Schimbările climatice – Geoingineria – Armele meteorologice

Schimbările climatice pe care le constatăm și le trăim (și) la mijloc de lună septembrie a anului 2024, sunt ceva natural, sunt parte a dinamicii normale a planetei Pământ, sau sunt determinate (și) de activitățile omului; și dacă da, în ce măsură sunt determinate de acesta?

Știm că oamenii au încercat și încearcă să manipuleze unele fenomene meteorologice. Cât au reușit ei în această direcție, ce le mai trece prin minte și ce mai experimentează în acest sens?

Este un adevăr în informațiile conform cărora, unele puteri ale lumii folosesc fenomenele meteorologice ca arme îndreptate împotriva unor teritorii și a unor populații?

Ei bine, cel puțin la aceste întrebări am încercat să caut un răspuns, ”răsfoind” arhiva mea (dintre anii 2021 – 2024) cu referire la mediu, la climă, la știință, la cercetări avansate și la război.

SCHIMBĂRILE CLIMATICE

536 d.Hr.

• Conform istoricului Michael McCormick, de la Universitatea Harvard, anul 536 d.Hr. a fost de departe cel mai rău an pentru planeta Pământ și locuitorii săi.

În acel an nu au existat boli mai periculoase decât cele care au afectat ulterior omenirea și nici nu s-au purtat războaie deosebit de sângeroase. Însă atunci, dezastrul a venit din cer, sub forma unei pături de ceață care a acoperit întreaga Europă, Orientul Mijlociu și o parte din Asia, cu o mantie de întuneric. Timp de 18 luni, ”lumina Soarelui abia se vedea, același lucru fiind valabil și în cazul luminii care o genera” – scria istoricul bizantin Procopius de Cezareea. Temperaturile au scăzut dramatic, ajungând la puțin peste zero grade pe tot parcursul verii – acesta fiind începutul unui deceniu lung de frig, cel mai rece din ultimii 2300 de ani.

Zaharia din Mitilene scria că iarna a fost atât de aspră, încât, din cauza cantității mari de zăpadă au pierit și păsările. În China a nins în mijlocul verii, nu au existat recolte, iar oamenii au murit de foame.

În anii 1990, studiile inelelor arborilor au sugerat că verile de la mijlocul anului 500 d.Hr. au fost neobișnuit de reci, iar cercetări din 2013 cât privesc straturile de gheață din Antarctica au arătat urmele unei erupții vulcanice violente, care ar fi avut loc, fie la sfârșitul anului 535 d.Hr., fie la începutul anului 536 d.Hr. Erupția ar fi avut loc fie în America de Nord, fie în Islanda.

Nu se poate ignora faptul că, perioada de frig și foamete a provocat o stagnare economică în Europa, care s-a intensificat în anul 541 d.Hr., când a izbucnit prima ciumă bubănică (”ciuma lustinian”), care a ucis mai mult de o treime din populația Imperiului Roman de Răsărit și care a grăbit destrămarea acestuia. Potriit cercetătorilor, a fost nevoie de aproximativ un secol, pentru ca economia Europei să crească din nou.

1926

• Astrofizicianul sârb Milutin Milankovitch (1879-1958) este recunoscut pentru dezvoltarea uneia dintre cele mai importante teorii legate de mișcările Pământului și schimbarea climei pe termen lung.

Milankovitch a urmat cursurile Institutului de Tehnologie din Viena, absolvind în 1904 cu un doctorat în științe tehnice. După o scurtă ocupare a poziție de inginer șef pentru o firmă de construcții, a acceptat un post la facultate în domeniul matematicilor aplicate, în cadrul Universității din Belgrad, în 1909, post pe care l-a ocupat pentru tot restul vieții sale.

              Milankovitch și-a dedicat cariera spre dezvoltarea unei teorii matematice a climei bazată pe variația radiațiilor solare primite de Pământ, în funcție de anotimpuri sau de latitudine. Cunoscută sub numele de Teoria Milankovitch, ea susține că pe măsură ce Pământul circulă prin spațiu, rotindu-se în jurul Soarelui, variații ciclice ale unor 3 elemente din axa geometrică Soare-Pământ se combină pentru a produce variații ale cantității de energie care ajunge pe Pământ:

–    variații ale excentricității orbitale a Pământului – forma orbitei din jurul Soarelui;

–    modificări de înclinație – modificări ale unghiului format între axa Pământului și planul orbitei acestuia;

–    precesiune – modificarea direcției axei de rotație a Pământului (spre exemplu, axa de rotație se comportă ca și axa de rotație a unui titirez la momentul încetinirii); astfel este conturat un cerc pe sfera celestă de-a lungul unei perioade de timp.

Împreună, aceste perioade de mișcări orbitale au devenit cunoscute sub numele de cicluri Milankovitch.

Pe măsură ce deviația axială se mărește, contrastul dintre anotimpuri se mărește, astfel că iernile sunt mai geroase, iar verile mai toride, în ambele emisfere. În prezent, axa Pământului este înclinată cu 23.5 grade față de planul orbitei Pământului in jurul Soarelui. Dar această înclinație se modifică. În timpul unui ciclu, care durează aproximativ 40000 de ani, deviația axială variază între 22.1 și 24.5 grade.

Datorită modificărilor înclinației, anotimpurile cum le știm astăzi vor deveni mai acute. O înclinație mai mare înseamnă anotimpuri mai severe (veri mai călduroase și ierni mai reci); o înclinație mai mică înseamnă anotimpuri mai blânde (veri cu brize răcoroase și ierni cu temperaturi mai ridicate). Despre verile mai răcoroase se crede că permit zăpezii și gheții să dureze de la un an la altul la altitudini ridicate, constituindu-se, eventual, în bucăți masive de gheață. De asemenea există feedbackuri pozitive și din partea sistemului climatic, deoarece o Terra acoperită cu mai multă zăpadă, reflectă mai multe energie solară înapoi în spațiu, cauzând o răcire adițională.

Cu toate acestea, pentru aproximativ 50 de ani teoria lui Milankovitch a fost ignorată complet. Apoi, în 1976, un studiu publicat în jurnalul „Science” prezenta examinarea nucleelor sedimentare aflate la mare adâncime în oceane și afirma că teoria lui Milankovitch corespunde perioadelor cu schimbări climatice. În mod precis, autorii au reușit să descopere momentul atingerii recordului la schimbări de temperatură, datându-l acum 450.000 de ani și au aflat că variațiile majore ale climatului sunt în legătură strânsă cu modificările geometriei orbitei Pământului (excentricitate, înclinație și precesiune). Într-adevăr, erele glaciare au avut loc când Pământul trecea prin diferite stagii de variații orbitale.

Din momentul publicării acestui studiu (1982), National Research Council of the U.S. National Academy of Sciences a SUA a adoptat modelul Ciclului lui Milankovitch. „…variațiile orbitale rămân mecanismul, cel mai minuțios studiat, al schimbărilor climatice pe scări de timp de la zeci la mii de ani și sunt de departe cel mai elocvent caz de efect direct al modificării nivelului de radiații solare în atmosfera Pământului.” (Consiliul Național de Cercetare al SUA, 1982)

1982

• „…variațiile orbitale rămân mecanismul, cel mai minuțios studiat, al schimbărilor climatice pe scări de timp de la zeci la mii de ani și sunt de departe cel mai elocvent caz de efect direct al modificării nivelului de radiații solare în atmosfera Pământului.” (Consiliul Național de Cercetare al SUA, 1982)

2000

• În anul 2000, NASA a publicat pe site-ul său ”Observatorul Pământului”, informații despre ”Teoria Climei Milankovith”, dezvăluind că planeta Pământ și clima sa se schimbă de fapt, din cauza unor factori străini, care nu au absolut nici o legătură cu activitatea umană.

În rezumat oarecum, chestiunea ar sta cam așa: Cel mai mare factor care influențează modelele de vreme și climatice de pe pământ este Soarele. În funcție de poziția Pământului față de Soare la un moment dat, condițiile climatice vor varia dramatic, ba chiar vor crea anomalii drastice care sfidează tot ceea ce oamenii au crezut că știu despre modul în care a funcționat Pământul.

2021

IUNIE 2021

• Pe fondul schimbărilor climatice, temperaturile mai ridicate fac apele oceanului mai calde și mai ușoare. Un aflux de apă dulce din topirea stratului de gheață și a ghețarilor diluează sarea din Atlanticul de Nord, reducând densitatea. Dacă aceste ape nu sunt suficient de grele pentru a se scufunda, întregul AMOC se va închide. (vezi mai multe detalii și în anul 2024 – luna august)

AMOC-ul este Atlantic Meridional Overturning Circulation – este fenomenul care include mișcarea curentului oceanic care transportă apă caldă de la tropice spre nordul Atlanticului. Dacă el este dat peste cap – în Europa și în America de Nord ar putea apărea frigul extrem, ar putea crește nivelul mării și s-ar perturba musonii sezonieri.

AMOC-ul este produsul unui act de echilibrare gigantic, la nivelul întregului ocean. Începe la tropice, unde temperaturile ridicate nu numai că încălzesc apa de mare, ci măresc salinitatea, stimulând evaporarea apei. Această apă caldă și sărată curge spre nord-est de la coasta SUA către Europa, creând curentul numit Gulf Stream.

IULIE 2021

”Cod roșu pentru umanitate” este titlul celui mai mare raport (al ONU – IPCC) din istorie, referitor la schimbările climatice, conform căruia, ultimii cinci ani (adică din 2016 și până în 2021) au fost cei mai calzi din ultimii 170 de ani, iar omenirea va asista în curând la evenimente meteo extreme fără precedent în istorie.

IPCC este un grup alcătuit din sute de oameni de știință din lume, care publică evaluări cuprinzătoare aproximativ o dată la șapte ani, raportul acesta fiind al șaselea din 1988.

Câteva dintre concluziile cheie ale raportului spun următoarele:

^ temperatura globală a fost cu 1,09 grade Celsius mai mare în deceniul dintre 2011 – 2020

^ ultimii cinci ani (2016 – 2021) au fost cei mai calzi din 1850

^ rata de creștere a nivelului mării aproape s-a triplat comparativ cu 1901 – 1971

^ influența umană este ”foarte probabil” (90%) principalul motor al retragerii globale a ghețarilor din anii 1990 și a scăderii gheții marine arctice

^ extremele fierbinți, inclusiv valurile de căldură, au devenit mai frecvente și mai intense începând cu anii 1950, în timp ce evenimentele reci au devenit mai puțin frecvente și mai puțin severe

^ până în 2040, temperaturile vor crește cu 1,5 grade Celsius peste nivelurile din 1850 – 1900, indiferent dacă obiectivele referitoare la emisii vor fi atinse sau nu

^ Arctica va fi probabil lipsită de gheață în septembrie cel puțin o dată înainte de 2050, în toate scenariile evaluate

^ va exista o creștere a apariției unor evenimente extreme fără precedent în evidența istorică

^ cel mai probabil, incendiile se vor înmulți în tot mai multe regiuni al lumii

• Graficul realizat de către Neil R.Kaye, om de știință specializat în date climatice, cât privește dinamica temperaturilor medii lunare globale la suprafața Pământului din intervalul 1851 – 2020, a concluzionat următoarele:

^ începând din 1880, temperatura medie la suprafața Pământului a crescut cu 0,07 grade Celsius la fiecare zece ani

^ 1851 – 1935 – este perioada care se suprapune cu a doua Revoluție Industrială, când temperaturile medii au avut variații de la 0,4 grade Clesius până la + 0,6 grade Celsius față de etalonul ales 1850 – 1900

^ 1936 – 2020 – este perioada care se suprapune cu a Treia Revoluție Industrială, când temperaturile medii au avut variații de la +0,6% grade Celsius, până la +1,5 grade Celsius și chiar mai mult, față de etalonul ales 1850 – 1900

^ în intervalul 1877 – 1878 apare o anomalie care arată că lumea s-a confruntat cu evenimente climatice fără precedent, de la un fenomen El Nino foarte puternic la secete întinse. Marea foamete care a urmat, a provocat moartea unui număr estimat între 19 și 50 milioane de oameni, mai mulți decât în unele dintre cele mai rele pandemii din istorie

^ pe măsură ce globalizarea și comerțul au avansat după anii 1950, oamenii și bunurile au început să se miște mai mult decât oricând înainte, producând și prin aceasta, creșterea gazelor de seră

OCTOMBRIE 2021

* Peste 99,9% din studiile științifice  evaluate inter pares, sunt de acord că schimbările climatice sunt cauzate de oameni, potrivit unei analize a 88.215  de cercetări legate de climă (Greater than 99% Consensus on Humman Caused Climate Change  publicată în Peer Reviewed Scientific Literature). Din cele 88.215 cercetări studiate, doar 28 exprimau îndoieli vizavi de schimbările climatice sau rolul activităților umane care ar altera clima Pământului.

Noua analiză coordonată de cercetătorul Mark Lynas, din cadrul Alianței pentru Știință din cadrul Universității Cornell, actualizează de fapt o lucrare similară publicată în 2013, care atunci a descoperit că 97% dintre studiile publicate între anii 1991 și 2012 susțineau că activitățile umane alterează clima Pământului.

”Suntem practic siguri că acum consensul este cu mult peste 99% și că realitatea schimbărilor climatice cauzate de om este un caz închis pentru orice discuție publică semnificativă” a spus Mark Lynas.

• Patrick Moore (fondator Green Peace) – care a plecat din organizație după 15 ani spunând în 2021:

”Greeanpeace a fost deturnată de stânga politică, în momentul în care și-a dat seama că în mișcarea ecologistă pot face rost de bani și putere. Activiștii politic din Occident au schimbat Greenpeace dintr-o organizație bazată pe știință, într-o bazată pe strângere de fonduri.”

”Mișcarea ecologistă este mai mult o mișcare politică decât una de mediu. Se concentrează pe crearea unei povești menită să inspire frică și vină în oameni ca aceștia să le dea bani.”

”Panelul pentru Schimbări Climatice din al ONU – nu este o organizație științifică, ci una politică. Panelul angajează oameni de știință care susțin povestea urgenței climatice. Campaniile îndreptate împotriva hidrocarburilor, energiei nucleare, CO2, a plasticului, sunt menite să-i facă pe oameni să creadă că lumea se va sfârși dacă nu ne distrugem economia și nu ne mutilăm civilizația. Sunt o influență negativă atât asupra mediului, dar și asupra civilizației umane.”

”Limbajul folosit de promotorii ecologiei este unul neștiințific. Spre exemplu   ”Zero-emisii” este un termen inventat de activiști care nu sunt oameni de știință. Liderii acestei cruciade sunt Al Gore, Leonrado di Caprio și Greta Thunberg – niciunul oameni de știință.”

2022

IANUARIE 2022

În luna ianuarie 2022 vulcanul (aflat sub mare – Oceanul Pacific) Hunga Tonga (o sumă de insule în mare parte nelocuite) a erupt cu o forță colosală, un eveniment ce pare că se întâmplă data la 250 de ani.

Special la acest eveniment a fost faptul că deși vulcanul este sub apă, el a aruncat în atmosferă o cantitate imensă de vapori de apă plus sulfuri, vapori care au ajuns în troposeferă, iar nivelul vaporilor astfel încărcați a crescut cu 10% în jurul pământului. Impactul acestei erupții a fost extraordinar cât privește încălzirea globală, punând încă o dată sub semnul întrebării impactul real al activităților umane asupra schimbărilor climatice.

MAI 2022

Organizația Metereologică Mondială a anunțat că oceanele lumii au atins în anul 2021, cele mai călduroase și mai acide niveluri înregistrate vreodată. De asemenea, topirea calotelor glaciare a provocat creșteri record ale nivelului mărilor.

IULIE 2022

Cercetătorul Qiung-Bin a identificat existența unei găuri semnificative în stratul de ozon, deasupra regiunilor tropicale. Experții spun că aproximativ 80% din valoarea normală a ozonului este epuizată în centrul găurii identificate.

Scăderea stratului de ozon poate duce la creșterea radiației UV de la nivelul solului, crescând considerabil riscul cancerelor de piele, a incidenței cataractei, dar și slăbirea sistemului imunitar.

AUGUST 2022

• 100 de oameni celebri de știință din întrega lume au semnat o scrisoare deschisă numită ”Declarația Mondială în privința climei” – în care contestă viziunea predominantă în mass-media și politică, cât privește schimbările climatice.

             Printre semnatarii documentului se numără: Ivan Giaever (laureat al Premiului Nobel; Richard Lindzen (profesor expert în fizica atmosferică); Guus Berkhout (profesor universitar); Benoit Rittaud (matematician) și mulți alții

    Chestiuni importante din documentul mai sus menționat:

^ știința climatică a degenerate într-o discuție bazată pe credințe, și nu pe o știință sănătoasă autocritică

^ S-au identificat 6 principii de bază asupra cărora semnatarii s-au pus de accord:

1. Atât factorii naturali cât și antropogenici cauzează încălzirea globală
2. Încălzirea este mult mai lentă decât s-a prezis
3. Politica în privința climei se bazează pe modele inadecvate
4. CO2 este hrana plantelor, baza întregii vieți pe Pământ
5. Dezastrele naturalE nu s-au înmulțit din cauza încălzirii globale
6. Politica în privința climei trebuie să respecte realitățile științifice și economice

^ a crede într-un model climatic, înseamnă a crede în presupozițiile celor care au făcut modelul. Pe viitor, cercetările climatice trebuie să pună mai mult accent pe știința empirică

^ de la ieșirea din ”Mica Epocă Glaciară”, ce a avut loc în jurul anului 1850, lumea s-a încălzit mult mai puțin decât a prezis IPCC pe baza influențelor umane modelate. Distanța dintre lumea reală și lumea modelelor ne arată că suntem departe de a înțelege schimbările climatice.

^ De la începutul lumii, clima Pământului variază între perioade calde și reci. E ceva normal.

^ Dioxidul de carbon nu e un poluant. E fundamental pentru viața de pe pămînt. Fotosinteza este o binecuvântare. Mai mult dioxid de carbon este benefic pentru natură, pentru înverzirea pământului; dioxidul de carbon suplimentar din aer a dus la creșterea globală a biomasei plantelor. E benefic pentru agircultură, crescând productivitatea la nievl global.

^ Nu există nici o urgență climatică. Ne opunem categoric țintelor Zero Emisii de carbon până în anul 2050, distrugătoare și nerealiste.

• Bill McGuire (scriitor și profesor emerit de hazarduri geofizice și climatice la University College London) a declarat în anul 2022:

”Acum vom plăti prețul sub formă de furtuni, inundații, secete și valuri de căldură care vor depăși cu ușurință extremele actuale. Punctul crucial este că acum nu există nici o șansă ca noi să evităm o degradare periculoasă și generalizată a climei.

Ne putem aștepta la un viitor în care valuri de căldură letale și temperaturi de peste 50 de grade Celsius vor fi comune la tropice, unde verile la latitudini temperate vor fi invariabil fierbinți și unde oceanele sunt sortite să devină calde și acide. Un copil născut în 2020 se va confrunta cu o lume mult mai ostilă decît au făcut-o bunicii săi.”

• Diverși autori și jurnaliști scriu și promovează următoarea perspectivă de alertă cât privește clima Pământului

”Planeta noastră se încălzește rapid, încă de la începutul Revoluției Industriale. Temperatura media la suprafața Pământului a crescut cu aproximativ 1,1 grade Celsius din anul 1850. În plus, în ultimele patru decenii, temperature a fost mai caldă decît oricare dintre cele anterioare, de la mijlocul secolului al XIX-lea.

Aceste concluzii provin din analiza a milioane de măsurători colectate în diferite părți ale lumii, iar foarte mulți oameni de știință au ajuns la concluzia că creșterea bruscă a temperaturilor, coincide cu debutul Erei Industriale. Analizele arată că timp de 800.000 de ani, CO2 atmosferic nu a depășit 300 de părți pe million (ppm). Însă de la Revoluția Industrială, concentrația de CO2 a crescut vertiginous, până la nivelul de aproape 420 ppm.

Tot acești autori și jurnaliști spun că responsabili de încălzirea globală sunt, iar efectele vor fi:

1. Gazele cu efect de seră – care rețin căldura solară – sunt legătura crucială între creșterea temperaturilor și activitățile umane. Cel mai important este dioxidul de carbon (CO2), din cauza abundenței sale din atmosferă. CO2 captează energia Soarelui, o ține pe Pământ și astfel temperaturile cresc.
2. Arderea combustibililor fosili și tăierea copacilor – duc la eliberarea gazului cu efect de zeră. De altfel, spun ei, atât inelele copacilor, cât și gheața polară, înregistrează schimbările în chimia atmosferică.
3. Efectele acestor fenomene vor fi:

^ topirea rapidă a calotei glaciale din Groenlanda și Antarctica

^ numărul dezastrelor legate de vreme a crescut de 5 ori în 50 de ani

^ nivelul global al mării a crescut cu 20 cm în ultimul secol și continuă să crească

^ din anii 1800, oceanele au devenit cu 40% mai acide, ceea ce afectează viața marină

2023

IANUARIE 2023

• Stratul de ozon se va vindeca în cea mai mare parte a lumii, în aproximativ două decenii. În zona Articii, se așteaptă ca stratul de ozon să își revină până în 20245, iar deasupra Antarcticii până în 2066

FEBRUARIE 2023

• O secțiune a Soarelui a părăsit suprafața acestuia și a început să circule în jurul stelei ca și cum ar fi un vortex polar. Se întâmplă acest fenomen, fără să știm de ce, dar s-a observat că acest lucru se întâmplă atunci când Soarele ajunge la o latitudine de 55 de grade, în fiecare ciclu solar de 11 ani

IUNIE 2023

• Potrivit unui studiu citat de CNN (publicat în revista ”Geophysical Research Letters”), oamenii au extras atât de multă apă din rezervele de subterane ale Pământului, încât acest lucru a afectat axa planetei, înclinând-o spre este cu aproximativ 4,3 centimetri pe an

             Studiul arată că printre cauzele legate de schimbarea climei, redistribuirea apei subterane are cel mai mare impact asupra mișcării polului de rotație, mai precis fiind vorba despre mișcarea fluxului mantalei, adică a rocii topite în stratul dintre scoarța Pământului și nucleul exterior. Pământul se învârte pe o axă nord-sud cu o viteză de aproximativ 1.600 kilometri pe oră, chiar dacă noi nu simțim acest lucru.

Schimbarea anotimpurilor este legată de unghiul axei de rotație a planetei, iar schimbarea mișcărilor acesteia afectează evident clima Pământului.

Interiorul Pământului este format din straturi de rocă și magmă, care înconjoară un nucleu dens și fierbinte. Dar în stratul stâncos, cel mai apropiat de suprafață, există și cantități mari de apă… Se estimează că rezervoarele subterane cunoscute sub numele de acvifere, conțin de peste 1.000 de ori mai multă apă, decât toate râurile și lacurile de suprafață din lume.

De fapt, oamenii de știință au evaluat că între 1993 și 2010, oamenii au extras peste 2.150 de gigatone de apă subterană, mai ales în vestul Americii de Nord și nord-vestul Indiei. Dacă această cantitate ar fi fost turnată în ocean, ar fi ridicat nivelul mării la nivelul global cu aproximativ 6 milimetri.

AUGUST 2023

• Șapte din opt limite stabilite de oamenii de știință pentru calitatea vieții pe pământ au fost depășite. Acestea sunt:
  ^ clima

^ poluarea aerului – singura limită care încă nu a ajuns la nivelul de a reprezenta un pericol global, ci doar unul regional sau local

^ contaminarea apei cu fosfor și azot din îngrășăminte (analizate separat) – aproximativ două treimi din planetă nu îndeplinesc creiteriile de siguranță pentru accesul la apă dulce

^ apele subterane

^ apele de suprafață

^ mediul natural virgin

^ mediul artificial construit de om

• La Summitul Amazonului, Președintele brazilian Luiz Inancio da Silva a spus că țările în curs de dezvoltare nu pot accepta un neocolonialism verde sub pretextul protejării mediului. Tot el a spus că nu se poate vorbi despre pădurile tropicale fără a menționa responsabilitatea istorică a țărilor dezvoltate, bazate pe exploatarea irațională a resurselor naturale, pe sclavie, dar și pe excluderea sistematică a populațiilor locale. Nu va exista sustenabilitate fără justiție, după cum nu va exista sustenabilitate fără pace.

NOIEMBRIE 2023

• ”În toate scenariile luate în considerare, emisiile totale de gaze cu efect de seră provenite de la GNL sunt mai mari decât cele provenite de la cărbune, fiind cu 24% până la 247% mai mari.

Amprenta de gaze cu efect de seră a GNL este mai mare decât a cărbunelui, iar noile provocări energetice pe termen scurt, cum ar fi cele cauzate de invazia rusă a Ucrainei, sunt mai bine satisfăcute prin redeschiderea instalațiilor de cărbune închise decât prin extinderea infrastructurii GNL.” (Robert W. Howarth – profesor la Universitatea Cornell; studiu publicat în cotidianul ”Die Welt” sub titlul ”Gazul lichefiat importat este mult mai dăunător mediului decât cărbunele – articol preluat mai apoi de publicația ”New Yorker)

Sursa majoră a emisiilor eferente GNL o reprezintă procesul de evacuare a metanului din rezervoarele de pe vapoare, în timpul transportului pentru reducerea presiunii.

2024

IANUARIE 2024

• ”Când copiii și nepoții noștri vor privi în urmă la istoria schimbărilor climatice provocate de om, acest an (se referea la anul 2023) și anul viitor (adică anul 2024) vor fi văzute ca fiind punctul de cotitură în care inutilitatea guvernelor în abordarea schimbărilor climatice a fost, în cele din urmă expusă. Nu numai că guvernele nu au reușit să controleze încălzirea globală, dar rata acesteia a accelerat, de fapt.” (James Hansen – fost cercetător în cadrul NASA și actualul Director al Programului Climatic de la Institutul Pământului – Columbia University)

James Hansen este omul care a avertizat, încă din anul 1988 cu privire la criza climatică, în cadrul unei mărturii în fața Congresului SUA.

APRILIE 2024

• Potrivit unei investigații ”The Guardian”, în ultimii șapte ani, 57 de producători de petrol, gaze, cărbune și ciment și-au crescut producția, și asta în ciuda angajamentelor (guvernelor) de la Paris din 2016, de a-și reduce emisiile de gaze cu efect de seră

Există de altfel o bază de date globală (Carbon Major Database) care cuprinde 122 de companii responsabile major pentru criza climatică. În această listă găsim ca poluatori majori: Exxon Mobil (care a generat 3,6 gigatone de dioxid de carbon = 1,4% din total); Shell, BP Chevron; TotalEnergies; companii din China (care produc 14% din totalul emisiilor de la nivel global); Chevron (care produce 3% din totalul emisiilor de carbon); Gazprom, Compania Națională de Petrol din Iran.

• Țările G7 (Italia, SUA, Marea Britanie, Franța, Germania, Canada, Japonia) s-au angajat să-și închidă centralele pe cărbune până în 2035. La ora actuală, Germania produce 25% din necesarul său de energie, prin centralele sale pe cărbuni; Italia produce 4,7% din necesarul său de energie, prin centrale de cărbuni

MAI 2024

• Pentru că planeta noastră devine tot mai caldă și mai poluată, bolile infecțioase au mediul propice să prolifereze, iar unele să își lărgească sau să își reducă zonele de impact.

Țânțarii spre exemplu, prosperă într-un climat mai umed, cu temperaturi mai ridicate, fiind agenții purtători ai unor boli de la animale la oameni.

Sub efectul schimbărilor climatice, biodiversitatea se schimbă, habitatele se modifică, iar unele specii cunosc transformări importante. Oricum, direcțiile de evoluție pot fi și paradoxale, spre exemplu – în regiunile tropicale, clima mai blândă și mai umedă duce la o explozie a cazurilor de febră denga. Pe de altă parte însă, în Africa, condițiile mai secetoase ar putea contribui la stoparea răspândirii malariei, după cum, sezonul de transmitere al malariei, ar putea fi cu patru luni mai scurt, în unele regiuni ale Africii. De altfel, temperaturile locale și previziunile privind precipitațiile sunt deja folosite pentru a prezice creșterea numărului de cazuri de febră danga, iar legăturile dintre climă și bolile infecțioase, sugerează totuși că modelarea climatică poate ajuta la anticiparea epidemiilor. Cercetări recente au evidențiat o relație strînsă și cauzală, între fluctuațiile IOBW (Indicele Bazinului Oceanului Indian) și epidemiile de febră denga, atât în emisfera sudică, cât și în cea nordică. (Studiu publicat în Revista ”Science” și ”Nature” – Jason Rohr, profesor de biologie la Universitatea ”Notre – Dame” din SUA; Mark Smith – profesor asociat, Universitatea din Leeds)

• Conform unui studiu realizat de către Adrien Bilal (Economist la Universitatea Harvard) și Diego Knazig (Economist la Universitatea Northwestern) – dezastrul economic provocat de schimbările climatice este de șase ori mai grav decât se credea.

În concret, studiul arată că o creștere cu un grad Celsius a temperaturii globale, duce la o scădere cu 12% a PIB mondial, iar asta în condițiile în care climatologii prevăd o creștere cu trei grade Celsius a temperaturii globale până la sfârșitul acestui secol.

Studiul arată că o creștere cu trei grade Celsius a temperaturii globale va provoca – scăderi abrupte ale producției, a capitalului și a consumului. De altfel experții spun că această pierdere economică este comparabilă cu pagubele produse de o luptă internă în societate sau de purtarea unui război.

Costul în dolari, calculat de experți, ca daune cauzate pentru fiecare tonă spulimentară de emisii de carbon este de 1.056 dolari pe tonă, după cum, dar de data aceasta pe baza unei lucrări anterioare, ale altor autori, se estimează că veniturile medii vor scădea cu aproape o cincime în următorii 26 de ani, și asta tot datorită schimbărilor climatice.

IUNIE 2024

• ”Ne aflăm într-un moment al adevărului, căci bătălia pentru o planetă vie va fi câștigată sau va fi pierdută în acest deceniu. Jucăm la ruletă cu planeta noastră. Avem nevoie de o ieșire de pe drumul către iadul climatic. Nu putem accepta un viitor în care cei bogați sunt protejați în bule de aer condiționat, în timp ce restul umanității este lovit de vremea letală pe tărâmuri neimpozabile” a spus Antonio Guterres – Secretarul General al ONU

Tot el (Guterres) a completat spunând că: ”Vina pentru această situație o poartă companiile de combustibili fosili, care obțin prețuri record și se bucură de trilioane de subvenții finanțate de contribuabili. Aceste companii au cheltuit miliarde de dolari de-a lungul deceniilor, denaturând adevărul, înșelând publicul și semănând îndoială.”

IULIE 2024

• Potrivit unui studiu realizat de trei cercetători elvețieni și publicat în revista științifică ”AGU Advances”, aproximativ o cincime din suprafața oceanică a planetei este extrem de vulnerabilă la trei amenințări provocate de încălzirea globală, iar acestea sunt.

1. Temperaturile extreme – care forțează peștii și alte specii marine să migreze spre zone mai răcoroase, pentru a supraviețui. Alte specii, precum rechinii, spre exemplu, mor, pentru că ajung în zone cu curenți foarte reci, cu care nu se pot adapta
2. Scăderea nivelului de oxigen – și asta pentru că oceanele absorb volume uriașe de dioxid de carbon, provenite din emisiile de combustibili fosili, care astfel, ar încălzi și mai mult atmosfera pe uscat
3. Creșterea nivelului de aciditate a apei oceanice – care printre altele dizolvă cochiliile creaturilor marine și reduc cantitatea de oxigen necesară vieții marine

• Dintre cele 27 de țări ale UE, doar 4 dintre ele (Olanda, Suedia, Finlanda, Danemarca) au trimis Comisiei Europene – Planurile pe Termen Lung (până în 2030) cu privire la Climă și Energie, în condițiile în care, termenul limită era de 30 iulie 2024.

Teoretic, pe baza acestor documente, Comisia Europeană trebuia să evalueze, dacă își poate realiza obiectivele sale climatice.

Chestiunea nu va fi simplă, căci Franța are dispute vechi cu Bruxellel-ul legat de utilizarea energiei nucleare; Ungaria spune că planul de combatere de către UE a schimbărilor climatice, nu este decât o fantezie utopică. Oricum, până acum, Comisia Europeană nu a sancționat în nici un fel, membrii care nu și-au trimis planurile.

• Printr-un studiu realizat de către cercetătorii Kiani Shahvandi, Siddhartha Mishra (profesor de matematică la ETH Zurich), Benedikt Soja (profesor de geodezie spațială la ETH Zurich) sprijiniți de Agenția Spațială Americană – NASA, și publicat în revista ”Nature Geoscience”, s-a demonstrat că atunci când masele de gheață ale Pământului se topesc, se schimbă și modul de rotație al planetei. Ba mai mult, cercetătorii au demonstrat că schimbările climatice modifică axa de rotație a Pământului și chiar durata zilei.

Schimbările climatice detrmină topirea maselor de gheață din Groenlanda și Antarctica. Apa din regiunile polare curge în oceanele lumii, mai ales în regiunea ecuatorială. Aceasta înseamnă o deplasare a masei, iar acest lucru afectează rotația Pământului.

Dar nu numai topirea straturilor de gheață joacă un rol aici, ci și mișcările care au loc în interiorul Pământului. În adâncurile mantalei terestre, unde rocile devin vâscoase din cauza presiunii ridicate, se produc deplasări pe perioade lungi de timp. De asemenea, există fluxuri de căldură în metalul lichid din miezul exterior al Pământului, care sunt responsabile atît de generarea câmpului magnetic al Pământului, cât și de deplasările în masă.

AUGUST 2024

• Soarele devine tot mai activ, iar acest lucru i-a luat prin surprindere pe oamenii de știință, care se așteptau ca acest lucru să aibă loc mai târziu.

La fiecare 11 ani, câmpurile magnetice ale Soarelui se schimbă, crescând activitatea solară. Această schimbare poate perturba comunicațiile radio și sistemele GPS, dar poate duce și la anulări sau întârzieri ale zborurilor.

În ciclul de 11 ani, Soarele oscilează de la activitatea solară minimă la cea maximă, maximul atingându-se la mijlocul ciclului, momentul în care și câmpurile magnetice ale Soarelui se schimbă.

Ultimul ciclu solar a a vut loc din 2008 și până în 2019. Acum suntem în perioada de mijloc a ciclului solar actual, iar activitatea se apropie de maximul său.

• Experții au observat o anomalie termică care se produce în apele de suprafață ale Oceanului Atlantic, care sunt neobișnuit de reci pentru această perioadă și au început să se răcească accelerat încă din luna mai, conform datelor obținute de Administrația Națională pentru Oceane și Atmosferă (NOAA).

Conform NOOA, Oceanul Pacific se află într-o perioadă de trecere de la condițiile El Nino (mai calde decât media), spre condițiile asociate fenomenului El Nina (mai reci decât media). De altfel, temperatura Atlanticului este mai rece cu 0,5 – 1 grad Celsius decât se consideră a fi normal pentru această perioadă a anului, când temperaturile ar fi trebuit să crească în condițiile încălzirii globale. Dacă aceste temperaturi scăzute se mențin până la sfârșitul luni august, ar putea fi declarat fenomenul ”Atlantic Nina”. Atlantic Nina este faza rece a unui model climatic natural din Oceanul Atlantic, care oscilează între faze mai calde sau mai reci la fiecare câțiva ani, conform explicațiilor NOAA.

• Un recent studiu (încă nepublicat complet într-o revistă) sugerează că un sistem vital de curenți din Oceanul Atlantic, care influențează vremea din întreaga lume, s-ar putea prăbuși încă de la sfârșitul anilor 2030. Dacă se va întâmpla așa, va fi un adevărat dezastru la scară planetară.

În concret este vorba despre Atlantic Meridional Overturning Circulation sau AMOC, care, precum o bandă transportatoare, atrage apa caldă de suprafață din emisfera sudică și de la tropice și o distribuie în Atlanticul de Nord, mai rece.

Mai apoi, apa mai rece și mai sărată se scufundă și curge spre sud.

Mecanismul AMOC împiedică supraîncălzirea unor părți din emisfera sudică și răcirea insuportabilă a unor părți din emisfera nordică, distribuind în același timp substanțele nutritive care susțin viața în ecosistemele marine.

Dacă sistemul ar cădea, gheața arctică ar începe să alunece spre sud, iar după 100 de ani, s-ar extinde până la coasta sudică a Angliei. Temperatura medie a Europei ar scădea, la fel ca cea a Americii de Nord, inclusiv în unele părți ale SUA. Pădurea amazoniană ar suferi o inversare completă a anotimpurilor, iar sezonul uscat actual, ar deveni unul al lunilor ploioase.

Cu toate cele de mai sus, unii cercetători pun la îndoială modelele matematice și climatice folosite la aceste estimări, reproșându-le printre altele și ignorarea topirii încă de pe acum a gheții Groenlandei, o chestiune care aduce deja un aflux uriaș de apă dulce în Atlanticul de Nord și care impactează deja consistent sistemul climatic al Pământului.

• Un studiu internațional realizat cu sprijinul NASA, a stabilit că Oceanul de Sud din jurul Antarcticii absoarbe mai mult carbon din atmosferă decât eliberează, fiind un adevărat scut de protecție pentru întreaga lume, privind emisiile de gaze cu efect de seră.

Cercetătorii au descoperit că apele din jurul Antarcticii au absorbit cu aproximativ 530 milioane de tone metrice de carbon, mai mult decât eliberau.

Când emisiile de dioxid de carbon cauzate de oameni intră în atmosferă, o parte din gaze este absorbită de ocean, acesta fiind un proces care poate încetini ușor creșterea temperaturilor globale.

O parte din acest fenomen se datorează ridicării apei din adâncul oceanului. Odată ajunsă la suprafață, apa mai rece și mai bogată în nutrienți absoarbe dioxidul de carbon din atmosferă, cu ajutorul unor organisme de fotosinteză numite fitoplancton, și asta înainte de a se scufunda din nou în apă.

• Un studiu publicat în (în luna august 2024) revista științifică ”Frontiers in Science” și realizat de cercetătorii de la Universitatea Duke ( SUA), arată că emisiile de gaz metan cresc în cel mai rapid ritm din ultimele decenii și sunt responsabile pentru jumătate din încălzirea globală la momentul actual.

Creșterile emisiilor de gaz metan provin în special din: prelucrarea petrolului, a gazului și a cărbunelui, dar și de la animale, în special de la vaci și creșterea producției de orez. Mai contribuie de asemenea, la emisiile de gaz metan și descompunerea mai rapidă a materiei organice, ca efect al creșterii temperaturilor la nivel global.

Trebuie spus de asemenea și faptul că metanul din aer, are o durată mai scurtă de viață, comparativ cu dioxidul de carbon, care poate să rămână în atmosferă sute sau chiar mii de ani.

• În luna august a anului 2024, Marea Mediterană a atins cea mai mare temperatură la suprafață înregistrată vreodată. Valoarea mediei zilnice a fost de 28,9 grade Celsius, iar temperatura maximă a fost de 31,96 grade Celsius, și a fost atinsă în data de 15.08.2024, pe coasta egipteană la El-Arish.

Este bine de știut și faptul că, potrivit oamenilor de știință, oceanele au absorbit 90% din căldura în exces, produsă de activitatea umană de la începutul erei industriale. Pe de altă parte, oceanele mai calde, sunt mai puțin capabile să absoarbă dioxidul de carbon, consolidând astfel, cercul vicios al încălzirii globale.

SEPTEMBRIE 2024

• Conform monitorizărilor efectuate de Serviciul Copernicus de monitorizare a schimbărilor climatice a UE – vara anului 2024, a fost cea mai caldă din lume înregistrată vreodată. De altfel, anul 2024 este foarte posibil să fie cel mai cald an înregistrat vreodată la nivel global.

Experții spun că pentru aceste recorduri de temperatură de vină sunt:

^ activitățile umane

^ fenomenul El Nino – o încălzire a temperaturilor de la suprafața mării în Pacificul de Est (în special în perioada iunie 2023 – mai 2024)

Legat de noua realitate climatică, alte informații bine de știut sunt:

^ în vara anului 2024, temperatura medie din Europa a fost cu 1,54 grade Celsius mai mare decât temperatura medie pe termen lung din perioada 1991 – 2020

^ luna august a anului 2024 a fost a 13 –a lună dintr-o perioadă de 14 luni în care temperatura medie globală a depășit cu 1,5 grade Celsius, nivelurile preindustriale

^ Austria a avut în anul 2024, cea mai caldă vară înregistrată vreodată

^ Spania a avut în anul 2024 cea mai caldă lună august din istorie

^ Finlanda și-a egalat în vara anului 2024, recordul pentru cea mai caldă lună

^ Elveția a avut în anul 2024, a doua cea mai caldă lună august înregistrată vreodată

^ cu toate cele de mai sus, anul 2024 a fost un an mai răcoros pentru – Irlanda, Anglia, vestul Portugaliei, Islanda și sudul Norvegiei

^ meteorologii din Australia cred că Pacificul va intra în faza mai răcoroasă La Nina în ultimele patru luni ale anului 2024

• Și conform măsurătorilor Administrației Naționale de Meteorologie din România – vara anului 2024 a fost cea mai călduroasă din istoria măsurătorilor efectuate de ANM, după cum, fiecare lună a verii a bătut toate recordurile ultimilor 100 de ani, asta în condițiile în care ANM efectuează măsurători de 120 de ani.

Pe de altă parte, tot conform ANM, în luna august a anului 2024, în zona Dobrogea am avut mai multe precipitații decât într-un an întreg. Au căzut în luna august în acea zonă 92 de litri de precipitații pe metru pătrat. Dar au fost zone din Dobrogea în care într-o zi au căzut 230 de litri de apă pe metru pătrat.

Pe acest ultim subiect, al precipitațiilor teribile căzute într-o zi, experții spun că acest lucru se explică prin formarea unui ciclon alimentat de o suprafață foarte caldă a Mării Negre. Pe lângă aceasta, faptul că Dobrogea nu are în mod natural un sistem hidrografci foarte dezvoltat care să preia cantitatea imensă de apă, inundațiile nu au putut fi evitate.

ALTE INFORMAȚII DE FOLOS

• Schimbarea climei este subordonată și decurge din două ciclități majore: glaciații și interglaciații.

Acum 11.700 de ani s-a terminat ultima glaciație și a început epoca geologică numită Halocen, marcând debutul actualei interglaciații.

Efectele schimbării climei în timpul oricărei interglaciații sunt tipice și se fac simțite și în Halocen, iar acestea sunt:

^ creșterea temperaturii medii planetare

^ creșterea concentrației de gaze cu efect de seră (în special CO2 și CH4)

^ creșterea nivelului mediu al oceanului planetar

         Pe subiect, mai sunt bine de știut și următoarele:

^ glaciațiunea (sau epoca de gheață) – este o perioadă lungă de reducere a temperaturii suprafeței și a atmosferei Pământului, care are ca rezultat prezența sau extinderea calotelor glaciare și a ghețarilor alpini

^ în glaciologie, glaciațiunea – implică prezența unor întinderi de gheață în emisfera nordică și sudică

^ în afară de glaciațiuni și interglaciațiuni – se mai pot întâlni și faze mai scurte de răcire și încălzire. Fazele de răcire se numesc ”evenimentele Heinrich”, iar cele de încălzire se numesc ”evenimente Dansgaard – Oeschger” (cei interesați pot căuta detalii)

^ omul de știință sârb Milutin Milankovici (vezi mai sus anul 1926) – este cel care în anii 1920 a realizat influența variației ciclice a parametrilor orbitei terestre asupra variațiilor climatice, factorii evidențiați de acesta fiind – orbita terestră, înclinația axei terestre față de planul elipticii și precesiunea echinocțiilor (vezi detalii mai sus, la anul 1926)

^  există trei tipuri de dovezi a existenței epocilor glaciale

# dovezi geologice – precum: erodarea și zgârierea stâncilor, văile glaciale, sedimentele glaciale, stânci purtate de ghețari

# dovezi chimice – precum: raporturi dintre diferiți izotopi, în sedimente și roci sedimentare, mai ales în cele oceanice; eșatioanele de gheață, dar și bulele de aer captive în acestea

# dovezi paleontologice – precum: distribuția geografică a fosilelor, mergând și pe faptul că în timpul unei perioade glaciale, organismele adaptate la frig se răspândesc la latitudini inferioare, iar organismele care preferă condiții mai calde dispar sau se retrag la latitudini inferioare

• Topirea gheții din Antarctica de Vest este fenomenul care contribuie cel mai mult la creșterea nivelului apelor și oceanelor. Zona are suficientă gheață pentru a ridica nivelul mării cu o medie de 5,3 metri, și doar topirea geșarului Thwaites ar putea crește nivelul mării cu câțiva metri. (Kaitlin Naughten – autorul principal al studiului privind topirea gheții – august 2023 – Revista Nature Climate Change)

• În luna septembrie a anului 2024, oamenii de știință au reușit să elucideze misterul unei vibrații care a fost înregistrată timp de nouă zile, în anul 2023 (septembrie), de către seismografele de pe tot Pământul.

În fapt, oamenii de știință au identificat drept cauză a acestui fenomen – ruperea de pe un munte înalt de 1.200 de metri din Groenlanda, a 25 milioane de metri cubi de rocă și gheață, care s-au prăbușit în fiordul Dickson și care au generat un mega-tsunami, cu valuri de până la 200 de metri înălțime. De altfel, valul imens a distrus un sit inuit vechi de 200 de ani, cee ace indică că nimic de genul acesta nu s-a produs cel puțin, în ultimele două secole.

• Numărul deceselor asociate temperaturilor extreme va crește în următorii ani, conform unui studiu publicat de ”The Lancet”. De altfel, numai în anul 2023, peste 47.600 de persoane (din UE) au decedat din cauza temperaturilor extreme. Cele mai multe decese s-au înregistrat în lunile mai și octombrie. Cei mai vulnerabili – persoanele vârstnice cu probleme de sănătate, în special cardiace.

De fapt, în anul 2022, un număr de 61.600 de persoane din UE au decedat din cauza temperaturilor ridicate.

În anul 2023, în România au decedat 2.500 de persoane din cauza temperaturilor ridicate. Cele mai multe decese s-au înregistrat în sudul țării, la persoanele cu comorbitidăți. De altfel, căldura face ca corpul să piardă multe lichide, se dilată vasele, îi scade și îi crește tensiunea și de acolo riscul ca pacientul să facă un stop cardiac.

De asemenea, potrivit unui studiu publicat de ”The Lancet”, canicula crește riscul de mortalitate, în special, în rândul persoanelor în vârstă și a celor cu boli cronice. Ba mai mult, s-a observat că în zilele fierbinți, mulți oameni ajung la urgențe și din cauza problemelor mintale cum ar fi – anxietatea, schizofrenia, autovătămarea și tulburările de comportament la copii. De asemenea, numărul celor care își pun capăt zilelor, crește în timpul valurilor de căldură. Studiile pe acest ultim subiect, arată că pentru fiecare creștere cu 16 grade a temperaturii locale, rata suicidului crește cu 1%.

Ba mai mult, când temperaturile sunt ridicate, tindem să dormim mai puțin și mai prost, iar calitatea somnului este strâns legată de sănătatea mintală. De aici efecte și asupra hormonilor, căci în valurile de căldură crește concentrația de ozon din aer, ozon care stimulează eliberarea hormonilor stresului, cum ar fi cortizolul și adrenalina. Și tot temperaturile ridicate influențează și alți neurotransmițători implicați în reglarea stării de spirit, cum ar fi serotonina și dopamina.

Și cum schimbările climatice, duc și la efecte precum poluarea aerului, de aici, din nou o importantă relați cu sănătatea mintală. Astfel, fenomene precum furtunile de nisip sau incendiile, sporesc cocktailul de poluanți nocivi pe care îi inhalăm, precum particulele fine PM 2.5, dar și dioxidul de azot (NO2). Când particulele percum PM 2.5 pătrund în organism, ele induc stresul oxidativ și inflamațiile, afectându-se astfel celulele cerebrale. De fapt, mai multe studii au arătat că poluarea aerului poate provoca deteriorarea unor regiuni esențiale ale creierului, cum ar fi – amigdala (centrul fricii) și hipocampul (o zonă importantă în dezvoltarea depresiei).

• Conform statisticilor formulate de Global Carbon Budget, pentru anul 2023, jumătate din creșterea emisiilor de carbon, de la nivel global, vine din Asia. UE reduce emisia, SUA reduce emisia, însă insuficient pentru a echilibra sistemul.

Pe de altă parte, unii analiști spun că politica obsesivă a UE de a pune presiune pe propria populație, pentru a reduce consumul și deci emisiile de carbon, nu sunt decât modalitatea prin care proprietarii marilor afaceri europene, obțin astfel o energie la un preț european cât de cât ok, pentru a putea rezista cît de cât în competiția globală. E un fel de tăiere a consumului de la populație (ca în vremea lui Ceaușescu), pentru a livra energia mai ieftină fabricilor, pentru a le face și în acest fel, cât de cât competitive, pe piețele globale.

MANIPULARE CLIMATICĂ (GEOINGINERIE). ARME METEOROLOGICE

                                                      ”DIRECT ENERGY WEAPONS”

• Statele Unite ale Americii, Rusia, China, Japonia și încă câteva țări de pe planeta asta (singure sau în tot felul de parteneriate – la vedere și la nevedere), desfășoară ample cercetări și experimente cu ceea ce unii (!!!) le numesc ca fiind și ”Arme meteorologice”.

Una dintre metodele și principiile importante folosite de parte a acestor tehnologii, este aceea de a genera în straturile înalte (ionosfera Pământului – dar nu numai…) unde cu o paletă destul de largă de frecvențe (de la cele joase, până la cele înalte), astfel încât să se creeze adevărate ”incizii” în acele straturi înalte, prin intermediul cărora, straturile modificate ale acestora (ale straturilor înalte), să reflecteze puternicele fascicule de unde înapoi spre Terra, pentru a se putea distruge sau perturba astfel (și prin efecte climatice induse), țintele tehnice, tehnologice și/sau umane alese în prelabil. De fapt, prin tehnologia aceasta, undele încălzesc rapid și țintit norii încărcați cu vapori de apă, care sub efectul temperaturilor foarte înalte generate, practic ”toarnă” pe Pământ, ca și dintr-o găleata, într-un interval foarte scurt de timp, imense cantități de apă…(vi se pare cunoscut fenomenul…?)

Spectaculos și nu mai puțin periculos este și faptul că, această metodă/tehnologie, se prea poate direcționa și spre interiorul Pământului (vezi și ”Earth Penetrating Tomography), și mai în concret, asupra plăcilor tectonice suspendate, determinând astfel (oarecum) cutremure ”la comandă” în anumite zone ale planetei.

Oricum, public, nu se cunosc posibilele alte efecte ale folosirii la această scară a undelor electromagnetice, fie că vorbim de folosirea lor în straturile înalte ale ionosferei sau spre adâncurile Pământului. Știm însă sigur că oamenii și celelalte ființe vii nu sunt imune la largul spectru electromagnetic, efectele acestuia putând fi de folos acestora, putând să le distrugă, sau fiind încă necunoscute sau insuficient studiate.

Azi, la nivel mondial, se pare că există (sau au existat!!!) cel puțin cinci asemenea sofisticate instalații, dedicate (foarte probabil) folosirii climei și a metereologiei ca armă împotriva unor populații și teritorii (experimente recunoscute ca fiind efectuate, au acoperit și 126.000 de km pătrați).

Acestea (după unii) sunt:

1. HIPAS (origine HAARP) – SUA

HIPAS – Își are originea în activitatea Centrului American de Cercetări Avansate situat în Gakona (Alaska). Denumirea americană sună oarecum ”nevinovat” – ”High Auroral Active Research Project” (HAARP), adică ”Proiectul de cercetare activă a Aurorei Boreale”.

HAARP (instalație de pompare inosferică) are printre altele – un câmp de 48 de antene dipol, fiecare cu o înălțime de peste 20 de metri, legate la un emițător de unde de mare putere. Puterea de emisie a instalației este de 4,6 MW în banda HF. Prin tehnologia acolo folosită, o energie de o anumită frecvență, poate fi amplificată de peste 1.000 de ori, iar ca urmare a proceselor naturale ce apar în momentul în care, fasciculul atinge straturile superioare ale ionosferei, energia atinge valori de ordinul Terrawaților.

HIPAS – este o extindere a HAARP – HIPAS-ul având o putere de  16 ori mai mare decât a primei unități HAARP. Se pare că HIPAS adaugă instalației și modificarea semnalului de emisie prin utilizarea fizicii cuantice…

La baza tuturor cercetărilor și instalațiilor mai sus succint descrise, stau conceptele și interesele Pentagonului și a celebrei Agenții americane DARPA (Defence Advance Research Projects Agency), care printre altele doresc a genera un impuls de unde, de mare putere, în măsură a crea o incizie în atmosferă. Apoi, prin încălzirea secțiunilor ionosferei astfel incizate, să o modifice pe aceasta (adică ionosfera), până când va lua forma unei lentile curbate, care să poată reflecta puternicul fascilul energetic, către zonele terestre se ce doresc a fi atacate prin efectele metereologice.

2. SURA Ionospheric Heating Facility – Rusia

Instalația de încălzire ionosferică Sura, situată lângă micul oraș Vasilsursk, la aproximativ 100 km (60 mile) est de Nijni Novgorod în Rusia, este un laborator pentru cercetarea ionosferei.

Sura este capabil să radieze aproximativ 80 de megawați la 4,3 MHz, crescând la 260 de megawați la 9,5 MHz. Instalația este operată de Institutul de Cercetare Radiofizică NIRFI din Nijni Novgorod. Facilitatea Sura a fost pusă în funcțiune în anul 1981. Folosind această instalație, cercetătorii ruși au studiat comportamentul ionosferei și efectul generării emisiilor de joasă frecvență asupra modulării curentului ionosferei. Inițiatorul proiectului este Departamentul Apărării al (fostei) URSS.

Gama de frecvență a instalației de încălzire este de la 4,5 la 9,3 MHz. Instalația constă din trei transmițătoare de emisie de 250 kW și o rețea de antene cu 144 de dipoli încrucișați cu dimensiuni de 300 de metri x 300 de metri (1000′ x 1000′).

3. MU RADAR – Japonia

Radarul MU (Middle and Upper Atmosphere) a fost construit în 1984 ca primul radar MST (Mesosphere, Stratosphere and Troposphere) / IS (Incoherent Scatter) la scară largă cu un sistem de antenă activ bidimensional de către Universitatea din Kyoto în colaborare cu Mitsubishi Electric Corporation.

În anii 1970, Universitatea din Kyoto a început studiul pentru a proiecta radare atmosferice la scară largă. La început, a fost studiat proiectarea primului radar IS din Asia pentru a observa atmosfera superioară. La acea vreme, atmosfera de mijloc era numită „regiunea necunoscută„, dar studiile de proiectare a radarului au arătat că poate fi observată cu radare cu caracteristici specifice. Apoi cercetarea s-a concentrat pe proiectarea radarelor al căror scop principal este observarea atmosferei medii, capabile să observe o parte din atmosfera superioară. Această cercetare a dus la proiectarea radarului MU.

Pentru a observa mișcarea undelor în atmosfera medie cu rezoluție înaltă, echipa de cercetare radar a Universității din Kyoto a decis să provoace tehnica ”radar phased array active”, care era necunoscută. La acea vreme, realizarea radarelor active bidimensionale la scară largă era considerată imposibilă de majoritatea experților în radare. La sfârșitul anilor 1970, un manuscris care descria conceptul de design radar MU a fost trimis la o revistă, apoi recenzorii au comentat că designul este nerealist ca o „plăcintă în cer”. Cu toate acestea, Universitatea din Kyoto și Mitsubishi Electric Corporation au dezvoltat radarul activ de la zero și au finalizat întregul sistem cu 475 de antene (103 m în diametru) și o putere de 1 MW în 1984.

4. EISCAT – Norvegia de Nord

EISCAT (European Incoherent Scatter Scientific Association) operează trei sisteme radar de împrăștiere incoerentă în nordul Scandinaviei și Svalbald. Facilitățile sunt folosite pentru a studia interacțiunea dintre Soare și Pământ, așa cum a fost dezvăluită de perturbările din ionosferă și magnetosferă.

Asociația Științifică EISCAT există pentru a oferi oamenilor de știință acces la instalații radar de împrăștiere incoerente de cel mai înalt standard tehnic.

Construcția noii generații de radare incoerente EISCAT: EISCAT 3D, a început în noiembrie 2022.

Prima etapă a noului sistem va consta din trei site-uri radar, care funcționează împreună, la fel ca vechiul sistem continental. Mai târziu, transmițătorul va crește gradul și mai multe site-uri vor fi adăugate la sistem.

    În loc de antene parabolice, ca vechiul sistem, EISCAT 3D este un radar multistatic compus din trei câmpuri de antenă fazate. Multe antene mici care lucrează împreună ca una singură. Fiecare câmp va avea între 5 000 – 10 000 de antene dipol încrucișate montate deasupra unui plan de masă cu diametrul de 70 de metri.

Site-ul central al EISCAT 3D este situat chiar lângă Skibotn, Norvegia. Facilitatea va avea 109 unități de antenă hexagonală ca antenă principală și 10 unități de antenă răspândite în jurul site-ului principal. Deasupra unităților de antenă sunt montate antenele dipol. Facilitatea Skibotn va avea 10 000 de astfel de antene mici. Facilitatea Skibotn va acționa atât ca transceiver, cât și ca receptor al sistemului EISCAT 3D.

Două site-uri de recepție sunt situate în Karesuvando, Finlanda și Kaiseniemi, Suedia. Facilitățile vor consta din 54 și 55 de unități de antenă cu aproximativ 5 000 de antene dipol care vor permite urmărirea deșeurilor spațiale, urmărirea meteoriților, cercetarea traficului GPS și radio, vremea spațială, cercetarea aureolelor, cercetarea climatică și spațiul din apropierea Pământului.

5. ARECIBO OBSERVATORY – Puerto Rico

Observatorul Arecibo, cunoscut și sub numele de Centrul Național de Astronomie și Ionosferă (NAIC) și cunoscut anterior sub numele de Observatorul Ionosferei Arecibo, este un observator din Barrio Esperanza, Arecibo, Puerto Rico, deținut de Fundația Națională de Știință din SUA.

Principalul instrument al observatorului a fost telescopul Arecibo, care presupunea printre altele, o antenă reflectoare sferică (1.000 ft) construită într-o zonă naturală, cu un receptor orientabil cu montare pe cablu și mai multe transmițătoare radar pentru emiterea semnalelor montate la 150 m deasupra antenei.

Finalizat în 1963, a fost cel mai mare telescop cu o singură deschidere din lume timp de 53 de ani, depășit în iulie 2016 de telescopul sferic cu deschidere de cinci sute de metri (FAST) din China. După două întreruperi ale cablurilor care susțin platforma receptorului la mijlocul anului 2020, NSF a scos telescopul din uz.

O prăbușire completă a telescopului a avut loc pe 1 decembrie 2020, înainte de a putea fi efectuate reparații sau demolări controlate. În 2022, NSF a anunțat că telescopul nu va fi reconstruit, urmând să fie înființată o unitate educațională pe site.

Observatorul include, de asemenea, un radiotelescop mai mic, o instalație LIDAR (LIDAR – „light detection and ranging” sau „laser imaging, detection, and ranging” este o metodă de determinare a distanțelor prin țintirea unui obiect sau a unei suprafețe cu un laser și măsurarea timpului în care lumina reflectată se întoarce la receptor) și un centru pentru vizitatori, care a rămas operațional după prăbușirea telescopului.

Ca parte a programului de apărare antirachetă al Agenției pentru Proiecte de Cercetare Avansată a Departamentului Apărării al Statelor Unite, (D)ARPA a căutat un mijloc de a încerca să detecteze rachetele în timp ce călătoreau prin ionosferă.

6. FAST – CHINA

FAST – este un telescopul sferic, construit de chinezi, cu o deschidere de 500 metri, situat în depresiunea Dawodang, într-un bazin natural din comitatul Pingtang, Guizhou, sud-vestul Chinei.

FAST – este cel mai mare radiotelescop cu deschidere umplută din lume și a doua cea mai mare deschidere cu o singură antenă, după RATAN-600 din Rusia.

Are un design inedit, folosind o suprafață activă formată din 4.500 de panouri metalice care formează o formă de parabolă în mișcare în timp real. Cabina care conține antena de alimentare, suspendată pe cabluri deasupra antenei, se poate deplasa automat folosind trolii pentru a direcționa instrumentul pentru a primi semnale din diferite direcții. Sistemul observă lungimi de undă de la 10 cm la 4,3 m.

Construcția FAST a început în 2011, iar după trei ani de testare și punere în funcțiune, a fost declarat pe deplin operațional la 11 ianuarie 2020.

Telescopul a făcut prima sa descoperire, a doi noi pulsari, în august 2017, care se află la 4.100 și 16.000 de ani lumină distanță de Pământ.

Principalele obiective științifice (declarate) ale radiotelescopului sunt:

^ Sondaj pe scară largă privind hidrogenul neutru

^ Observații cu pulsari

^ Conducerea rețelei internaționale de interferometrie de bază foarte lungă

^ Detectarea moleculelor interstelare

^ Detectarea semnalelor de comunicații interstelare (Căutarea inteligenței extraterestre)

Oricum, în aceste vremuri (2024) China mai construiește un ”încălzitor” de ionosferă avansat, în orașul Sanya, care se prea poate să aibă drept obiectiv manipularea ionosferei în întreaga Mare a Chinei de Sud.

• SUA cercetează și poate chiar experimentează, așa numita – geoinginerie solară – o intervenție climatică în care particulele reflectorizante, cum ar fi sulful, sunt pulverizate în atmosferă, pentru a devia lumina soarelui și pentru a reduce astfel încălzirea globală.

Metoda este controversată, deoarece se prea poate ca ea să aibă consecințe nedorite asupra ozonului, lipsindu-ne multe informații și cunoștințe asupra efectelor secundare. (ianuarie 2023

• Geoingineria – presupune printre altele și pulverizarea din avioane a unor metale grele, substanțe chimice sau chiar agenți patogeni, urmată mai apoi de emisii de unde radio pe diverse frecvențe, pentru ca totul să se răsfrângă asupra zonei unde dorește să se producă efectul climatic indus astfel
• Un grup de experți, constituit la nivel global, a înaintat un apel către guvernele lumii, pentru a opri ceea ce ei numesc ”eforturile tot mai accentuate care se fac în domeniul geoingineriei, ca soluție invocată pentru limitarea încălzirii solare. Aceștia spun că soluții precum instalarea de oglinzi în spațiu sau un management al norilor (adică albirea norilor marini) pentru creșterea reflexiei luminii solare ar trebui cercetate, și nici o țară nu ar trebui să se angajeze în implementarea unor soluții ale căror efecte nu pot fi anticipate, ba mai mult, ar putea agrava situația climatică.

Este bine de știut și faptul că în geoinginerie intră și: reîmpădurirea unor suprafețe mari de teren, pentru ca vegetația să absoarbă mai mult carbon, intră și vopsirea în alb a acoperișurilor caselor pentru a reflecta lumina, dar intră și îmbogățirea oceanelor cu fier, pentru a stimula creșterea planctonului, ce absoarbe de asemenea, carbonul.

”Elitele combustibililor fosili vor folosi geoingineria ca pe o scuză pentru a continua activitatea la fel ca și până acum. În calitate de specialist în climă, cel mai rău coșmar al meu este expasiunea continua a combustibililor fosili, însoțită de geoingineria solară, urmată de șocul produs de aceste măsuri.” (august 2022 – Peter Kalmus – climatology la Laboratorul de Propulsie cu Reacție al NASA – ”The Guardian”)

• Compania israeliană Carbon Blue, a creat un laborator în Kibbutz Maagan-Michael (în anul 2023), unde a realizat și testează un dispozitiv care va permite pomparea dioxidului de carbon din atmosferă și din apa de mare. Ideea este atât de realistă, încât giganți precum Google, Facebook și Spotify au inclus compania israeliană în portofoliul lor de investiții.

Conform estimărilor experților în climă, din cele 40 de miliarde de tone de dioxid de carbon produși pe ani în lume, este foarte bine dacă se recliclează 10 miliarde de tone în fiecare an.

Dispozitivul israelian este capabil să filtreze 10.000 de tone de carbon pe an din atmosferă, în regim de funcționare continuă. De altfel, la ora actuală, cea mai mare unitate din lume de  filtrare a dioxidului de carbon, este capabilă să pompeze 4.000 de tone de carbon pe an.

Pe de altă parte, în 2024, compania israeliană va construi un dispozitiv capabil să pompeze anual 40 de tone de carbon din apă.

Tehnic oarecum, cea mai simplă metodă pentru reducerea dioxidului de carbon din apă este cultivarea algelor. Problema este însă că nu se știe dacă această metodă nu produce în cele din urmă o emisie inversă de dioxid de carbon, luând nutrienți de la algele originale, pentru a se reproduce ăn detrimentul lor. O a doua metodă constă în modificarea compoziției chimice a apei. Israelienii spun că ei nu adaugă nimic în apă, ci că tehnologia lor repetă complet procesul natural, dar pe care îl replică în mode accelerat. Ei spun că ceea ce natura face în mii de ani, tehnologia lor face în minute. Ba mai mult, israelienii spun că tehnologia lor este posibil să reducă aciditatea apei din zona unde ea este folosită.

În fapt, tehnologia israeliană de extragere a carbonului din apă, extrage creta solubilă din apă. Apoi, creta este încălzită într-un reactor, iar ea emite dioxidul de carbon care este reținut. Mai apoi, creta purificată, în forma oxidului de calciu se întoarce în apă. Unitatea pe care compania israeliană dorește să o lanseze, ar fi capabilă să pompeze 40 de tone de carbon, anual din apă. (septembrie 2023)

 

• Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor din România a apelat din nou cu succes la partenerii greci pentru a însămânța cu iodură de argint norii ascendenți de deasupra Dobrogei, cu ajutorul unor rachete speciale lansate de pe un avion – 30 de rachete și 29 de torțe pe aripi. Se pare că la realizarea acestei tehnologii a contribuit și o româncă (detalii) care a lucrat cu Marie Curie în Franța. (11.2021)

   În luna iulie a anului 2024, Generalul Gheorghe Cătunei, Directorul Autorității pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor din România (AASNACP), a avut câteva declarații cu privire la tehnologiile pe care le folosim și pe care intenționăm să le folosim. Astfel, el a spus că: ”Am depus la Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene o cerere de finanțare pentru achiziția unui număr de opt aeronave speciale, pentru acest tip de operațiuni. Practic, acestea vor lansa rachete similare celor folosite acum (rachete care ar urma să fie produse la Electromecanica Ploiești), astfel încât să stimuleze căderea de precipitații.

    Racheta este un vector purtător de iodură de argint, care odată ajunsă în nori, începe să ardă. În urma procesului de ardere, rezultă un fum numit aerosol, care creează centre de  condesare și favorizează ploaia. Vorbim în special de nori, care în mod normal nu aduc ploaia.”

”Tot AASNACP dorește să implementeze și o tehnologie terestră, care folosește iodura de argint, bazându-se pe curenții ascendenți de aer. Pe de altă parte, România are deja 20 de generatoare terestre (cu rachete), la care se vor adăuga încă 40 din toamna anului 2024, ca urmare a unui program a Consiliului Județean Satu-Mare.”

”Și tot AASNACP a testat cu success și o altă metodă de producere a ploii în mod artificial, folosind baloane cu heliu, pentru ”însămânțarea” norilor cu iodură de argint. Tehnologia a fost folosită în zona Cotnari, iar cantitățile de apă din precipitații, au fost mai mari cu 5 până la 20 de litri pe metro pătrat, față de harta Administrației Naționale de Meteorologie, în zonele de testare.”

   În luna septembrie a anului 2024, activitatea sistemului național antigrindină și de creștere a precipitațiilor din România a fost sistată cu o lună și jumătate înainte de terminarea sezonului agricol, pentru că Ministerul Agriculturii din România nu a găsit fondurile necesare activității de operare pentru restul anului în curs. Astfel, angajații vor avea salariile diminuate cu 30% (este vorba despre sporul de operativitate). Este bine de știut spre exemplu, faptul că Unitatea de Combatere a Căderilor de Grindină Moldova II are 20 de puncte de lansare antigrindină funcționale, dintre care 12 în județul Vrancea și 8 în Galați. Un punct de lansare poate proteja până la 12.000 de hectare, gradul de combatere a acestui fenomen și de protecție a culturilor cu ajutorul rachetelor antigrindină, fiind cuprins între 75 și 80%.

   În România următorilor 10 – 15 ani, conform climatatologilor (vezi Bogdan Antonescu – specialist în fenomene meteo extreme) este foarte posibil ca în partea de sud țării – să avem din ce în ce mai multe valuri de căldură -, iar în partea de nord a țării – să avem din ce în ce mai multe furtuni cu vânt intens și cu grindină de mari dimensiuni.