Comportamentul oamenilor, în fața schimbărilor neașteptate

de | 07/04/2020

Sunt nenumărate modelele și teoriile, care și-au propus a analiza și previziona comportamentul oamenilor, în tot felul de situații de viață.

Azi, 7 aprilie 2020 (data postării acestei scrieri), în România, și în lume, este în plină desfășurare, pandemia declanșată de coronavirus.

Realitatea este că, mai toate statele lumii, au fost luate prin surprindere de magnitudinea declanșată de acest perfid virus, și de costurile imense presupuse de organizarea combaterii acestuia.

La ora publicării acestui material, mai numeroase sunt întrebările și necunoscutele, decât certitudinile și soluțiile.

Precum conducătorii lumii, și guvernele țărilor au fost surprinse de această molimă ce dă peste cap oarecum o ordine statuată a lumii. La fel, și cei mai mulți dintre oameni, s-au trezit ”peste noapte”, într-un nou cadru individual, social, comunitar și internațional, pe care, de la caz la caz, încearcă a-l pricepe și încearcă a învăța să trăiască și să se orienteze în el. Cum reușește fiecare, asta numai Dumnezeu știe.

Într-un asemenea context, ”răsfoind” lecturile mele pe tema managementului schimbării, și folosind cei 28 de ani de experiență în activitatea de consultant în afaceri, am găsit de cuviință a vă prezenta în sinteză, Modelul Hopson (bazat pe Modelul Kubler-Ross) – cât privește etapele posibile ale adaptării individului la procesele de schimbare (organizațională, în special, dar nu numai). A fost de un real folos în cele scrierea celor mai jos prezentate, cele expuse și explicate, în cartea cu titlul ”Schimbarea în organizații”, publicată de Editura Polirom în anul 2006, avându-i ca autori pe Peter Makin și Charles Cox. De altfel, pe ici pe colo, am reprodus chiar parte, a unor texte acolo scrise.

Sper ca măcar parte a celor de mai jos, să vă poată fi de folos, cel puțin în identificarea etapei în care vă aflați (provocați fiind de schimbarea brutală a vremurilor) și de ce nu, în adaptarea rapidă și performantă la aceasta.

Așadar, în fața schimbărilor bruște, oamenii este foarte posibil să reacționeze trecând prin următoarele etape:

1.Imobilizarea

  • este etapa în care omul, se comportă precum un iepure în fața unui far ce proiectează o lumină intensă – adică, ”se blochează”…rămâne înmărmurit.
  • este bine de știut că, acest blocaj este mai degrabă unul cognitiv. Aparent, omul își vede de treaba lui, practic însă, el funcționează pe ”pilot automat”, nerecunoscând sau neacceptând faptul că, circumstanțele sau schimbat
  • prin natura sa, etapa imobilizării este una pasivă

2. Minimalizarea

  • este etapa în care individul, recunoaște că schimbarea a avut loc, însă el minimalizează importanța acesteia. De fapt, el acceptă pe ”porțiuni” ca să zic așa, schimbarea, și nu de puține ori răbufnește nemulțumit de faptul că ea s-a produs.
  • în fapt, individul procesează treptat cele presupuse de schimbare
  • este o etapă mai degrabă activă, sau în orice caz, mult mai activă decât imobilismul specific primei etape

3. Depresia

  • în această etapă, individul este deprimat, este lipsit de motivație, iar starea sa de spirit, este în general proastă
  • un alt ”simptom” al stării, este acela al omului ”sătul” de toate, al celui ce are o motivație și un moral mai degrabă scăzut

4. Renunțarea

  • este etapa în care individul, începe a accepta noua realitate, și începe a da semne că se mobilizează din nou, încetul cu încetul, dar procesul este din ce în ce mai vizibil
  • tot aici, apare disponibilitatea acestuia pentru noi proiecte, sau chiar inițiative proprii, care pot părea uneori, surprinzătoare
  • este ceva de genul: ”dacă tot s-a schimbat, să vedem ce putem face

5. Testarea

  • este etapa în care, individul vrea să înțeleagă mai bine ce poate și ce nu poate în noua realitate
  • în acest moment, individul își structurează din ce în ce mai mult comportamentul, se informează din ce în ce mai organizat, mai algoritmic, și încearcă a căuta noile oportunități de exprimare

6. Căutarea semnificației

  • este etapa în care individul, deja inițiat în noua realitate, începe a căuta noi sensuri, pe cât se poate pozitive și de speranță cât privește condiția sa actuală, dar mai ales pentru viitor
  • e ceva de genul ”nu e chiar atât de rău

7. Internalizarea

  • este etapa în care individul, plasează noua realitate în cotidianul vieții sale, și de aici începe din nou a planifica, acționa și spera

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *