Îngrijorarea este o formă de a gândi, (sau/și de a-ți imagina ceva), ce este probabil a se întâmpla (în viitor desigur), și care sunt considerate de către subiectul generator și purtător (al lor), ca fiind potențial negative pentru sine (sau/și pentru cei din jurul său).
Ba mai mult decât atât, această formă de a gândi, sau de ați imagina că ceva rău se poate întâmpla în viitor, este în același timp și dificil, sau foarte dificil de controlat de către (iarăși spun), subiectul generator și purtător al îngrijorărilor.
Pe de altă parte, îngrijorarea poate apărea și ca o încercare de rezolvare în plan mental, a unor situații, a căror finalitate este una incertă, și chiar (sau doar) probabilă, dar care implică posibilitatea unuia sau mai multor rezultate, considerate de către subiect (așa cum mai sus am spus) ca fiind negative.
De altfel, cu referire la îngrijorare, Dicționarul Explicativ al Limbii Române o definește prin trimiterea la diversele posibile stări ale omului. Astfel că acesta (omul) poate fi – agitat, frământat, neliniștit, temător, zbuciumat.
Se observă astfel că, îngrijorarea este în mod esențial (dar nu exclusiv) o frământare a minții. Ea se manifestă la nivelul gândurilor, al imaginației, și mai apoi, în cel al somatizărilor și al comportamentelor, și important de știut, ea este un simptom central al anxietății generalizate, chestiune pe care o voi explica la un moment dat, ceva mai detaliat, în materialul meu.
Îngrijorarea poate fi deci:
- Un gând (sau o imagine din mintea noastră) care ne face să ne temem de ceva specific;
- Sau poate fi o stare generalizată în legătură cu ceea ce (poate că) urmează să se întâmple.
În acest al doilea caz, vorbim despre ceea ce se numește îngrijorarea excesivă, o tulburare în care persoana tinde să se îngrijoreze în legătură cu aproape orice. Practic, persoana cuprinsă de îngrijorarea excesivă, generalizată, nu poate scăpa de sentimentul că ceva rău se va întâmpla și că ea nu va fi pregătită. Îngrijorarea excesivă, generalizată poate fi cu referire la aproape orice – cu referire la stabilitatea locului de muncă, cu privire la posibila întârziere la o întâlnire, cu privire la posibilul risc de a suferi un accident, de a fi diagnosticat cu o boală gravă, sau ca ceilalți să nu te placă, și câte și mai câte.
Atunci când vorbim de îngrijorarea excesivă este bine a cunoaște măcar o parte din principalele simptome fizice și comportamentale pe care subiectul le înregistrează și le manifestă.
Dintre acestea amintim:
(Fizice)
- Oboseală permanentă alături de o slăbiciune fizică și asta din cauza consumului foarte mare de energie pe care îl presupune
- Musculatură încordată (dar de prea multe ori neconștientizată, spun eu) – care duce la tensiune musculară și la dureri musculare
- Perturbări ale somnului
- Simptome gastrointestinale – diaree, dureri de stomac
- Dureri de cap
- Dificultăți în respirație
- Accelerarea bătăilor inimii
- Senzația de nod in gât
(Comportamentale)
- Evitarea situațiilor care au provocat trăiri neplăcute; și chiar izolare socială
- Apariția unor ticuri nervoase
- Iritabilitate în relațiile sociale (din familie, și din mediul social frecventat)
- Senzația că ești copleșit
- Formulează și livrează afirmații, inițiază și desfășoară acțiuni care îi înfurie pe cei din jurul subiectului suferind de anxietatea generalizată
Dar, pe lângă cele mai sus enumerate, trebuie să știți și faptul că îngrijorarea excesivă, generalizată, mai determină și câteva importante dezechilibre la nivelul holistic (dacă vreți) al trupului și ființei ce se încarcă excesiv cu acestea. Și mă refer aicea la:
- Creșterea nivelului de cortizol
Cortizolul
* este denumit și hormonul de stres, datorită legăturii sale cu răspunsul la stres al organismului, al individului
* este sintetizat în glandele suprarenale, adică în partea superioară a fiecărui rinichi
* cum majoritatea celulelor din corp au receptori pentru cortizol, acesta este implicat într-un număr mare de procese din organism
* secreția cortizolului este controlată de hipotalamus, de glanda pituitară și de glanda suprarenală. Concentrația în sânge a cortizolului este mai mare, de fapt este maximă dimineață, și se reduce cu diverse etape până spre seară, cu o cădere maximă între orele 16:00 și 20:00.
* cortizolul ajută la controlul nivelului de zahăr din sânge, suprimă răspunsul sistemului imunitar (atenție aici pentru tema noastră), și consolidează memoria
* concentrația crescută de cortizol pentru o perioadă lungă de timp poate determina o afecțiune denumită – sindrom Cushing – iar simptomele acesteia sunt: creșterea rapidă în greutate, în principal distribuită la nivelul feței, a gâtului (ceafă de bizon), a toracelui și a abdomenului, contrastantă cu brațele și picioarele care rămân subțiri; fața rotundă și umflată, acnee sau față roșie; slăbiciune musculară; schimbări de dispoziție manifestate ca anxietate, depresie, iritabilitate, insomnie; și multe altele.
* concentrație scăzută de cortizol se poate datora unor afecțiuni la nivelul glandei pituitare sau a celor suprarenale, acestea determinând – boala Addison – dintre a cărui simptome enumerăm: slăbiciune și oboseală marcată, amețeală, în special la trecerea din poziția culcat la cea în picioare, scăderea involuntară în greutate, modificări ale dispoziției și hiperpigmentare a pielii, aspect de piele bronzată.
- Creșterea sau scăderea tensiunii arteriale
Tensiunea arterială
* sau presiunea arterială, este forța exercitată de sânge asupra unității de suprafață a arterelor, a vaselor de sânge. Inima, prin activitatea sa, întreține o diferență de presiune de-a lungul arborelui circulator. Presiunea este maximă în aortă, iar pe măsură ce sângele se depărtează de inimă, presiunea arterială scade, astfel că în venele din apropierea atriului drept ea este zero. Diferența de presiune permite circulația sângelui, de la artere spre vene.
* presiunea arterială depinde de următorii factori:
^ debitul cardiac – care reprezintă volumul de sânge pompat de inimă timp de un minut. Presiunea arterială crește odată cu debitul cardiac. Faci efort fizic, sau ai de-a face cu stări emoționale puternice (atenție aici pentru tema noastră) tensiunea arterială crește. Te culci, și nu ai vise agitate, tensiunea arterială scade.
^ de rezistența periferică, care depinde de calibrul vaselor sangvine. Presiunea arterială este direct proporțională cu aceasta.
^ elasticitatea vaselor. Datorită elasticității, vasele de sânge se pot destinde în sistolă și pot să revină la forma inițială în diastolă, comprimând sângele din circulație. În cazul arteriosclerozei, vasele devin rigide și presiunea arterială crește.
^ vâscozitatea sangvină
^ volumul de sânge. Creșterea volumului de sânge duce la creșterea presiunii arteriale.
- Creșterea numărului de leucocite
Leucocitele
* Leucocitele, sau globulele albe ale sângelui, reprezintă acele elemente componente ale sângelui care sunt implicate apărarea împotriva patogenilor (bacterii, viruși), precum și împotriva altor patologii.
* Deși leucocitele reprezintă doar unu la sută (1%) din volumul sangvin, ele sunt elemente cheie al imunității organismului fiecărei persoane în parte.
* printre alte funcții ale leucocitelor se găsește și producerea anticorpilor cu scopul apărării organismului de patogeni precum viruși și bacterii, precum și formarea memoriei de termen lung a organismului în cazul în care aceștia intră din nou în contact cu aceeași patogeni.
E bine într-o asemenea context trebuie să aflați că îngrijorările, care nu au nimic de-a face cu bacteriile și cu viruși, dar au capacitatea de a determina creșterea leucocitelor, aceasta însemnând că organismul se simte atacat, se simte amenințat și în nevoie de reacționa. Vă dați seama ce impact teribil au îngrijorările asupra organismului?
- poate modifica brusc valoarea glicemiei prin efectul adrenalinei asupra ficatului
Glicemia
* Glicemia este determinată de concentrația de glucoză prezentă în sânge, glucoza la rândul ei rezultând din procesul metabolic efectuat de organism prin digerarea alimentelor ce conțin carbohidrați
* este important de reținut faptul că glucoza este necesară pentru buna funcționare a creierului (care consumă aproximativ 25% din producția totală a organismului); iar glucoza este principala sursă de energie a acestuia.
* Carbohidrații din alimente sunt descompuși, rezultând mai multe tipuri de zaharuri, printre care și glucoză, care este absorbită la nivelul intestinului subțire și transportată către celule, este nevoie de ea pentru a se produce energie. Insulină, un hormon produs de pancreas, ajută la fixarea glucozei din sânge la nivelul celulelor. Nivelul prea mare al glicemiei, poate fi semn de diabet, o boală ce aduce brațe complicații la nivelul inimii rinichilor și al vederii. Un nivel prea mic al glicemiei poate duce de asemenea la apariția unor probleme de sănătate, precum este cea a afectării cerebrale.
Pe de altă parte, și rămânând la subiectul simptomatologiei celor cuprinși de îngrijorarea excesivă, generalizată, se cuvine a menționa aici și următoarele manifestări nu mai puțin importante ale acestora:
– Un nivel înalt al intensității experiențelor emoționale
– Dificultăți în managementul propriilor emoții simțindu-se nu de puține ori amenințați de emoțiile lor și fiind înfricoșați de impresia că nu le pot controla
– Cei bântuiți de îngrijorările excesive (bântuiți de anxietate generalizată, preferă o stare de distress continuă, astfel încât ei sunt pregătiți mereu pentru cel mai mare rău posibil
– Cei cu anxietate generalizată (îngrijorați excesiv) prezintă un înalt nivel al alertei, un înalt nivel are reactivității, astfel încât stimulii din mediul înconjurător ambigui sau neutri, sunt percepuți de aceștia, ca fiind stimuli negativi.
Și pentru că am pomenit încă de la început faptul că îngrijorările, și mai ales îngrijorările excesive, generalizate, sunt simptome ale anxietății generalizate, cred că este momentul să aprofundăm ceva mai mult tema, dar nu înainte de a sublinia expres faptul că:
Îngrijorările prin sine, nu sunt neapărat și obligatoriu ceva rău. Nu. Până la un anumit nivel, acestea sunt de folos, și ajută subiectul ce le trăiește. (Se spune, de altfel justificat, așa cum și mai jos am s-o repet: Că de regulă, oamenii care s-au temut, au supraviețuit). Până la acest nivel, îngrijorările determină o utilă stare de alertă a subiectului, determină o utilă focalizare a atenției, și determină chiar o ascuțime a mintii, și chiar și a psihicului, și a fizicului, pentru a se organiza, și pentru a acționa cu folos, eficient, și focalizat pe rezultat.
Pe de altă parte însă, când îngrijorările sunt excesive și frecvente, acestea pot avea un impact negativ asupra sănătății fizice, asupra stilului de viață, asupra relațiilor, așa cum mai sus, am încercat în scurt a prezenta.
În asemenea condiții, și din păcate, unele persoane tind să își caute liniștea în obiceiuri nocive precum – mâncatul compulsiv, fumatul, consumul de alcool, sau de droguri.
Nu puține dintre persoanele care suferă de anxietatea generalizată se descriu ca fiind sensibile sau nervoase prin natura lor. De altfel, ele au tendința de a se îngrijora excesiv pentru tot felul de lucruri, iar dacă se intră puțin în istoricul lor, aceste persoane, foarte probabil, au fost mereu așa – cu înclinația de a se îngrijora de aproape orice.
Dar ce este anxietatea, și mai ales, ce este anxietatea generalizată, și care sunt legăturile ei cu îngrijorările?
Anxietatea este o emoție complexă care creează individului o stare de incertitudine.
Sau conform unor recente definiții, ea este: o stare de dispoziție orientată spre viitor, care constă într-un sistem complex de răspunsuri cognitive, afective, fiziologice și comportamentale, asociate cu pregătirea pentru evenimente sau circumstanțe anticipat percepute de subiect ca fiind amenințătoare.
În doze moderate, anxietatea are rol adaptativ, ea fiind o forță motivațională importantă în dezvoltarea relațiilor și a acțiunilor umane. De altfel, anxietatea în istoria omului are o legătură esențială cu supraviețuirea, și asta pentru că de regulă, oamenii care s-au temut au supraviețuit.
În teoria și practica anxietății se vorbește de altfel de:
Anxietatea bună – aceasta fiind aceea care te menține într-o stare de alertă și de vigilență, folositoare spre exemplu, atunci când conduci pe timp de noapte, sau atunci când ești atacat noaptea la ieșirea dintr-un bar sau restaurant, fiind nevoit să lupți sau să fugi.
Anxietatea exagerată – este aceea care te pregătește pentru atac, atunci când nu este necesar și care îți determină spre exemplu, îngrijorări cu mai bine de o lună înainte de a pleca în vacanță, gândindu-te numai la faptul că vei sta două ore în avion.
Ei bine, acest fel de anxietate exagerată, este cea care îți supune corpul în mod repetat, la eroziunea stresului cu multiplele sale fațete.
Dar care sunt cauzele anxietății, cum se diagnostichează ea, și nu în ultimul rând, cum se tratează ea (dacă se poate trata, și cu ce șanse de reușită).
Dintre cauzele anxietății, amintesc următoarele, cu precizarea că cel puțin în parte, unele dintre cauzele anxietății sunt și cauze ale îngrijorărilor ce pot cuprinde omul:
- Cauzele genetice și istoricul familial de anxietate
Genele noastre, această minune a Creației care prin intermediul a 46 de cromozoni (ce alcătuiesc ADN-ul nostru – 23 de la mama și 23 de la tata) determină ceea ce suntem (bărbat sau femeie), cum suntem, și cu ce moștenire ne începem aventura care se numește – viață.
Și da:
- genetic moștenim trăsăturile fizice – înălțime, culoarea pielii, culoarea ochilor, și câte și mai câte
- și da, tot pe linie genetică moștenim și predispoziția spre boli grave, precum cancerul
- pe linie genetică ne este determinată consistent – personalitatea (privită ca o sumă a trăsăturilor emoționale, cognitive și comportamentale, unice fiecărui individ, învățate și dezvoltate prin experiență, și relativ constante de-a lungul timpului)
Vreme pentru alte detalii aici nu este, însă chiar și o grăbită enumerare a unor tipuri de personalități definite de științele minții (ca să spun așa), ne poate da o idee asupra complexității și sofisticărelii Creației. Avem așadar din acest punct de vedere (al personalității) – analiticii (arhitecții, logicii, conducătorii, polemiștii), diplomații (susținătorii, mediatorii, protagoniștii, activiștii), santinelele (logisticii, apărătorii, directorii, consultanții), exploratorii (virtuoșii, aventurierii, antreprenorii, animatorii).
- tot pe linie genetică ne este determinat consistent și – temperamentul (privit ca și reacția complexă a unui organism viu la dinamica schimbătoare a factorilor ce alcătuiesc mediul său exterior. Termenul cuprinde de asemenea și constanta, intensitatea și durata reacțiilor provocate de mediul extern).
Și nu e vremea aici de detalii, însă o scurtă enumerare a celor 4 tipuri mari de temperamente este (chiar și în foarte scurt) binevenită. Și vorbim de: coleric și de sangvin (ca părți ale categoriei extroverte), cât și de melancolic și flegmatic (ca părți ale categoriei introverte).
- și ca lucrurile să fie și mai tulburătoare, tot pe linie genetică moștenim și capacitatea de a învăța (sau nu), și (atenție) într-un procent de 50% (pe baza studiilor) însăși aplecarea sau nu spre realizarea și atingerea fericirii; dar și predispoziția spre comportamentul sinucigaș; sau înclinația spre performanța sau neperformanța în fitness-ul aerobic (50%); sau probabilitatea de a dezvolta alcoolism (60%); sau, și aici mă opresc, însăși opțiunile noastre politice, ale fiecăruia…
- Istoricul familial de anxietate
Pe scurt, da – dacă ai strămoși cu un trecut serios bântuit de anxietate, foarte probabil te vei confrunta și tu cu aceleași simptome, senzații, trăiri, frici, provocări.
Cei care au avut parte de părinți hiper-protectivi, care se îngrijorau foarte des de aproape orice, au avut și au marea probabilitate de a dezvolta și manifesta anxietate, și mai ales anxietate excesivă.
Ai avut sau ai părinți care văd peste tot pericole; care consideră ei că lumea asta este un loc nesigur, periculos, in care trebuie să fi mereu în gardă – ei bine, atunci e foarte probabil ca și tu să manifești stări specifice îngrijorării excesive. Și da, temerile părinților, sau a celor care ne-au crescut, ne modelează, și mai devreme, sau mai târziu, mai mult sau mai puțin, ajungem să le adoptăm în structura și viața noastră.
De asemenea, dacă ai avut sau ai parte de atașamente de tip nesigur, anxios prezente și dezvoltate în copilărie, da este foarte probabil să manifești simptome specifice anxietății generalizate. Trebuie știut aici faptul că, atașamentul este un sistem de reglare emoțională, iar un atașament nesecurizat în mintea copiilor, și apoi al adultului, îl împinge pe acesta spre anxietatea generalizată.
La fel, și în aceiași gamă de cauze – experiențele negative din copilărie – abuzuri, neglijare, bullying, sau violența domestică, favorizează și întrețin anxietatea generalizată.
- Dezechilibru la nivelul neuro-transmițătorilor, în special la nivelul serotoninei, și al dopaminei, implicate în controlul și reglarea dispoziției
Serotonina (stabilizatorul stării de bine / hormonul fericirii)
1. Reglează dispoziția
2. Stimulează memoria și funcțiile cognitive (abilitatea de a învăța)
3. Stimulează secreția de melatonină (adică hormonul somnului, cel care ne ajută să reglăm ritmul circadian al corpului, adică ceasul intern care ne spune când e vremea să adormim, și să ne trezim), cu impact direct asupra calității somnului, a apetitului și a digestiei
Se produce atunci când:
• Când stai la soare
• Când meditezi
• Când petreci timp în natură
• Când ai o bună sănătate mentală
Dopamina (hormonul recompensei / hormonul plăcerii)
1. Este implicată în învățare, în memorizare, în funcțiile sistemului motor
2. Prea multă strică – dependențe, manii, halucinații și schizofrenie
3. Prea puțină strică – dezvoltarea bolii Parkinson
Se produce atunci când:
• Când mănânci (ciocolata și ardeiul iute potențează mult producția și efectul)
• Când atingi un obiect
• Când rezolvi o problemă
• Când te îngrijești de tine
- Din cauza erorilor cognitive
Erorile cognitive (sau distorsiunile cognitive) – sunt gânduri sau sisteme de gândire prin care vedem realitatea într-un mod inexact sau eronat, dar de obicei, în moduri negative.
Se consideră că sursa erorilor cognitive ar fi evenimentele adverse prin care am trecut de-a lungul vieții, erorile nefiind decât modalitatea noastră de a le face față. Cu cât evenimentele adverse durează mai mult, sau au un impact mai puternic, cu atât e mai probabil să se formeze aceste distorsiuni.
Din păcate, erorile cognitive sunt foarte subtile și dificil de recunoscut, practic mintea încercând să ne convingă despre ceva ce nu este adevărat. Și da, erorile cognitive pot fi considerate și o modalitate prin care ne auto sabotăm.
Ideea existenței erorilor cognitive a fost propusă în anii 1960 de psihiatrul Aaron Beck, cel care a pus bazele terapiei cognitiv comportamentale. Ulterior, teoria a fost popularizată de către psihiatrul David Burns, cel care a formulat și a dat mai multe exemple de erori cognitive. Dintre acestea, eu am ales și eu câteva, (și) în speranța că astfel vă voi trezi o sănătoasă curiozitate pe subiect. Iar exemplele alese, sunt:
* Filtrarea și amplificarea
În acest caz, eroarea constă în a selecta dintr-o situație doar aspectele negative, sau pe cele care sunt în acord cu prejudecățile sau convingerile proprii. Într-un asemenea caz persoana tinde să exagereze importanța situației alese, sau tinde să găsească mai degrabă situații care se potrivesc convingerilor sale.
Este cazul spre exemplu, a unei persoane care prezintă un proiect colegilor săi, și primește reacții pozitive în proporție de 95 %. Din păcate, în mintea sa, acea persoană se va concentra mai mult pe comentariile critice care sunt doar 5 %, excluzând astfel feedback -ul pozitiv consistent dominant.
* Gândirea de tip “totul sau nimic”
Este o eroare cognitivă specifică persoanelor care văd de obicei lucrurile în extreme – în alb sau negru, bun sau rău, eșec sau succes. Este o gândire rigidă, care exclude calea de mijloc sau nuanțele de gri. Aceasta ia forma unor judecăți morale sau a unor evaluări, atât despre sine, cât și despre ceilalți.
Este cazul unei persoane care spune că – dacă nu este cea mai bună dintre colegi, atunci a eșuat.
* Supra-generalizarea sau generalizarea pripită
Când supra-generalizăm, tragem o concluzie generală, universală, pe baza unei singure experiențe sau pe baza unui singur eveniment neplăcut. Această eroare se observă prin folosirea în limbaj unor termeni absoluți precum: “niciodată”; “mereu”; “întotdeauna”; “toți”; “nimeni”. Supra-generalizarea în exces este asociată cu tulburările de anxietate.
Poate fi cazul spre exemplu a unui adolescent care ia o notă mică la un examen, și care consideră că este o cauză pierdută la acea materie. Din păcate, pe termen lung, o astfel de gândire poate duce la auto îndeplinirea profețiilor. Astfel dacă sunt convins că sunt o cauză pierdută, nici nu voi mai depune eforturi pentru a lua note mai bune la viitoarele examene.
* Gândirea de tip “trebuie”
Se referă la tendința unei persoane de a-și impune reguli și așteptăm rigide, despre ce și cum “ar trebui” și “trebuie” să facă. Aceste așteptări și le impune atât sieși, dar le aplică și celorlalți. E puțin probabil să ne putem ridica mereu la nivelul acestor așteptări înalte și rigide, iar a ține la ele cu încăpățânare duce adeseori la frustrare, vină și suferință.
Poate fi cazul iată, a unei femei care spune că: Trebuie să slăbesc ca să fiu atrăgătoare.
* Gândirea emoțională
Este una dintre cele mai frecvente erori, și ea constă în a considera propriile emoții ca fiind dovezi ale realității. Principiul după care funcționează este: “Dacă eu așa simt, înseamnă că e adevărat.”
Spre exemplu, o persoană care este geloasă ar putea crede, pe baza aceea ce simte, că partenerul ei are pe altcineva. Însă emoția geloziei nu este o dovadă a infidelității celuilalt.
Mă opresc aici cu enumerarea câtorva exemple ce privesc erorile cognitive, dar vă încurajez să aprofundați subiectul și să faceți corecțiile necesare în raport de cele descoperite a vă caracteriza.
Mai adaug totuși la acest capitol al prezentării mele, încă câteva perspective care pot explica de ce se îngrijorează oamenii, și de ce unii dintre aceștia pot dezvolta o anxietate excesivă, generalizată, cu nedorite efecte asupra individului, și a calității vieții acestuia, și a celor din jurul lor. Iar aceste câteva perspective, sunt:
– Pentru că sunt tineri
* nu au experiență de viață
* nu au încă o cultură bine structurată, care să le permită o matură plasare individuală în spațiu și timp
* pentru că adulții, de regulă îi feresc de îngrijorări, și le ascund anumite situații de viață; care de altfel, ar putea fi pline de învățături
* pentru ca adulții nu îi inițiază, și nu îi asistă în managementul individual al îngrijorărilor
Citate tinerețe:
– În tinerețe si frumusețe, înțelepciunea este foarte rară. (Homer – poet grec)
– În tinerețe învățăm. Odată cu vârsta înțelegem. (Marie Von Ebner-Eschenbach – scriitoare austriacă de origine cehă – 1830 – 1916)
– Dacă tinerețea ar ști; dacă bătrânețea ar putea. (Henri Estienne – savant francez – 1528 – 1598)
– Este păcat că, pe măsură ce cineva câștigă experiența, își pierde tinerețea. (Vincent van Gogh – pictor neerlandez – 1853 – 1890)
– Este mai puțin dureros să înveți în tinerețe, decât să fii ignorant la bătrânețe. (Anonim)
– Tinerețea ar fi o stare ideală, dacă ar veni mai târziu în viață. (Herbert Asquith – politician britanic – 1852 – 1928)
– Este nevoie de foarte mult timp pentru a deveni tânăr. (Pablo Picasso – artist plastic spaniol – 1891 – 1955)
– Tinerețea este irosită pe cei tineri. (Oscar Wilde – scriitor irlandez – 1854 – 1900)
- Pentru ca au o educație precară, construită aiuristic, neorganizat, și mai degrabă arhaic, cu puternice influențe ale familiei sau grupului social din care fac parte (familie și grup, care dacă sunt cum sunt, cel mai probabil se vor multiplica cultural după modelul propriu)
Citate educație:
– Educația înseamnă să descoperi ceea ce nu ai știut niciodată că nu știi. (Daniel J. Boorstin – istoric american – 1914 – 2004)
– Educația este o descoperire treptată a propriei ignoranțe. (Will Durant – istoric și filozof american – 1885 – 1981)
– Educația înseamnă să ai abilitatea de a asculta aproape orice fără a-ți pierde răbdarea, și fără a-ți pierde încrederea în tine însuți. (Robert Frost – poet american – 1874 – 1963)
– O bună educație cere ca educatorul să inspire elevului stimă și respect, și nu se poate ajunge la aceasta prin nimicirea individualității elevilor, și prin asuprirea stimei de sine. (Samuel Smiles -autor britanic – 1812 – 1904)
– Copiii trebuie învățați cum să gândească, nu ce să gândească. (Margaret Mead – antropolog american – 1901 – 1978)
– Când curiozitatea supraviețuiește sistemului formal de educație, putem numi asta un miracol. (Albert Einstein – fizician evreu – 1879 – 1955)
– Adevăratul scop al educației este să aducă un om în starea de a pune mereu întrebări. (Episcopul Mandell Creighton – istoric și episcop britanic – 1843 – 1901)
– Educația este apărarea ieftină a națiunilor. (Edmund Burke – filosof și om de stat irlandez – 1729 – 1797)
– Nu vă faceți griji că copiii nu vă ascultă niciodată; să vă faceți griji pentru aceea că vă urmăresc mereu. (Robert Fulghum – autor american – 1937)
– Copii nu au știut nicodată să își asculte părinții, dar au reușit întotdeauna să îi imite. (James Arthur Bladwin – poet afroamerican – 1924 – 1987)
– Odată ce ai învățat să citești, vei fi liber pentru totdeauna. (Frederick Douglas – reformator american – 1818 – 1895)
– Orice carte îți face copilul să se îndrăgostească de lectură e bună. (Maya Angelou – poetă americană – 1928 – 2014)
– Un copil educat numai la școală, este un copil needucat. (George Santayana – filozof spaniol – 1863 – 1952)
– Educarea minții, fără cea a inimii, nu este educație deloc. (Aristotel – filozof grec – 384 î.e.n. – 322 î.e.n.)
– Educația este un ornament în prosperitate, și un refugiu în vremuri vitrege. (Aristotel – filozof grec – 384 î.e.n. – 322 î.e.n.)
– Dacă crezi că educația e costisitoare, încearcă ignoranța. (Andy McIntre și Derek Bok – fost jucător de rugby australian – 1955; avocat american – 1930)
– Educația unui popor se judecă după ținuta de pe stradă. Văzând grosolănia pe stradă e sigur că o vei găsi și în casă. (Edmondo De Amicis – scriitor italian – 1846 – 1908)
– Pentru ca nu au o credință bine structurată, bine explicată în concepte, și în practică
* aici este potrivit a explica aceea că, fiecare construcție de credință are în mod normal o poziție doctrinară, dogmatică dacă vreți față de condiția omului, a lumii, a universului, și a viitorului.. Necunoașterea structurată, doctrinară și dogmatică a credinței pe care pretinzi că o împărtășești sau o practici, te poate duce în situația de a de îngrijora fără rost; sau de a nu știi cum să te raportezi la îngrijorări (așa cum de altfel voi explica spre finalul prezentării mele, atunci când voi prezenta tehnicile și metodele prin care pot fi combătute sau ținute la distanță – îngrijorările, anxietatea.
– Pentru că le este frică de moarte (Teoria Managementului Terorii)
Managementul terorii sau teoria managementului terorii postulează faptul că funcția primară a societății și motivația principală a comportamentului uman sunt date de controlul anxietății determinate de iminența morții. În consecință, conștientizarea inevitabilității morții îi motivează pe oameni să-și mențină credința în validitatea absolută a unor perspective culturale asupra lumii (cum sunt credințele și valorile), care oferă sens vieților, dar și să creadă că trăiesc în acord cu aceste standarde. În acest fel, este obținut un sens al valorii personale sau o stimă de sine care funcționează asemenea unui amortizor împotriva perspectivei îngrozitoare a propriei mortalități. (cf. American Psychological Association)
Teoria a fost propusă în variantă finală de psihologii Jeff Greenberg, Tom Pyszczynski și Sheldon Solomon în anul 1986 și îmbină puncte de vedere atât cultural-antropologice, cât și evoluționiste. Teoria managementului terorii, TMT, afirmă că juxtapunerea înclinației specific umane către anxietate și a instinctului de autoconservare cu abilitățile intelectuale înalt dezvoltate îi fac pe oameni să fie conștienți de propriile vulnerabilități – și, implicit, și de mortalitatea inevitabilă.
Spre exemplu, într-o lucrare din anul 1973, ”The Denial of Death”, antropologul cultural Ernest Becker explică rolul pe care anxietatea față de moarte îl joacă în apariția prejudecăților și exercitarea violențelor (în special rasiale și interculturale): deoarece perspectivele culturale asupra lumii reprezintă construcții simbolice, existența mai multor credințe diferite este neliniștitoare (cel puțin) din punct de vedere psihologic, întrucât acceptarea validității unei viziuni alternative asupra realității subminează încrederea în propriul sistem de credințe culturale – ceea ce, desigur, este un fenomen anxiogen.
- Pentru că nu vor să piardă ceea ce au (material si imaterial)
- Se îngrijorează, pentru că de prea multe ori, acordă (o prea mare importanță, spun eu) modului în care sunt priviți și tratați de semenii lor. De altfel, un studiu din 2017, publicat în Biblioteca Publică de Științe, a concluzionat că oamenii care se simțeau mai izolați social, erau și cei mai deprimați.
- Se îngrijorează pentru că se tem să nu fie prinși furând (continuu, sau sporadic)
- Se îngrijorează, pentru că nu au reprezentarea standardelor diferite în viață; pentru că nu au exercițiul perspectivelor
- Pentru că se tem că nu își vor (mai) putea permite plăcerile lor
- Pentru că nu știu să filtreze informațiile care vin din toate părțile, și care, nu de puține ori îi copleșesc. Astfel, “ei cumpără” ieftin și pe negândite, toate strategiile comunicării moderne, ghidate nu de puține ori de sloganul “bad news its a news”. Sunt știri doar informațiile ce stârnesc groază și îngrijorare.
- Din cauza facturilor și a nesiguranței financiare
* din cauza nesiguranței cât privesc veniturile necesare plății facturilor (sondajul celor de la CDC a constatat că depresia la adulți scade pe măsură ce veniturile cresc), și da, până la un punct, banii contează…(vezi relația lor cu fericirea)…; până la un punct, banii contează în realizarea fericirii – spre exemplu, conform studiilor din pre pandemie, în SUA, acest nivel era de 50.000 de dolari venit net, pe an. După un anumit nivel, mai mulți bani nu înseamnă automat și mai multă fericire.
Cum se diagnostichează anxietatea generalizată, excesivă?
Conform “Manualului de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale – DSM 5”, diagnosticarea anxietății excesive, generalizate, se face ținându-se seama de următoarele criterii:
1. Anxietatea sau îngrijorarea excesivă să se consume pentru o perioadă de cel puțin șase luni, și asta în legătură cu o serie de situații sau activități destul de bine definite (cum ar fi performanța școlară sau situația de la locul de muncă, etc.)
2. Persoanei îi este greu să își controleze îngrijorarea
3. Persoana să manifeste 3 dintre cele 6 simptome: Neliniște, nervozitate sau hiper vigilență; să obosească foarte ușor; să aibă dificultăți de concentrare sau senzația că mintea i se golește; să fie iritabilă; să manifeste tensiune musculară; să manifeste perturbări ale somnului, precum dificultăți de a dormi sau de a rămâne adormit, somn neliniștit și nesatisfăcător.
4. Simptomele să nu poată fi mai bine explicate de o altă tulburare mintală (să nu fie spre exemplu schizofrenic)
5. Anxietatea să cauzeze suferințe și să afecteze consistent funcționalitatea subiectului din punct de vedere social, ocupațional sau în alte domenii importante de viață.
6. Tulburarea să nu poată fi atribuită efectelor fiziologice ale unor alte substanțe, precum droguri sau medicamente, sau să nu poată fi atribuită unei alte afecțiuni, precum spre exemplu hipertiroidism.
Cum se tratează anxietatea generalizată, excesivă, și deci și îngrijorările?
Depinde, și în mai multe feluri.
”A la manual”, pe prima poziție, în lista profesioniștilor, s-ar afla:
TERAPIA COGNITIV-COMPORTAMENTALĂ
– este o formă de psihoterapie care se centrează pe studierea relației dintre gânduri – emoții și comportamente. Teoria a fost elaborată în anii 1960 de către psihiatrul american Aaron Beck, care a remarcat că anumite tipare de gândire sunt responsabile de apariția și reapariția problemelor emoționale. Sigur, ea a fost mai apoi șlefuită de mai mulți psihologi, psihoterapeuți, și alți cercetători în ale neuroștiințelor.
– conceptul care stă la baza terapiei cognitiv comportamentale este acela că gândurile noastre despre o anumită situație (reală sau imaginară – completez eu) ne afectează felul în care ne simțim emoțional și fizic.
Oamenii acordă semnificații evenimentelor care se întâmplă în jurul lor. Aceste semnificații nu sunt întotdeauna precise, nu sunt întotdeauna conforme cu realitatea sau de ajutor. Ca urmare a unei asemenea poziționări, gândurile negative, și fără legătură cu realitatea conduc de multe ori la emoții, atitudini și comportamente dezadaptative care ne afectează viața de familie, relațiile sociale sau profesionale.
– terapia cognitiv comportamentală ajută oamenii să-și identifice gândurile dureroase, și să evalueze (cu capul pe umeri) cât de reale (și întemeiate sau nu) sunt aceste gânduri. Apoi îi învață să-și modifice gândirea distorsionată înlocuind-o cu un model rațional. Când gândesc mai realist, oamenii se simt mai bine (sunt nuanțe aici desigur – completarea mea).
– în tabloul psihoterapiei cognitiv comportamentale este bine să știm și următoarele lucruri cu privire la gânduri.
Astfel, este bine să știm că există două tipuri principale de gânduri:
* gândurile raționale – care au un sprijin într-o sumă de dovezi, care sunt utile, și care pot avea statut de ancore în diferite momente de declin.
* gânduri iraționale – care au un caracter automat, care nu ne lasă timp să le filtrăm, să le analizăm, sau să descoperim dacă sunt adevărate sau false. Ele sunt de multe ori, rezultatul unor convingeri pe care ni le-am format în ani de zile.
În urma gândurilor iraționale vom manifesta două tipuri de reacții: comportamentale și emoționale.
Comportamentele se împart la rândul lor în – comportamente funcționale sau sănătoase și comportamentele disfuncționale. Comportamentele disfuncționale sunt un fel de autosabotaj, ducând la autocritică, pesimism, frici nerealiste. Aici nu trebuie uitat, că există în om (și in unii oameni parcă mai pregnant) o predispoziție genetică spre a îmbrățișa mai degrabă o viziune nerealistă a propriei persoane.
Identificarea convingerilor și a gândurilor noastre iraționale, ne ajută să facem diferența dintre trist și depresiv, dintre îngrijorat și anxios, dintre speriat și panicat, ne ajută să facem practic diferența dintre emoțiile negative sănătoase și sfera patologică. Pentru că da, este sănătos și firesc să te simți trist, dar depresia este o agravare. Una este teama și cu totul altceva panica. Emoțiile ne transmit informații importante despre noi, iar rolul nostru este de a înțelege aceste informații și scopul lor. De multe ori însă, fie alunecăm pe o pantă nerealistă, fie suntem cu totul acoperiți de un vârtej emoțional din care nu mai putem ieși.
Și atunci intervine psihoterapia cognitiv comportamentală care își propune printre altele să te facă conștient de toate aceste gânduri, simțiri, trăiri și încearcă să te inițieze în tehnici și metode de natură a te auto administra. În cadrul psihoterapie cognitiv comportamentale un rol important este jucat de relația dintre terapeut și pacient, și de capacitatea de a identifica (de multe ori împreună) tiparele de gândire, schemele cognitive, emoțiile născute și manifestările lor, în mintea, în ființa și în viața pacientului.
Cum se procedează concret?
Se întocmesc liste cu gândurile iraționale sau de altă natură care umplu și copleșesc mintea și ființa subiectului aflat în suferință. Acest lucru îl realizează de regulă subiectul în cauză, și poate la început, cu suportul și asistența psihoterapeutului.
Se identifică mai apoi manifestările fizice, somatice, și comportamentele sociale ale subiectului aflat sub acțiunea și influența considerabilă a îngrijorărilor.
Și da, pe marginea tuturor acestora se discută, atât cât se poate și de la caz la caz, cu ”capul pe umeri”, pentru a identifica erorile, ieșirile din normal, și pentru a reinstala luciditatea față de adevărata, sau față de alte perspective ale realității.
Pe de altă parte, în unele cazuri, și la stricta și sub stricta supraveghere a medicului (de regulă psihiatru) se poate alătura (dar repet, doar în anumite și stricte condiții) și administrarea unor medicamente cu efect anti anxiogen (și asta pentru că există și medicamente care pot provoca declanșarea și instalarea anxietății – medicamente anxiogene).
Dintre aceste medicamente, cu mare reținere, și cu o expresă trimitere la recomandările medicale de specialitate, îmi permit totuși să numesc câteva:
- Benzodiazipinele – folosite pentru alinarea pe termen scurt și lung a anxietății severe care invalidează activitățile obișnuite de viață.
Ele sunt folosite de regulă, atunci când este necesară o sedare a sistemului nervos central; dar trebuie neapărat cunoscut faptul că, întreruperea bruscă a tratamentului (deja administrat de cel puțin două săptămâni) poate duce la un sindrom de abstinență sau rebound (adică revenirea rapidă a simptomelor) – după cum trebuie cunoscut faptul că, acestea se administrează în doze moderate, altcumva existând riscul producerii unor fenomene hipnotice.
Câteva dintre substanțele active, și denumirile lor comerciale, sunt: (Sa) Alprazolam (M Xanax); (Sa) Bromazepam (M) Lectopam, Lexotan; (Sa) Clordiazepoxid (M) Librium; (Sa) Clonazepam (M) Klonopin, Rivotril; (Sa) Clorazepat (M) Tranxene; (Sa) Diazepam (M) Vallum;
- Inhibitorii recaptării serotoniei și a noradrenalinei
Din categoria cărora, ca medicamente, menționez – Venlafaxina și Duloxetina.
- Antidepresivele – precum Mirtazapina (Sa) și (M) cu aceiași denumire
- Simpatoliticele – care sunt de fapt un grup de antihipertensive care inhibă activitatea sistemului nervos vegetativ; dar care sunt și medicamente cu probate efecte anxiolitice.
Și dacă tot vorbim de anxiolitice, mai menționez aici și medicamentele: Fenibut, Anvifen, Noofen, sau Mebicar, sau Selak, sau Bromantan, și câte și mai câte ar mai fi, împărțite pe generații și tot felul de efecte care mai de care mai…tulburătoare sau reglatoare…
Apoi, continuând lista ”a la manual” a modurilor în care se poate trata anxietatea excesivă, generalizată, foarte probabil vom găsi:
MINDFULNESS
– Mindfulness fiind practica prin care în mod intenționat ne concentrăm atenția pe aici și acum. Și este bine așa, pentru că poate nu știați, dar cel puțin 50% din gândurile noastre nu sunt despre prezent, ci ele pendulează între regrete privim trecutul sau griji privind viitorul.
– Mindfulness presupune să fii complet implicat în activitatea desfășurată, să fii conștient de gânduri, de emoții, de senzații corporale, și de stimuli din mediul exterior, dar fără a judeca sau evalua, ci acceptându-i așa cum sunt
– Mindfulness are rădăcinile în meditația budistă, ea fiind readusă în atenție și apoi în practica terapeutică de către Jon Kabat-Zinn cercetător la Facultatea de medicină din cadrul Universității din Massachusetts (1979)
– Elemente importante în Mindfulness sunt:
* Observarea fluxului de gânduri, de emoții, de senzații corporale, dar fără ale eticheta ca bune sau rele, fără a le eticheta ca fiind pozitive sau negative.
* observarea în același timp a senzațiilor din exterior: sunete, imagini, mirosuri, dar și a efectelor acestora asupra corpului
* acceptarea a tot ceea ce vine în câmpul conștiinței în timpul practicării Mindfulness, ceea ce implică iertarea de sine și auto compasiune
– câteva exemple de exerciții Mindfulness:
* În timp ce stai așezat, concentrează te pe respirație, sau pe un cuvânt pe cale repeți în liniște
* observă senzațiile pe care le simți în corp, furnicături, mâncărime, durere, începând de la cap și până în vârful picioarelor. Observă le fără să le interpretez sau să le critici, și lasă-le să plece
* Atunci când mănânci, folosește-te de toate simțurile. Observă înainte de toate mâncarea, miroase-o, dacă se poate ține-o în mână, adulmecă-i aroma, nu te grăbi.
* când ești în mișcare observă mișcările pe care corpul tău le face la fiecare pas
– unul dintre secretele Mindfulness este că dacă te concentrezi pe momentul prezent, ești mai greu de atras de anxietatea privind viitorul sau de regretele față de trecut
– este important de știut faptul că Mindfulness necesită consecvența și disciplină; efectele observându-se mult mai bine după o anumită perioadă de exersare
Și tot ”a la manual” vorbind, poate că pe locul trei, cât privesc metodele de tratare a anxietății generalizate s-ar afla:
MEDITAȚIA
– Meditația include numeroase tehnici și practici ce induc relaxarea, conștientizarea și o stare generală de bine.
– Meditația are legături strânse cu religia, și practic aproape fiecare religie are o tradiție în folosirea practicilor de meditație. Azi întâlnim meditația ca ieșită fiind, din sfera perspectivelor religioase, mulți oameni practicând-o astăzi independent de orice practică religioasă sau spirituală.
– Meditația este practica axată pe îndreptarea atenției către un singur punct de referință. Ea poate implica în general concentrarea asupra respirației, asupra senzațiilor corporale, sau asupra unui cuvânt sau a unei fraze, acțiune cunoscută sub numele de mantra.
– În esență, meditația înseamnă îndepărtarea de gândurile care distrag atenția, și concentrarea asupra momentului prezent.
– Meditația este în același timp și un termen umbrelă, pentru mai multe căi de relaxare, toate având același scop – obținerea păcii interioare. Tehnicile de meditație pot include:
* meditație ghidată – numită câteodată și imagistică ghidată sau vizualizare; ea presupune formarea imaginilor mentale ale locurilor sau ale situațiilor pe care subiectul le găsește relaxante. În tehnică se îndeamnă folosirea cat mai multor simțuri precum – mirosul, văzul, sunetele și texturile.
* meditația cu mantră – ce presupun repetarea ușoară a unui cuvânt, sau a unei fraze care induce calm, totul pentru a preveni prezenți și acțiunea gândurilor nocive.
* meditația Mindfulness – ce se bazează pe conștientizarea și acceptarea vieții în momentul prezent. Practic, te concentrezi asupra a ceea ce trăiește în timpul meditației, cum ar fi fluxul respirației tale.
* Qi gong – este o practică ce combină meditația, cu relaxarea, cu mișcarea fizică, și cu exercițiile de respirație, totul pentru a restabili și menține echilibrul. Tehnica face parte din medicina tradițională chineză.
* Tai chi – este o formă de arte marțiale chinezești, ce folosește o serie de posturi sau de mișcări în timp lent, practicate grațios, în timp ce se practică respirația profundă.
* meditația transcendentală – este o tehnică simplă, naturală de meditație, ce presupune repetarea unui cuvânt, a unui sunet, sau unei expresii, numite mandre, aceasta permițându-i corpului să se odihnească și să ajungă la o stare de relaxare profunda, mintea ajungând astfel la o stare de pace interioară, fără a fi nevoie de concentrare sau efort.
* yoga – ce presupune o serie de posturi și exerciții de respirație controlate pentru un corp mai flexibil și o minte calmă. Pe măsură ce vă mișcați în diferite poziții care necesită echilibru și concentrare, sunteți încurajați să vă concentrați mai puțin de probleme și mai mult pe momentul prezent.
– meditația are atât efecte fiziologice și psihologice. Efectele fiziologice includ o stare de excitație fizică scăzută, o rată de respirație reduse, o scăderea frecvenței cardiace, modificări ale tiparelor de unde cerebrale, și reducerea stresului.
Nu în ultimul rând meditația poate reduce răspunsul inflamator cauzat de stres și manifestat prin eliberarea substanțelor chimice care favorizează inflamația – și anume citokinele.
– meditația determină: o nouă perspectivă asupra situațiilor stresante; abilități mai bune de gestionarea stresului; creșterea conștiinței de sine; concentrarea pe prezent; reducerea emoțiilor negative; creșterea imaginație și a creativității; creșterea nivelului de răbdare și toleranță.
– Este important a se cunoaște faptul că meditația nu reprezintă un înlocuitor pentru tratamentul medical tradițional, dar ea poate fi un plus util pentru acesta.
– De asemenea este important a se cunoaște faptul că rugăciunea este cel mai cunoscut și cel mai bine practicat exemplu de meditație. Oamenii se roagă folosim propriile cuvinte, sau citind rugăciunile scrise de alții. De altfel, despre rugăciune și inspirația textelor sacre am să vă vorbesc peste puțină vreme.
– Nu în ultimul rând, este bine a se cunoaște faptul că citirea unor poezii, sau a unor texte, poate deveni prin sine un mod de a medita și de a reflecta asupra semnificațiilor. Ascultarea muzicii sau rostirea unor texte poate contribui de asemenea la instituirea unei stări de relaxare.
Și trecem acum la ce-a de-a patra metodă ”a la manual” de tratare și abordare a anxietății excesive, generalizate. Vorbesc despre:
YOGA
– Yoga este o formă străveche de exerciții care se concentrează pe – forță, flexibilitate și respirație pentru a susține starea de bine fizică și psihică.
– Yoga nu este o religie, ci ea este ce mai degrabă este o filozofie, care a început în India cu aproximativ 5000 de ani în urmă.
– Există mai multe varietăți de yoga dintre care menționăm:
* Yoga ayurvedică – este o formă care combină asanas (adică postura fizică), cu pranayama (adică cu exercițiile de respirație), și cu meditația. Asanas întărește musculatura, îmbunătățește flexibilitatea și întinerește organismul
* Yoga Asthtanga – Sincronizare a respirației cu o serie de poziții și posturi. Rezultatul este transpirație internă, care detoxifică musculatura și organele.
* Yoga Bikram – include o serie de 26 de poziții tradiționale de yoga Hatha și exerciții de respirație, realizate într-o cameră încălzită.
* Yoga Hatha / Ananda – este forma cea mai frecvent practicat în occident, fiind o combinație dintre Asanas, Pranayama, și mediație, oferind o abordare echilibrată a sănătății mentale și fizice.
* Yoga Iyengar – Este o formă de yoga care are un ritm lent.
* Yoga Kundalini – este o formă mai spirituală de yoga, ce încorporează o serie de elemente, inclusiv Pranayama, Asanas, mantre și meditație.
* Yoga Vinyasa – este similară cu Asthanga și Hatha, dar ea se axează pe salutul soarelui, respirația sincronizată, plus 12 poziții.
– Per ansamblu, yoga presupune centrare atenției asupra gândurilor și a momentului prezent, asupra sentimentelor și a senzațiilor corpului. Numită și practica Mindfulness ea poate ajuta la concentrarea pe momentul prezent și la evitarea ruminației și a grijilor, mai ales în cazul anxietății ce presupune griji și temeri nefondate.
Prin practicarea yoga se poate reduce nivelul de cortizol (hormonul stresului), și se reduce astfel stresul.
Nu în ultimul rând, practicarea yoga duce la îmbunătățirea a ceea ce numim mâncatul conștient, adică crearea unei relații pozitive între alimente și corp. A mânca Mindfulness înseamnă a simții gustul și savoarea alimentelor, înseamnă a ne concentra atenția de fiecare gură de mâncare, pe arome și texturi, pe un consum de alimente de calitate, dar în porții mici. Procedând astfel se previne creșterea în greutate și obezitatea.
Dar dragii mei, sunt român, și sunt conștient că pentru mulți dintre dumneavoastră, parte a tehnicilor și metodelor de abordare a anxietății generalizate, mai sus prezentate, nu vă spun prea multe, sunt exotice, și poate nu deschid suficient niște ”supape” de asimilare și practică individuală, raportate la specificul amprentelor și tiparelor noastre sociale, culturale.
Iată de ce, în cele ce urmează, am să vă prezint în scurt, e adevărat, câteva tehnici și metode mai accesibile, mai comune nouă, celor născuți și crescuți ca să zic așa, în spațiul carpato-danubiano-pontic.
Iar aceste perspective, tehnici și metode sunt:
- Textele Bibliei – ca și carte sfântă aflată la baza credinței creștine a celor mai mulți de prin părțile astea ale lumii
- Rugăciunea – ca parte, a așa cum mai sus am precizat, a unui instrumentar des folosit și prin aceste locuri, și iată mult învecinat tehnicilor de meditație
Așadar, ce spune Biblia despre îngrijorări, și cum îndeamnă ea omul să se raporteze la ele:
În cartea Filipeni 4 : 6 – 7 (din Noul Testament) se spune:
”Nu vă îngrijorați de nimic; ci în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri.
Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.”
În Epistola lui Matei în capitolul 6 de la versetul 25 și până la versetul 34 (din Noul Testament) se spune:
”De aceea vă spun: nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana și trupul mai mult decât îmbrăcămintea?
Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, și nici nu strâng nimic în grânare; și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele?
Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui?
Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.
Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor?
Nu vă îngrijorați, dar, zicând: ”ce vom mânca?” sau ”ce vom bea?” sau ”Cu ce ne vom îmbrăca?”. Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele.
Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Nu vă îngrijorați, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.”
Iar în cartea 1 Petru din Noul Testament, în capitolul 5 verstele 6 și 7, Apostolul Petru adresându-li-se tinerilor, le spune:
”Smeriți-vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe.
Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuși se îngrijește de voi.”
Și nu în ultimul rând, textul din cartea Galateni, din Noul Testament, care în capitolul 5, versetul 22, spune:
”Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.”
Iar cât privește rugăciunea, tot din perspectivă biblică, consider că sunt de folos spre cunoaștere, și de ce nu, și spre practică, cel puțin, următoarele versete:
1 Tesaloniceni 5 : 17 – 18
”Rugați-vă neîncetat.
Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu.”
Și dacă nu știți cum să vă rugați, nu uitați de textele din:
Romani 8 : 26 – 27
”Și tot astfel, și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite.”
Matei 6 : 9 – 15
”Iată dar, cum trebuie să vă rugați:
Tatăl nostru care ești în ceruri, Sfințească-se Numele Tău; vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri;
Și nu ne duce pe noi în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău. Căci a Ta este Împărăția și puterea și slava în veci. Amin!”
Dragilor, pe deplin nu cred că vom putea scăpa în această viață de îngrijorări.
Cred însă că, a ne apleca și mobiliza, cu ”capul pe umeri”, cu temeinică cunoaștere ”la zi” (ca să zic așa), cu dragoste, cu frică, și nevoie de Cel de Sus, poate fi o cale de a învăța cum să ne raportăm, și cum să administrăm nu doar îngrijorările, ci tot ceea ce ele determină și aduc (ca tensiune, presiune și distrugere) în viața și trăirea celor mai mulți dintre noi.
Vă doresc vieți liniștite, împăcate, și cât mai puțin bântuite și determinate de nefondate și nesănătoase îngrijorări.
Numai bine.
Doamne ajută.
Felicitări pentru acest articol bine scris si informativ! Informațiile au fost prezentate clar și într-un mod ușor de înțeles. Perspectivele și exemplele m-au ajutat cu adevărat să înțeleg mai bine subiectul și apreciez cercetarea care a intrat în lucrare. Stilul de scriere a fost captivant și m-a ținut interesat pe parcursul întregului articol.
Onorat de atenție și aprecieri. Să fie de folos. Numai bine. Doamne ajută.
Tot mai mulți oameni suferă de anxietate generalizată, în schimb sunt putini cei care conștientizează ce li se întâmplă!
Mulțumim de informații!
Ingrijorarea este o stare ce ne poate pune in acelasi timp in „alerta scazuta”, insa pe de alta parte, ne poate si provoca o stare de anxietate si neliniste ce se manifesta prin anumite simptome fizice si comportamentale. Acest articol ne ofera informatii relevante, in incercarea no