteron – după ce primesc semnalul de la glanda pituară.

   

 

     Bărbații au un nivel maxim de testosteron între 20 și 30 de ani – cu rolul de a avea putere fizica, să aibă mușchi și să perpetueze specia. Pe măsură ce anii trec, rolul testosteronului este sa mențină erecția, libidoul și forța musculară.

 

9. Pancreasul – este organul care ajută la reglarea nivelului de glucoză din sânge. De fapt – insulina este hormonul secretat de pancreas, acesta ajutând în același timp organismul să stocheze și să utilizeze glucoza.

      

 

    De câte ori mâncăm, aparatul nostru digestiv transformă carbohidrații ( zaharurile ) din mâncare în glucoză. Insulina este responsabilă să transporte glucoza din fluxul sanguin în corp. Astfel, glucoza ajunge la creier ( principalul său consumator ), apoi la ficat ( unde o parte este stocată ) și la mușchi.

    Principala cauza de dereglare a pancreasului este obezitatea.

 

10. Rinichii – au într-adevăr rolul de a elimina din corp rezidurile lichide, dar ei au și o funcție importantă în producerea hormonilor : renina, eritropoietina, bradikinina, natriferina, medulina.  

    

    Hormonii la a căror producție participă rinichii, influențează : vasoconstricția din organism, formarea globulelor roșii, conservarea celulelor, presiunea arterială, creșterea permeabilității capilarelor.

    Este bine de știut faptul că, bolile endocrine sunt greu de diagnosticat și asta pentru că simptomele sunt vagi și aparent nu au legătură între ele. Însă odată depistate, sunt simplu de tratat și omul revine de obicei la viața normală.

    Vă spunem ceva mai sus, că hormonii sunt consilierii din umbră ai creierului. Este necesar aici, pentru a înțelege cât decât cum ” mișcă ” și cutremură stresul întregul organism, să aflați ceva mai multe despre ( măcar )  câțiva hormoni.

 

                                                                            Hormonii

 

    Se pare că ( nu toți specialiștii sunt de acord ) trupul omenesc este ” dotat ” cu 200 de tipuri de hormoni, având roluri și incidențe dintre cele mai diverse și mai de impact în viața omului.

    Cuvântul ” hormon ” provine din cuvântul grecesc ” hormanus „ și înseamnă – ” a pune în mișcare „. Practic, hormonii sunt substanțe biochimice care transmit informații de la un organ sau de la un țesut la altul, cu efectul ” punerii în mișcare a receptorului ( organ, proces mecanism al trupului )”.

    În cele ce urmează am să vă spun câteva cuvinte și informații despre cei mai de impact hormoni ce afectează starea și calitatea vieții omului. 

    Începem cu :

 

                                                     Serotonina ( sau Hormonul fericirii )

 

       Serotonina este hormonul care răspunde de starea de bine, de calm, de liniște din organismul nostru. 

       Serotonina este substanța chimică cu ajutorul și prin intermediul căreia neuronii ( celulele nervoase ) interacționează între ei.

       Serotonina este în același timp responsabilă și de calitatea somnului, de tensiunea arterială și de funcțiile motorii ale organismului. Un nivel scăzut al serotoninei în organism, înseamnă o stare depresivă, anxioasă și tulburări de somn.

       Conform studiilor recente, se pare că trupul bărbaților produce cu aproximativ 50 % mai multă serotonină, decât trupul femeilor. Este adevărat și faptul că la femei, nivelul serotoninei poate fi scăzut și datorită menstruației, a nașterii, a menopauzei.

       Este bine să știți că există o serie de alimente care participă la reglarea nivelului serotoninei din organism. Acestea sunt : pâinea integrală, cerealele, laptele, cacaoa, grepfrutul, banana, ananasul, cireșele, avocado, prunele, curmalele, migdalele, carnea de pui, pește, orez, spanac, varza de Bruxelles, soia, algele, usturoiul, fasolea uscată, nucile, fructele uscate.

       Este nu mai puțin important a ști că un rol important în reglarea nivelului serotoninei îl au complexul vitaminic B și magneziul.

 

                                                   Dopamina ( sau Hormonul stimulării )

 

      Dopamina – este un alt neurotransmițător, de la nivelul sistemului nervos, participând determinant la transmiterea informației între celulele nervoase.

      De altfel, dopamina are un rol major în enervarea cortexului prefrontal – aceasta fiind o structură cerebrală cu rol esențial în anticiparea și organizarea temporală a comportamentului, în manifestarea și acțiunea funcțiilor cognitive și a memoriei de lucru.

     Nu mai puțin important este și faptul că dopamina are un rol determinat și esențial în controlul conduitelor afective și al emoțiilor, printre care și – plăcerea ( de tipul recompensei cerebrale ).

     Esențial este de asemenea și rolul dopaminei în reglarea ( echilibrarea sau dezechilibrarea ) raportului dintre alți doi importanți neurotransmițători – serotonina ( vezi mai sus ) și cortizolul ( vezi mai jos ).

 

                                                     Cortizolul ( sau Hormonul stresului )

 

     Cortizolul este un hormon produs de glanda suprarenală, fiind eliberat de aceasta ca răspuns la stres și la înregistrarea unui nivel scăzut de glucocorticoid ( hormon steroid cu rol în reglarea metabolismului glucozei ). De altfel, rolul principal al cortizolului în mecanismul apariției și reacției la stres, este acela de a crește rapid cantitatea de zahăr din sânge.

     Cortizolul a fost și este esențial în reacție de tipul ” luptă sau fugi ” ; practic în situații de tip șoc, sau surprindere, ce necesită reacții imediate, rapide, oarecum instinctive.

     Interesant și provocator ( în același timp ) este și faptul că în dominanta realitate de azi, oamenii nu sunt atât de des solicitați a se ” întâlni ” și a ” administra ” reacții de tipul ” luptă sau fugi ” ( precum era în trecut ), însă sunt mult mai mult solicitați de factori emoționali precum – plata facturilor, accesul la serviciile medicale sau ieșirea la pensie. Ce efect au aceste provocări asupra și în relație cu nivelul de cortizol, aceasta este una dintre multiplele provocări ale modului de viață ” modern ”.

     Până la posibilele soluții ale provocărilor mai sus descrise, știm că nivelul și dinamica cortizolului în trup are esențiale legături cu : depresia, creșterea în greutate, bolile cardiace, densitatea osoasă.

     Practic, un ridicat nivel al cortizolului în trup, îl îmbătrânește pe om ” înainte de vreme ” ; stresul ” mănâncă ” practic omul.

    Ca soluții ( cel puțin până acum descoperite ) la prezența și acțiunea unui ridicat nivel al cortizolului în trup, specialiștii recomandă : exerciții fizice cu impact redus și câteva minute de meditație zilnică.

 

                                                      Adrenalina ( sau Epinefrina )

 

    Adrenalina este un hormon secretat de glanda suprarenală, folosit de organism în cazul situațiilor de tip ” luptă  sau fugi ”, cu efecte importante și intense asupra circulației sângelui, asupra mobilizării și funcționării mușchilor, cât și în ceea ce privește metabolismul glucidic. 

   Adrenalina determină creșterea ratei și a amplitudinii respirației, îmbunătățește forța contracției musculare, reduce irigația sanguină a vezicii urinare și a intestinului, reduce activitatea digestivă. Ca efecte conexe se includ – apariția transpirației, uscarea mucoaselor ( senzația gurii uscate ) și ” pielea de găină ”.

   Adrenalina este și primul hormon produs și pe cale sintetică – utilizat fiind ( cu atenție și sub strictă supraveghere medicală ) în situații precum : alergii severe, particulare situații cardiologice.

 

                                                      Noradrenalina ( sau Norepinefrina )

 

    Noradrenalina este un hormon secretat de asemenea de glandele suprarenale, sintetizat fiind și de sistemul nervos central, mobilizat ca urmare a stresului și a scăderii presiunii sanguine.

   Noradrenalina determină contracția mușchilor netezi ( sau viscerali ) ai organelor, fiind strâns legat și de excitarea sexuală.

 

                                                       Oxitocina ( sau Hormonul care ne face să căutăm conexiunea socială )

 

    Da, există și așa ceva.

    Un hormon care în momente de ” presiune ” a vieții, te determină să împărtășești altora problema sau problemele tale, te determină să cauți sprijin în perioadele de stres, să spui cuiva cum te simți, să cauți a fi înconjurat de oameni cărora le pasă de tine.

    Ba mai mult decât atât, acest hormon te poate determină să îți ” domolești ” stresul tău, ajutându-ți alți semeni în nevoie. Fără a intra în multe detalii, oxitocina ne motivează a căuta conexiunea socială, și astfel se induc efecte anti-stres cum ar fi : reducerea presiunii sanguine, reducerea nivelului de cortizol.

    Oxitocina, suplimentar celor mai sus spuse : crește pragul la durere, exercită un efect anxiolotic ( combate anxietatea ), și ajută procesele de creștere și vindecare.          

 

    Mă opresc aici cu prezentarea unor hormoni, deși lista acestora este mult mai lungă și nu mai puțin surprinzătoare. Oricum, cei interesați sau astfel stârniți, aveți la îndemână multiple surse suplimentare de informații care sper să vă ajută a ” vedea ” mai clar, mai sofisticat – ceea ce nu este atât de clar pe cât ne-am dori (cel puțin la cât înțeleg acum), dar ne influențează consistent într-o măsură pe care de multe ori nu ne-am dori-o….

    Într-un asemenea context, și păstrând perspectiva managementului stresului, în cele ce urmează am să vă prezint câteva informații cu privire la un sistem oarecum controversat ( pentru că unii specialiști nu îi recunosc identitatea distinctă, ci îl privesc ca o sumă de subsisteme ) a trupului și identității umane – sistemul imunitar.

 

                                                                Sistemul imunitar

 

    Sistemul imunitar – cuprinde totalitatea mecanismelor de apărare ale organismelor vii, în cazul de față a organismului uman, față de agenții patogeni. Acest rol de apărare este important pentru menținerea sănătății organismului.

    Agenții patogeni care pot pătrunde în organism, generând reacții ale sistemului imunitar, pot fi :

    * substanțe biologice – toxine, veninuri

    * organisme infracelulare – virusuri  

    * organisme monocelulare – bacterii, ciuperci microscopice, protozoare ( organisme unicelulare )

    * organisme pluricelulare – viermi paraziți

   Pe de altă parte, sistemul imunitar mai recunoaște și distruge și celulele proprii ale organismului – și vorbim aici de tumori, celule cu defecte sau celule moarte.

    Sistemul imunitar este format din :

    * Piele

       Pielea – este cele mai mare organ al corpului, cu o suprafață cu funcții receptoare extrem de vastă, care asigură o sensibilitate diversă, protejează corpul de leziuni mecanice și microorganisme, participă la secretarea unor produse finale ale metabolismului, îndeplinește de asemenea un important rol de termoreglare, fiind interfața organismului cu mediul înconjurător. 

    * Mucoase

       Mucoasele ce participă la sistemul imunitar au stârnit și încă stârnesc vii discuții cu privire la câte sunt, ce rol au, și cum acționează. O sinteză totuși a acestor dezbateri și cercetări ar arăta cam așa : țesutul mucos digestiv, țesut limfoid nazo-faringian, inclusiv amigdalele, țesut limfoid asociat bronhiilor, noduli limfatici mezenterici, cervicali și izolați.

    * Saliva

       Saliva – este substanța fluidă, produsă de către glandele salivare în cavitatea bucală. Conține 99 % apă, precum și microelemente, săruri dizolvate, enzime, proteine, aminoacizi, vitamine, mucus, precum și alte substanțe.

    * Sucul gastric

       Sucul gastric – Sucul gastric este secretat de stomac, fiind compus din apă, acid clorhidric, pepsină (enzimă), mucus și minerale. El contribuie la digestia alimentelor din stomac, în special a acelora care conțin proteine : carne, lapte, ouă.

    * Enzimele intestinale 

       Enzimele intestinale – sunt molecule de proteine având un rol important în accelerarea și precipitarea proceselor biochimice din organism, în acest caz un rol esențial în procesele de descompunere a alimentelor și a absorbției nutrienților în sânge.

       Este bine de știu faptul că 70 % din celulele sistemului imunitar se găsesc la nivel intestinal. Buna lui funcționare este esențială pentru întreg trupul.

    * Celulele neutrofile granulocite ( responsabile pentru răspunsul imunitar împotriva ciupercilor, al infecțiilor bacteriene, precum și împotriva anumitor infecții virale ) 

    * Limfocitele T si B 

      Limfocitele B atacă microorganismele ” de la distanță ” – producând anticorpii ( imunoglobulinele ). Tot limfocitele B memorează specificul agresorilor, recunoscându-i mult mai rapid în cazul unor atacuri viitoare.

       Limfocitele T coordonează apărarea imunitară și distrug agenții infecțioși la contactul cu aceștia. Face acest lucru cu ajutorul unor proteine numite limfokine. 

    * Monocite

       Monocitele – sunt un tip de celule albe din sânge care au rolul de a lupta împotriva infecțiilor, a germenilor și a inflamațiilor.

    * Macrofage

       Macrofagele – sunt celule importante ale sistemului imunitar, mai ales în cel înnăscut ( așa numitul – nespecific ). Ele aderă la peretele vasului în apropierea focarului inflamator.

       Legat de sistemul imunitar mai este necesar a ști și faptul că ( și el ) este afectat de procesele de îmbătrânire. Deși memoria imunologică devine mai bogată în timp, organele limfoide se uzează și ele odată cu înaintarea în vârstă. 

      Și tot cu privire la sistemul imunitar, mai este bine a știi și următoarele :

      1. Globulele albe – sunt prima linie de apărare a organismului.

 * ele sunt produse de măduva osoasă și sunt făcute practic din celule stem – adică din celule embrionare, care au practic capacitatea de a se maturiza în orice tip de celulă. Toate celulele sistemului imunitar, provin de fapt, de la măduva osoasă.

   * globulele albe, sunt mai mari decât celulele roșii, și ele au capacitatea de a trece prin pereții celulelor, ajungând repede la locul rănirii sau al infecției.

   * sunt mai multe feluri de globule albe – unele distrug bacteriile, altele dezvoltă imunitatea specifică, altele înghit și digeră particulele străine.

 

      2. Sistemul limfatic – are de asemenea un rol esențial în imunitatea organismului

   * El este format dintr-o rețea de vase de sânge, prin care circulă limfa ( vezi detalii mai sus – sistemul cardio-vascular).

   * Astfel, prin această rețea organismul se curăță de resturile proceselor celulare, eliminându-se astfel toxinele și alte elemente dăunătoare.

   * Cum sistemul limfatic nu are susținerea și acțiunea unei ” pompe ” – precum sistemul cardio-vascular, eliminarea resturilor proceselor celulare și circulația limfei depinde de mișcarea efectivă a trupului și de procesele de contracție musculară.

 

3. Splina – are de asemenea un rol important în funcționarea sistemului imunitar.

   * ea filtrează sângele și elimină celulele roșii care trebuiesc înlocuite. De aceea persoanele a căror splină a fost scoasă, sunt mai predispuse la boli.

   * în splină se găsesc de asemenea celulele T – cu rol în activarea celulelor care produc anticorpi, cunoscute și ca citokine. Uneori, acestea sunt prea multe – și astfel, la persoanele obeze organismul se află frecvent în stare inflamatorie, făcându-l să fie mai expus la boli de inimă și diabet.

 

4. Măduva spinării – este esențială în funcționarea sistemului imunitar.

   * ea produce globulele albe ( din celule stem ) – prima linie de apărare imunitară a organismului.

   * unele globule albe care iau naștere din măduva osoasă o părăsesc și se maturizează în altă parte a organismului, în timp ce restul celulelor se maturizează acolo unde iau naștere, susţinând sistemul imunitar. 

 

 

                                             Ei bine, abia acum putem ” să vedem ”, să pricepem

 

  Cum acționează stresul asupra trupului omenesc – și cum – stresul afectează calitatea vieții omului

 

                                              În ” pași ” sau în etape, lucrurile se desfășoară astfel :

 

1. Creierul ” citește ” realitatea văzută cu ochii, sau / și gândurile și imaginația noastră
2. Creierul transmite un semnal la cortexul motor din creier
3. Cortexul motor prin intermediul celulelor nervoase transmite către mușchi semnalul să se întărească, să se încordeze – pregătindu-se pentru o situație dificilă

 

                                                                   în același timp

 

1. Hipotalamusul transmite un semnal glandei pituare
2. Glanda pituară transmite un mesaj chimic prin intermediul fluxului sanguin către glanda suprarenală
3. Glanda suprarenală – eliberează adrenalina și noradrenalina + cortizolul ( hormonul stresului )
4. În același timp, terminațiile nervoase din organe, vase, piele și chiar glandele sudoripare eliberează și mișcă rapid adrenalina și noradrenalina aflată în sistemul lor

 

                                             În trup și în viață, efectele sunt următoarele :

 

1. Simțurile devin mai acute. Pupilele se dilată, pentru a vedea mai clar în întuneric. Părul de pe corp se ridică (pielea de găină) crescându-ne percepția la mediul înconjurător
2. Sistemul cardiovascular intră puternic în acțiune, crescând și de 5 ori rata de pompare a sângelui. Arterele se contractă pentru a maximiza presiunea pe sistem, în timp ce venele se deschid pentru a ușura întoarcerea sângelui către inimă. Efecte : creșterea bătăilor inimii poate duce la palpitații și la alte complicații cardiace
3. Sângele duce oxigenul spre mușchi, pentru ai ajuta să lucreze mai repede.
4. Sistemul respirator este pregătit : plămânii, gâtul și nările se deschid, iar ritmul respirației se mărește pentru a asigura reoxigenarea corespunzătoare a fluxului crescut de sânge. Respirația adâncă ne permite de asemenea, să țipăm mai puternic, pentru a ne intimida eventualul adversar.
5. Grăsimile din celule și glucoză din ficat sunt metabolizate pentru a crea energie instant. Astfel, stresul epuizează semnificativ vitamina D din organism și afectează semnificativ tirozina ( un precursor al dopaminei care împiedică inflamația ).
6. Sistemele atunci neesențiale atunci pentru om, sunt oprite pentru a economisi energie. Astfel, sistemul digestiv, sistemul imunitar și cel reproducător sunt suspendate. Procesele de detoxifiere și cele de reparare celulară sunt și ele blocate. Intestinele și vezica sunt închise pentru a reduce nevoile fiziologice.

                 Astfel :

          * suprimarea digestiei duce la un tranzit intestinal slab și în timp produce sindromul colonului                  iritabil

          * oprirea sistemului reproducător duce în timp la disfuncții sexuale și la pierderea libidoului

          * când detoxifierea este blocată, toxinele se adună în primul rând în ficat și în intestine. Acestea               creează acid  ce nu poate fi eliminat și astfel corpul nostru va avea un mediu acid – propice dezvoltării               ciupercilor precum  ” Candida alicans ” și chiar a cancerului.

         * oprirea sistemului imunitar duce la infecții cronice și boli autoimune. Se ajunge astfel că sistemul                   imunitar distruge țesuturile sănătoase și ataca el însuși organismul pe care de altfel este menit să-l                    păzească.

         * blocarea reparării celulelor este motivul pentru care oamenii nu se vindeca chiar dacă mănâncă                    sănătos și iau suplimentele potrivite.

7. Vasele mici de sânge de sub piele se strâng, pentru a reduce o eventuală pierdere de sânge în urma unei răni. De aceea suntem palizi.

                Astfel :

        * vasele de sânge care se contractă duc la o proastă circulație, care poate deveni cauza pentru o                       presiune arterială crescută și chiar răceală în mâini și picioare.

       * celulele de sânge denumite trombocite, devin mai lipicioase și se pot forma cu ușurință cheaguri                pentru a minimiza pierderea de sânge din cauza eventualelor răni.

8. Apare transpirația pentru a răci întreg sistemul, deoarece unele părți ale organismului funcționează la capacitate maximă.

 

                                          Alte cauze, efecte și relații ( determinate de stres ) bine de știut :

 

– Somnul este important în regenerarea țesuturilor ăi refacerea depozitelor organismului, iar somnul cu vise este extrem de important pentru descărcarea tuturor tensiunilor din subconștient, fiind o verigă de bază a echilibrului psihic.

– Stresul produce modificări ale vascularizației și încordează mușchii, apărând dureri musculare chiar și în timpul nopții – cele mai puternice la nivelul umerilor și al picioarelor.

– În episoadele stresant emoționale intense, la unii oameni, apar tulburările gastrice sub forma : intestinele bolborosesc, balonări, stare de greață.

– Acumularea de grăsime în regiunea abdominală este un semn al unui tip de stres indus de dezechilibrele hormonale induse de stres.

– Cortizolul crește colesterolul sanguin. Ca atare, mai mult stres, mai mult cortizol eliberat de glandele suprarenale, mai mult colesterol, mai mare risc plachetar. Mai mult cortizol înseamnă mai multă secreție de sebum la nivelul pielii – mai mult sebum înseamnă risc crescut de blocare a porilor – mai multi pori blocați, mai multe coșuri.

– În momentele tensionate, musculatura este mai încordată, în special la nivelul maxilarului. La unii apare bruxism-ul, adică scrâșnitul dinților în timpul nopții.

– Stresul se poate manifesta și prin iritații și mâncărimi inexplicabile la nivelul pielii. O formă agresivă de semnalare a prezentei sale este și psoriazisul – o boală a pielii care determină o creștere exagerată a celulelor pielii.

– Inflamarea gingiilor poate fi de asemenea un semn al prezenței stresului. Trebuie o igienă corectă a cavității bucale plus alimente bogate în vitamina C și zinc.

– Nivelul ridicat al hormonilor schimbă compoziția salivei.

– Stresul scurtează telomerii ( structuri de la capătul cromozomilor ) împiedicând astfel celulele să se regenereze. Apar astfel : ridurile, scaăderea elasticității musculare, slăbirea vederii.

– Nivelul ridicat de cortizol compromite sistemul imunitar – astfel încât, cortizolul în exces inhibă secreția de histamine – și astfel se încetinește răspunsul antiinflamator împotriva factorilor externi care atacă organismul.

 

       Dacă (  și ) asemenea efecte produce stresul asupra trupului omului și asupra calității vieții acestuia, întrebarea este : Ce putem face ? Cum putem diminua măcar acest ” arsenal ” complex și sofisticat, care ” cu voie sau fără de voie ” mănâncă din noi ?

 

       Fără a fi exhaustive, mai jos câteva metode și tehnici de management al stresului:

 

– Râzi mai mult, dar ” nu a prostul ” ca să zic. Redescoperiți ( dacă ați avut vreodată și ați abandonat ) capacitatea de a râde ; de a vedea din viață și din realitate și părțile lor amuzante. Uită-te la filme sau materiale ce știi că te fac sa râzi, te bine dispun.

 

 

– Joacă-te cu animale de companie. Măngâiele, scarpină-le pe burtică, joacă-te cu ele. Studiile arată că aceste activități alimentează rezervele de oxitocină, endorfine și alți hormoni care activează mecanismele de vindecare a corpului.

 

 

– Găsește-ți activități care îți solicită creativitatea, și în egală măsura îți plac. Te fac ” să rupi filmul ” oarecum față de cotidianul sau interiorul răvășit.

 

 

– Fă masaj de 2 ori pe săptămână. Este un excelent activator al stării de relaxare și de regenerare a mecanismelor de auto-vindecare.

 

 

– Umple cada cu apă și adaugă câteva picături de uleiuri esențiale, în special lavanda. Ea contribuie la relaxarea mușchilor și la inducerea somnului. Nu greșești dacă pui câteva picături și pe pernă.

 

 

– Renunță la singurătate. Oamenii singuri au un risc dublu de boli cardiace față de cei care nu sunt singuri.

 

 

– Mergi în natură. Admiră creația lui Dumnezeu. Umblă jumătate de oră cu picioarele goale pe pământ – reduce consistent nivelul de cortizol din sânge.

 

 

– Fă mișcare. Fă sport. Atât cât vârsta și condiția îți permite. Astfel te detensionezi, elimini energiile negative, reduci stresul.

 

 

– Respiră adânc și din diafragmă. Metoda relaxează rapid și profund.

 

 

– Utilizați probiotice. Culturile de bacterii vii de tip Lactobacillus și Bifidobacterium mențin echilibrul natural al florei intestinale și pot reduce inflamațiile intestinelor.

 

 

 

                                        Alte metode și tehnici folositoare în managementul stresului

 

– Dacă te simți, agitat, nervos și ai nevoie sa te liniștești repede – spală-ți fața cu apă rece. Actul în sine te va obliga sa îți ții respirația timp de câteva secunde. Astfel, sistemul respirator și cel nervos se resetează iar corpul va primi un aport suplimentar de oxigen prin respirația adâncă. Un efect asemănător îl poate avea și un pahar cu apă rece.

 

 

– Dacă te simți stresat pentru că urmează să participi la o ședință, la o întâlnire privată sau la un alt eveniment care îți creează senzații ciudate la stomac – suflă în degetul mare de la mână. Acest deget este pe traseul așa numitului nerv vagus cu un rol surprinzător de important în trup.

   Nervul vag s-a dovedit a fi o parte esențială a sistemului nervos parasimpatic, responsabil pentru calmarea organelor după apariția reflexului de „luptă sau fugă”, determinat de adrenalină ca răspuns la diferitele pericolele iminente apărute în mediul înconjurător. Nu toți nervii vagi acționează identic, de aceea vor exista unele persoane cu o activitate nervoasă mai puternică, care permite organismului fizic să se relaxeze mai repede după o activitate stresantă.

    Nervul vag începe în trunchiul cerebral, chiar în spatele urechilor. Acesta se deplasează în jos de-o parte și de alta a gâtului, peste piept și în jos prin abdomen. „Vagus” este un termen latin pentru „rătăcire” și într-adevăr, acest fascicul de fibre nervoase străbate corpul, formând o rețea care leagă creierul cu stomacul și tractul digestiv, plămânii, inima, splina, intestinele, ficatul și rinichii, ca să nu mai vorbim de o serie de alți nervi implicați în vorbire, contact vizual, expresii faciale și chiar capacitatea de a regla organismul pentru perceperea vocilor altor persoane.

   

 

     Mă opresc aici dragii mei, cu prezentarea celor de mine considerate a fi utile pentru aceia dintre dumneavoastră preocupați a înțelege, a se înțelege și a acționa în cunoștință de cauză atunci când este vorba de stres și managementul acestuia.

      Totuși la final, pentru faptul că în dimensiunea umanului intră și spiritualitatea, găsesc folositor a vă reaminti că în Epistola lui Pavel către Filipeni, în capitolul 4 versetele 6 și 7, veți găsi următorul îndemn, următoarea învățătură :

      ” Nu vă îngrijorați de nimic ; ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri.

         Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus. ”

 

         Numai bine, dragii mei, și : Doamne ajută.

 

 

 

 

I