În anul 2011, profesorii universitari Elisabeth Vallet și Chaire Raoul Dandurand,
din cadrul Departamentului de Științe Politice și din cel al Departamentului de Studii Strategice al Universității Quebec din Montreal, au făcut publice rezultatele unui studiu ce și-a propus printre altele, să inventarieze câte ziduri ( sau alte feluri de împrejmuiri ) ce despart comunități sau grupuri de oameni există încă în lume.
De fapt, la acea vreme ( anul 2011 ), studiul și-a propus a înțelege ” dinamica rațiunii și a funcțiunii ” acestor ziduri pe parcursul intervalului de timp cuprins între anii 1945 și 2011.
Unul din rezultatele muncii lor, a fost și tabelul de mai jos :
Zidurile construite în lume în intervalul de timp 1945 – 2011
Iată deci, că într-o perioada de 66 de ani ( scursă între anii 1945 – 2011 ) oamenii, organizați în diverse comunități, grupuri, state, națiuni au construit pe suprafața Terrei, un număr de 45 de garduri, ziduri sau alte tehnice soluții cu dorința de a se separa ( pe diverse motive ) unii de alții.
În septembrie 2015, subsemnatul îndrăznesc a actualiza statistica începută şi prezentată de către distinşii profesori, în urmă ( atunci ) cu 4 ani.
Rezultatul, în imaginea de mai jos :
- În lume, din 2011 și până în 2015, numărul zidurilor și a gardurilor ce separă comunități, popoare, națiuni a crescut de la 45 de unități în 2011 la 65 de unități în 2015.
- Astăzi ( în februarie 2018 ) după evaluările mele, numărul zidurilor și a gardurilor ce despart oameni la nivel global, ar ajunge undeva în jurul a 70 – 75 de unități.
Se poate observa astfel că, în decurs de numai ( acum ) 7 ani, la nivelul globului pământesc, asistăm la o creştere accelerată a construcţiilor destinate separării oamenilor de oameni, a comunităţilor de comunităţi, a ţărilor de ţări, a grupurilor de oameni de grupuri de oameni.
Dar dacă toate acestea s-au întâmplat în acei 66 de ani supuși studiului ( respectiv 70 de ani, după actualizarea mea la sfârșitul anului 2015 ) acest tip de reacție, de comportament și acțiune a oamenilor este ceva nou, sau există o istorie a gardurilor și a zidurilor ce separă oameni, grupuri, comunități, state, națiuni ? Ba mai mult, dacă există o istorie, dacă există un prezent studiat și validat cu privire la un asemenea comportament, reacție și acțiune, cum se arată viitorul între, și dintre oameni pe suprafața planetei ce deocamdată le este tuturor casă ?
Înainte însă de a ne uita atât în spate ( în istorie ) cât și în prezent, iar mai apoi spre viitor, cred însă că este util a ști câteva lucruri cu privire la dinamica populației la nivel global, cât și cu privire la masele de oameni ce se mișcă dintr-o parte în alta, pe suprafața planetei ce încă ne găzduiește.
Astfel, cred că este bine a ști următoarele :
Continentele globului pământesc și populația găzduită de fiecare :
- AFRICA – ocupă 20,2 % din partea de uscat a Pământului, dar pe întinderea sa trăiește 16 % din populaţia lumii
- AMERICA de NORD – care ocupă 16, 1 % din partea de uscat a Pământului, iar pe întinderea sa trăiește 7,3 % din populația lumii
- AMERICA de SUD – care ocupă 12, 1 % din partea de uscat a Pământului, iar pe întinderea sa trăiește 5,3 % din populația lumii
- EUROPA – care ocupă 6,8 % din partea de uscat a Pământului, iar pe întinderea sa trăiește 8,24 % din populația lumii
- ASIA – care ocupă 29,6 % din partea de uscat a Pământului, dar pe întinderea sa trăieşte 60 % din populaţia lumii
- AUSTRALIA ( OCEANIA ) formată din statul Australia şi insulele din Oceanul Pacific – care ocupă 5,7 % din partea de uscat a Pământului, iar pe întinderea sa trăiește 0,47 % din populația lumii
Dinamica creșterii populației la nivel global în intervalul de timp cuprins între anii 1400 și 2011 :
- ( 1 ) Primul miliard de oameni, s-a atins în anul 1804
- ( 2 ) Al doilea miliard de oameni, s-a atins în anul 1927 ( după 123 de ani )
- ( 3 ) Al treilea miliard de oameni s-a atins în anul 1960 ( după 33 de ani )
- ( 4 ) Al patrulea miliard de oameni s-a atins în anul 1974 ( după 14 ani )
- ( 5 ) Al cincilea miliard de oameni s-a atins în anul 1987 ( după 13 ani )
- ( 6 ) Al șaselea miliard de oameni s-a atins în anul 1999 ( după 12 ani )
- ( 7 ) Al șaptelea miliard de oameni, s-a atins în anul 2011 ( după 11 ani )
- ( 8 ) Al optulea miliard de oameni este previzionat a se atinge în anul 2024 ( după 13 ani )
Cât privește prognoza evoluției demografice la nivel global, în următorii ani, ea se prezintă astfel :
- de observat sunt țările ce sunt sau vor urca pe locuri fruntașe ca număr al populației. Iar acestea sunt : India, urmată de China, mai apoi Nigeria, Pakistan, Congo, Etiopia, Tanzania, SUA, Indonezia, Uganda ( iar asta în perspectiva anului 2050 și mai apoi ).
Aproximativ 3 % din populația lumii ( adică, aproximativ 195.000.000 persoane ) se mișcă anual pe suprafața globului pământesc, pentru a-și căuta ” mai binele ” sperat, ” mai binele ” dorit. Câți reușesc, asta este deja un alt subiect…
Acum că știm aceste lucruri, așa cum spunea mai înainte, să ne uităm în istoria și actualitatea zidurilor și a gardurilor ce au despărțit sau despart încă, oameni, grupuri, comunități, națiuni, popoare.
Și de unde începem ?
Începem tocmai din Orientul Îndepărtat, mai precis din teritoriile Coreei de Nord și a Coreei de Sud, unde găsim :
Zidul dintre Coreea de Nord ( 25 milioane locuitori ) și Coreea de Sud ( 51 milioane locuitori )
* Construit între anii 1977 – 1979 de către…nu se știe cine. Și asta pentru că cei din Coreea de Nord spun că l-au făcut americanii împreună cu cei din Coreea de Sus ; iar cei din Coreea de Sud nu recunosc acest lucru, acceptând totuși că există unele bariere antitanc de-a lungul zonei. Oricum, construcția se întinde de-a lungul a ceea ce se numește Zona Demilitarizată Coreeană – o zonă instituită după Războiul din Coreea ( 1950 – 1953 ).
* Oricum el există ( și ) datorită relațiilor de forță și influență dintre cei mari ( SUA – Rusia – China – ONU…de la acea vreme și puțin mai apoi )
* Date tehnice : Lungime – 240 km ; Lățime – 4 km ; Înălțime – între 5 și 8 metri ; Grosime – 10 – 19 metri la bază și 3 – 7 metri în partea de sus
* Străbate de-a latul întreaga peninsulă, și deoarece zona demilitarizată este depopulată de mai bine de 50 de ani, aceasta ( zona demilitarizată ) a devenit fără să se dorească acest lucru cea mai bine protejată zonă de habitat temperat din lume, creându-și practic propria sa biodiversitate, și ajungând a adăposti specii extrem de rare precum : cocorul japonez, cocorul cu gât alb, tigrul siberian, leopardul de Amur sau ursul negru asiatic.
Iar din Coreea de Nord, o luăm spre vest, mai precis în China, unde găsim :
Zidul dintre China ( 1,45 miliarde locuitori) și Coreea de Nord ( 25 milioane locuitori )
- După cum se vede pe hartă, granița dintre cele două țări este alcătuită și din cursurile naturale a două râuri – Yalu și Tumen. Pe malul chinez, chinezii au construit un gard de sârmă ghimpată pentru a împiedica intrarea în țară a nord-coreenilor oropsiți și înfometați.
- Cum ultimele acțiuni ale Coreei de Nord au sporit tensiunile în zonă, chinezii au mai adăugat acum și radare, senzori și drone de monitorizare.
și mai găsim desigur,
Marele Zid al Chinei ( 1,45 miliarde locuitori )
- Prima porțiune a sa, se pare că a fost construită probabil, în a doua jumătate a secolului al V – lea î.Hr., însă nu puțini plasează operațiunea mai degrabă între secolul al VI – lea și al VII – lea î.Hr.
- Ultima sa porțiune a fost realizată tocmai în secolul al XVI – lea
- Este lăsat în paragină începând cu secolul al XIX – lea, iar în 1952 este preluat sub protecție guvernamentală chineză, fiind declarat drept monument istoric al Chinei. În fapt, numai o mică porțiune din zid a fost reabilitată și introdusă în circuitul turistic.
- A fost construit ca sistem de apărare împotriva hoardelor nomade din nordul Imperiului ; iar într-o vreme, în mod expres împotriva incursiunilor poporului nomad Xiognu, cel numit în Europa – huni
- Date tehnice : Lungime : 21.196,18 km ( și asta după cartografierile din anul 2012 ) ; Lățime : 6,5 metri ( în anumite porțiuni reușit să cuprindă între 5 și 10 călăreți așezați umăr la umăr ) ; Înălțime : 12 metri ; a fost dotat cu turnuri de 12 metri înălțime ( aproximativ 25.000 de turnuri integrate în zid și 15.000 folosite pentru semnalizare. Turnurile foloseau și ca depozite de arme, dar și ca depozite de alimente.
Și pentru ca , ” toate să se lege ”, în zonă mai găsim un zid, și anume :
Continuăm cu : Zidul dintre Malaezia ( 31 milioane locuitori ) și Thailanda ( 68 milioane locuitori ) :
* Construit încă din anul 1970, din beton, oțel și sârmă ghimpată, el avea rolul de a împiedica contrabanda dintre cele două țări. Mai apoi, vecinii au hotărât a-și construi fiecare zidul sau gardul propriu, lăsând între ei o bandă de pământ ” fără om ” de aproximativ 10 metri lățime. Ce credeți că a rezultat din această strategie ? Cei 10 metri au devenit refugiul contrabandiștilor într-un teritoriu fără jurisdicție.
* În 2001, cele două țări au convenit să construiască în comun, un singur perete de-a lungul frontierei, plasat doar în interiorul teritoriului thailandez. Noul zid de frontieră, are o înălțime de 2,5 metri, este construit din beton și sârmă ghimpată, sârmă care este dea asemenea rulată de-a lungul peretelui.
* Azi, zidul are o lungime de 640 de km. Și tot în zilele noastre el are și rolul de a diminua traficul de persoane și infiltrările grupărilor teroriste musulmane ce au baze în Malaezia și lovesc apoi Thailanda.
Continuăm cu :
Zidul dintre India ( majoritar hindusă – 1,32 miliarde locuitori ) și Bangladesh ( majoritar musulmană – 163 milioane locuitori )
* construcția sa a început în anul 1993, deși încă din anul 1986 Parlamentul indian aprobase construirea unui gard de frontieră împotriva imigranților ilegali
* unul dintre motivele construirii sale, a fost și politica britanică ( stăpâna acelor ținuturi o vreme ) de genul ” divide ed impera ” – în acest caz o soluție sucită a redesenării de către om a granițelor – și asta în condițiile în care s-a creat un stat ( în 1947 ) Pakistan, format din două provincii aflate la 1.700 km distanță una față de cealaltă. O parte era Pakistanul de Vest și o alta Pakistanul de Est ( actualul Bangladesh ).
* Date tehnice : Lungime – peste 3.000 de km, dintre care 400 km iluminați ; Înălțime – peste 4 metri ; Gard din sârmă ( pe anumite porțiuni electrificat ). Pe traseul gardului patrulează numeroase efective umane militare.
* Mulți oameni și-au pierdut viața încercând să treacă linia de despărțire dintre cele două țări.
* Din 2015, India și Bangladesh au început a pune în aplicare un acord încheiat încă în 2015, prin care se reglementează accesul la serviciile publice a aproximativ 55.000 de locuitori, în ceea ce până nu demult era singura enclavă de gradul III din lume. Adică, o enclavă, înconjurată de altă enclavă, înconjurată la rândul ei de un alt stat.
Continuăm cu :
Zidul dintre India ( 1,32 miliarde locuitori ) și Pakistan ( 193 milioane locuitori )
- Zidul este o altă expresie a unei istorii zbuciumate cu început în 1947, când Marea Britanie a realizat procesul de împărțire a Indiei Britanice în 2 state : India – majoritar hindusă și Pakistan – majoritar musulmană.
- Procesul de divizare a mutat, a mișcat milioane de persoane care au trebuit să-și părăsească chiar locurile de naștere pentru a se așeza în noile teritorii.
- Date tehnice : peste 2.000 de km securizați, dintre care 600 iluminați ( linia se vede din spațiu ). Zidul are o înălțime de peste 4 metri și este supravegheat și patrulat de zeci de mii de oameni. Datorită numărului mare de morți din rândul celor care au vrut să treacă fraudulos granița, i se mai spune și ” linia morții ”, fiind conform rapoartelor una dintre cele mai periculoase frontiere din lume.
- Bine de știut faptul că, ambele țări dețin bombe atomice. India din 1974, Pakistanul din anii 1990.
Continuăm cu :
Zidul dintre India ( 1,32 miliarde locuitori ) și China ( 1,45 miliarde locuitori )
- India și China au o frontieră comună de 3.500 km și au avut ( puțini știu ) un scurt război la graniță în anul 1962. Povestea a început atunci când India s-a opus încercării Chinei de a extinde un drum de frontieră printr-n platou cunoscut ca Doklam în India și Donglang în China. Platoul se află la intersecția dintre China și statul nord-estic indian Sikkim și Buthan.
- India nu dorește ca în această zonă chinezii să construiască un drum și aceasta pentru că terenul nu este al Chinei, iar pe de altă parte, ar crește vulnerabilitatea strategică a Indiei în ceea ce se numește ” gâtul puiului ” – un coridor lung de 20 de km, care leagă șapte state din nord-estul continentului indian.
- Strategic, în situația actuală, datorită configurării muntoase, indienii au un avantaj strategic important, pozițiile graniței lor fiind plasate la înălțime. Deocamdată, gardurilor de sârmă ghimpată li se mai adaugă din când în când câte un zid uman, sau o îmbrânceală, sau o bătaie cu pietre așa cum s-a întâmplat din nou în august 2017.
- Cum în zonă sunt mulți adepți ai lui Dalai Lama, și cum chinezii nu vor să audă de el, avem atunci și cokteilul de ” credință ” și teritorialitate, ca să îi spun așa.
Mergem mai spre vest, și continuăm cu zidul dintre
Rusia ( 144 milioane locuitori ) – Oseția de Sud ( 53.542 locuitori ) și Georgia ( 3,7 milioane locuitori )
- A fost construit de către ruși și de către separatiștii din Oseția de Sud ca urmare politicii regionale de după 1990 și urmare a războiului din august 2008 dintre Georgia și trupele separatiștilor sprijiniți de ruși
- Date tehnice : zidul are o lungime variabilă, și asta pentru că rușii mută efectiv traseul gardului, încoporând astfel noi teritorii din teritoriul Georgiei. Lungimea graniței dintre Georgia și Oseția de Sud este de 350 km.
- În zonă și pe aliniamentul gardului cântărește greu traseul conductei de petrol și gaze Baku – linia Supsa ( adică ieșirea la Marea Neagră a Georgiei, și asta pentru că există și o altă conductă Baku – pe linia portului turc Ceyhan.
- Ca istoria să fie interesantă, este de observat că aceste conducte au fost construite în urmă cu mai bine de 20 de ani, de către georgieni cu suportul americanilor, pentru ca Georgia și Azerbaijanul să scape de jugul rușilor. Bine este de asemenea de știut, faptul că și azi conducta Baku – linia Supsa este operată de gigantul British Petroleum.
- Gardul actual impus de ruși, trece ( se suprapune, întămplător ) pe anumite porțiuni peste traseul conductei Baku – linia Supsa.
Mai mergem puțin spre vest, și găsim :
Zidul dintre Ucraina ( 45 milioane locuitori ) și Rusia ( 144 milioane locuitori ) :
- Este de fapt un sistem de fortificații, început a fi construit de Ucraina încă din anul 2014 ; la final, construcția urmând a avea o lungime de 2.000 de km.
- Lucrarea are un cost inițial estimat de peste 4 miliarde de dolari, și constă într-un sistem complex ce include cel puțin 5 linii defensive ( antitanc, apă, gard electrificat, spațiu patrulare, senzori de mișcare ). Acum se pare că se află într-un impas financiar, cheltuindu-se 160 milioane dolari din cei 4 miliarde previzionați.
- Că rușilor nu le convine proiectul și intenția de apărare, se poate ușor observa și datorită faptului că din timp în timp, ei organizează exerciții militare în aproprierea zonei de demarcație ; nu de puține ori, simulând bombardarea zonei, a punctelor de comandă, a tehnicii militare și a inamicului convențional ucrainean.
- În același timp, Rusia a ridicat încă din 2015, peste 40 de km de pereți fortificați și a săpat peste 100 de km de tranșee defensive la granița sa de vest ce delimitează teritoriul său de cel deținut de rebelii ucrainieni din regiunile Lugansk și Donetsk.
Și dacă tot suntem în zonă, continuăm cu posibilul gard între Ucraina ( 45 milioane locuitori ) și Transnistria ( 475.655 locuitori ) :
- Nu s-a trecut deocamdată la fapte, însă cum în Transnistria sunt staționate trupe rusești, ucrainienii se tem acum de ei, din toate părțile. Și vor să construiască un gard la granița lor cu Transnistria.
- Lungimea graniței dintre Ucraina și Transnistria este de 939 km, iar modelul din teren al liniei defensive, este foarte posibil să fie similar celui de la granița cu Rusia ( acele 5 linii defensive – antitanc, apă, gard electrificat, spațiu patrulare, senzori de mișcare ).
Acum, urcăm puțin pe hartă, și ajungem la :
Zidul dintre Letonia ( 1,96 milioane locuitori ) și Rusia ( 144 milioane locuitori ) :
- Cele două țări, au o graniță comună de aproximativ 466 km, dintre care 193 km sunt considerați a fi vulnerabili în fața migrației ilegale.
- Gardul are o înălțime de 2,7 metri cu un unghi anti-escaladare, și până acum au fost realizați aproximativ 60 de km. Construcția efectivă a început în anul 2015.
Mergem puțin mai sus, și găsim :
Zidul dintre Estonia ( 1,31 milioane locuitori ) și Rusia ( 144 milioane locuitori ) :
- Încă din august 2015, autoritățile estoniene au anunțat intenția lor de a construi un gard înalt de 2,5 metri și lung de 108 km de-a lungul frontierei sale cu Rusia ; restul distanței fiind o barieră naturală formatădin mlaștini. Acum se anunță că va fi și monitorizare video, dar și drone de patrulare.
- Printre argumentele acestui proiect se numără : lupta împotriva contrabandei, dar și împiedicarea vierilor ( a mistreților masculi ) să transmită boli efectivelor din Estonia.
- Nu în ultimul rând, îngrijorează eventualele acțiuni ale Rusiei cu referire la minoritatea rusă din Estonia – aceasta reprezentând un sfert din populația țării.
Dacă tot suntem în nordul Europei, să mergem puțin mai la vest, unde găsim zidurile din Irlanda de Nord, mai concret zidurile din orașele Belfast ( 267.500 locuitori ), Derry ( 108.652 locuitori ) , Portadown ( 22.001 locuitori ), Lurgan.
- Zidurile a fost construite începând cu anul 1969, în timpul și urmare a conflictelor violente dintre naționaliștii irlandezi ( catolici ) și unioniștii britanici ( protestanți ). Zidurile există în orașele Belfast, Derry, Portadown și Lurgan, și paradoxal se numesc ” Liniile păcii ”.
- Împreună, zidurile construite însumează 21 de km. Au o înălțime între 2,5 și 6 metri, fiind construite din fier, cărămidă și oțel.
- Zidurile au porți de acces deschise în timpul zilei, închise noaptea și nu puține ori păzite de poliție.
- Cea mai nouă barieră a fost construită în 2008 în curtea unei şcoli, motivată de un atac terorist petrecut anterior împotriva protestanţilor. Majoritatea rezidenţilor nu sunt de acord cu demolarea zidurilor, mai ales în luna august, când Ordinul Portocaliu ( organizaţie fraternală protestantă ) începe sezonul de marşuri şi proteste.
Și dacă tot suntem ” în zonă ”, este bine a ști și despre :
Zidul lui Hadrian ( Împărat Roman – născut în 70 d.Hr. – decedat în 138 d. Hr. )
- a fost o fortificație construită în perioada 120 – 130 d.Hr., la ordinele Împăratului roman Hadrian ( unul din cei 5 împărați buni ai romanilor ) pentru a preveni atacurile poporului pict – ce la acea vreme atacau dinspre ceea ce astăzi este Scoția
- zidul făcea parte din așa numita linie de apărare ” Limesul lui Hadrian ” – ce era construită pentru a proteja granițele Imperiului Roman atât în ceea ce astăzi este Europa ( ajungând până la Marea Neagră ) cât și granițele acestuia din Asia mică și Orientul Apropiat
- zidul traversa de-a latul teritoriul a ceea ce astăzi este Marea Britanie și marca la acea vreme granița nordică a Imperiului Roman
- date tehnice : Lungime : 155 km ; Înălțime : până la 6 metri
Și pentru că suntem în zonă, să coborâm puțin la granița dintre Belgia ( 11,35 milioane locuitori ) și Franța ( 67 milioane locuitori ) mai precis la marginea orașului belgian Mouscron :
- Povestea este cam așa : Wattrelos, ca orice oraş francez cu peste 5.000 de locuitori, este obligat să prevadă o zonă de staţionare pentru nomazi. Municipalitatea intenţionează, astfel, să aloce un teren viran care să poată, după ce este amenajat, să găzduiască până la 24 de caravane. Problema este că oraşul Mouscron, de partea belgiană a frontierei, vrea să-i impună să construiască un zid care să garanteze liniştea locuitorilor săi. Terenul rezervat de către municipalitatea Wattrelos se află de-a lungul frontierei cu Belgia, iar municipalitatea din Mouscron, un oraş cu 56.000 de locuitori, vede cu ochi răi această nouă vecinătate. Deocamdată se discută…
Și dacă tot suntem în zonă, să ” fugim ” puțin până în Franța, mai precis în zona Portului Calais, unde vom găsi gardul anti-imigranți, finanțat de Marea Britanie, dar construit de francezi :
- Zidul are o înălțime de 4 metri, este echipat cu camere de supraveghere și cu sistem anti-trecere de tip NATO. Zidul este format din panouri de beton încastrate în suporți metalici, iar pe partea aflată spre autostradă este dublat de un gard de vegetație.
- Zidul este construit în prelungirea liniei și împrejmuirii anti-imigrație ridicat în anul 2015 ( și având o lungime de 30 de km ) pentru a proteja tunelul de sub Canalul Mânecii.
- Zidul se află la ” frontiera ” zonei cunoscute ca ” no mans land ” sau ” Jungla de la Calais ” de pe teritoriul francez, aflată în apropierea Portului Calais, unde sunt așezați și trăiesc între 8.000 și 10.000 de imigranți din toată lumea.
- În zonă, imigranții din timp în timp, iau cu asalt mijloacele de transport marfă, cu intenția de a ajunge clandestin în Marea Britanie.
Și tot în Franța fiind, să ne uităm puțin la istoria nu foarte îndepărtată din acea zonă ( între cele două Războaie Mondiale ), când Franța de teama unei noi invazii germane, a construit ( la granița sa cu Germania, Belgia, Luxemburg, Elveția și Italia ) între anii 1920 – 1930, așa numita Linie Maginot – de fapt, un șir de fortificații de beton, obstacole antitanc, dotate cu artilerie grea, cazemate, mitraliere și alte elemente de apărare, modernizat mai apoi în anii 1940.
Și din Franța să o luăm spre Germania ( 82 milioane locuitori ), unde a fost un zid, ( acum, nu mai este ), însă povestea lui nu trebuie uitată – Zidul Berlinului :
- Zidul a fost construit în anul 1961 și a fost demolat în noiembrie 1989. A fost construit pe vremea liderului est – german Walter Ulbricht, cu suportul consistent al liderului de atunci al URSS – Nichita Hrușciov.
- Zidul a avut o lungime de 155 km, și el a determinat o scădere semnificativă a emigrației dinspre est spre vest : de la 2,5 milioane persoane în intervalul 1949 – 1962, până la numai 5.000 între anii 1962 – 1989.
- Bariera care separa Berlinul de Vest de cel de Est consta din două ziduri de beton, între care se afla o așa-zisă „zonă a morții ” de aproximativ 150 m păzită de soldați înarmați cu mitraliere. Zidul Berlinului a început ca un gard de sârmă ghimpată, transformat până în 1975 într-un sistem complex de baricade și capcane, cu 155 km de zid, 127.5 km de gard electric, 302 turnuri de pază, 20 de buncăre și 11.000 de soldați însărcinați cu păzirea lui. Cel puțin 140 de oameni au murit încercând să treacă granița dinspre Est spre Vest.
Și din Germania, o scurtă incursiune în Austria ( 8,7 milioane locuitori ) , sau mai bine zis la granița acesteia cu Italia ( 60,6 milioane locuitori ), unde în pasul Brenner – principala legătură între nordul și sudul Alpilor, austriecii doresc a construi un zid cu rolul de stopa traseul de imigrație și din acea zonă. Evoluția lucrurilor va depinde de calitatea cooperării dintre cele două țări. Oricum, gardul ar urma să arate cam așa, și s-ar întinde pentru început pe o distanță de 400 de metri :
Și dacă tot suntem în Italia ( 60,6 milioane locuitori ), este bine să știm că :
- În ianuarie 2017, Consiliul municipal al orașului italian Milano ( 1,3 milioane locuitori ) a respins o cerere a locuitorilor unei periferii a localității pentru ridicarea unei bariere între casele lor și o tabară de țigani, venind în schimb cu propunerea pentru patrule de poliție în vederea calmării tensiunii locale. De altfel, povestea nu este nouă, milanezii ( rezidenți ai periferiei – Via Troboriano ) încercând să imite soluția adoptată de cei din Padova, care au construit ( în 2006 ) un zid ce departe orașul de așa numita zonă a drogurilor – Via Anelli.
- În Milano, zidul nu s-a ridicat, dezbaterea continuă, dar în Padova ( 210.000 locuitori ), zidul arată astfel :
Și din Italia, să trecem în Austria ( 8,7 milioane locuitori ), unde la granița sa cu Slovenia ( 2 milioane locuitori ) găsim așa ceva :
- Gardul este realizat din sârmă ghimpată, are 2 metri înălțime, o lungime de 4 km și este demontabil ; deocamdată este în picioare și patrulat cu efective umane și logistică de supraveghere.
iar la granița Austriei ( 8,7 milioane locuitori ) cu Ungaria ( 9,8 milioane locuitori ), găsim așa ceva ( deocamdată construit de maghiari ) :
- Granița comună a celor două state este de 300 de km, iar austriecii sunt cu totul pregătiți pentru a închide cu gard și mijloace de supraveghere și patrulare specifice, cel puțin 100 de km ; iar asta în raport de evoluția lucrurilor.
Iar din Austria ( 8,7 milioane locuitori ), să mergem în Ungaria ( 9,8 milioane locuitori ), unde găsim :
- Gard la granița sa cu Serbia ( 7 milioane locuitori )
- Gardul are 4 metri înălțime, 175 km lungime, a costat 71,8 milioane euro, și a fost ridicat în mare grabă, cu rol anti-imigrație, cu un consistent sprijin civil și militar.
- Gard la granița sa cu Croația ( 4,1 milioane locuitori ).
- Gardul are 3 metri înălțime, o lungime de 41 km, are un rol anti-imigrație, restul de 330 de km de graniță dintre cele două țări, fiind protejați de cursul râului Drava, dificil de traversat.
Dar, povestea și strategia anti-imigrație a Ungariei ( 9,8 milioane locuitori ) continuă, și astfel ar putea arăta gardul de la granița sa cu România ( 19,7 milioane locuitori ) :
- De fapt, el ar fi o prelungire al celui construit la granița Ungariei cu Serbia.
- Deocamdată, nimic în teren, dar planurile există și pot fi puse rapid în aplicare.
Și dacă tot suntem în zonă, avem garduri și între Slovenia ( 2 milioane locuitori ) și Croația ( 4,1 milioane locuitori ) :
- gardul are peste 150 km lungime, a fost construit începând cu anul 2016 ; este din sârmă ghimpată, dar acum pe anumite porțiuni a fost înlocuit cu panouri.
Și din Croația, prin Serbia să o luăm spre Bulgaria, unde găsim gardul dintre Bulgaria ( 7,1 milioane locuitori ) și Turcia ( 79,5 milioane locuitori ) :
- 259 de kilometri este lungimea totală a graniței dintre Bulgaria și Turcia, însă gardul de sârmă ghimpată, cu o înălțime de 3 metri se întinde pe o distanță de 30 de km, concentrată în împrejurimile orașului Elhovo.
- Recent, autoritățile bulgare au hotărât prelungirea lui pe o distanță suplimentară de încă 100 de km.
- Gardul și-a arătat utilitatea, tentativele trecerilor frauduloase ale frontierei comune reducându-se de la 11.000 în 2013 la 6.000 în 2014.
- Pentru că istoria poate fi ” sucită ” nu de puține ori, puțini știu că între cele două țări, existau încă în 1991 garduri pe frontiera comună și cuiburi de mitraliere. La un moment dat au fost desființate și gardul parțial demontat. Apoi, totul la loc…și chiar mai mult…
Și dacă am ajuns în Turcia, să vedem ce găsim ( sau mai bine zis, câte găsim împrejurul ei ) :
Păi găsim, așa pentru început, zidul dintre Turcia ( 79,5 milioane locuitori ) și Siria ( 18,4 milioane locuitori ) :
- Lungimea graniței comune dintre Turcia și Siria este de 911 km. Zidul a fost construit pe o distanță, pe o lungime de 556 km.
- Zidul este construit din plăci de beton, are o înălțime între 2 și 3 metri, iar sus a fost montată sârmă ghimpată ; din loc în loc, sunt construite și sunt operaționale cu tehnică de ultimă generație – turnuri de supraveghere.
- Construcția a început în 2014, cu rol anti-imigrație și anti-contrabandă.
- De la începutul războiului în Siria – peste 3 milioane de sirieni s-au refugiat în Turcia.
Și dacă tot am ajuns într-una dintre ” zonele calde ” al lumii, să îi recapitulăm oarecum ” geometria ” și așezarea, pentru că vom călători puțin în zonă :
iar călătoria noastră începe la granița Turciei ( 79,5 milioane locuitori ) cu Iranul ( 80 milioane locuitori ), unde găsim un zid :
- Zidul este construit din blocuri de beton, este înalt de 3 metri, și are rolul de a împiedica intrarea în Turcia a militanților și luptătorilor kurzi, cât și a contrabandiștilor ce vin dinspre Iran.
și coborâm puțin în nord- estul Turciei ( 79,5 milioane locuitori ), mai precis la granița cu Irakul ( 37,2 milioane locuitori ), unde este în plină construcție un alt zid :
- Zidul are 3 metri înălțime, sus are montată sârmă ghimpată și va avea și turnuri de observație cu tehnologie de ultimă oră.
- Lungimea zidului va fi de aproximativ 150 km ( se pare ).
iar din sudul central ( ca să zic așa ) al Turciei, ” plonjăm ” puțin în Marea Mediterană, mai precis în țara insulară Cipru ( membră a UE – 1,1 milioane locuitori ), unde găsim zidul ( sau ce a mai rămas din zidul – Linia Verde ) ce desparte ( ce despărțea ) Ciprul de nord – ( turcesc ) de Ciprul de Sud ( grecesc ) ; așa cum se poate vedea în harta de mai jos :
- În această țară, există o veche istorie a zidurilor. De fapt, încă din secolul al XVI – lea, când insula se afla sub ocupație venețiană, venețienii construiesc ziduri ce împrejmuiesc Nicosia, cu scopul de a o proteja de invadatori.
- În 1571, insula intră sub ocupație turcă, mai apoi britanică, apoi greacă, apoi care pe care…
- În 1955, combatanții ciprioți încep o luptă împotriva puterii coloniale britanice ; britanici care pun ”gaz pe foc” angajând în posturile de poliție – turci musulmani, și astfel se aprinde ura între etnii de religii diferite ( grecii – ortodocsi, turcii – musulmani ).
- În anul 1974, insula este atacată aproape simultan atât de greci ( 15 iulie ), cât și de turci ( 20 iulie ). De atunci se creează un carusel istoric, încă nelămurit…
- Zidul avea o lungime de 180 km și 7 puncte de trecere.
Iar de pe insula cipriotă din Marea Mediterană, să revenim pe puntea de uscat ce leagă oarecum Europa de continentul african. Și mergem tocmai în Israel ( 8,5 milioane locuitori ), să vedem ceva nevăzut. Singura țară din lume, al cărui teritoriu este înconjurat aproape complet de ziduri. Și după cum vom vedea, zidurile nu sunt numai spre exterior, ci ziduri sunt și în interior.
- Zidurile atât spre exterior ( la granițele cu Egiptul – 95,5 milioane locuitori, Siria – 18,4 milioane locuitori, Libanul – 6 milioane locuitori, Iordania – 9,4 milioane locuitori ), cât și la interior ( în Iudeea, Samaria, în jurul fâșiei Gaza, dar și la granița cu Cisiordania – controlată de Autoritatea Palestiniană – 2,5 milioane palestinieni și 236.000 coloniști evrei ), au peste 7 metri înălțime, sunt din beton, nu în puține zone sunt dublate cu sârmă ghimpată, și au tehnologie de ultimă oră ( de fapt, li se spune ziduri inteligente ) – senzori de mișcare, camere de supraveghere pe timp de zi și de noapte, pază armată și patrulare.
- Lungimea însumată a zidurilor atât pe interior cât și pe exterior : peste 1.500 km.
- Din august 2017, Israelul a început ( și aproape a finalizat ) construirea unor ziduri subterane la granița sa cu Fâșia Gaza – și asta pentru a împiedica infiltrarea comandourilor de palestinieni ( parte a mișcării Islamiste Hamas, sau a altor grupări ) prin tuneluri în teritoriile sale. Lungimea tunelului subteran – 60 de km ; costul construcției 1,1 miliarde dolari.
Și din Israel, prin Iordania ajungem în Arabia Saudită ( 32,2 milioane locuitori ), unde găsim alte garduri, mai concret 2 : unul la granița cu Irakul ( 37,2 milioane locuitori ), altul la granița cu Yemenul ( 27,5 milioane locuitori ).
la granița cu Irakul :
- Gardul are o lungime de 900 de km, și se întinde de la de la zona Hafr al-Baten ( nord-est ) până la zona Touraif din apropiere de frontiera cu Iordania ( nord-vest ).
- Este echipat cu turnuri de supraveghere, camere cu infraroşu, aproximativ 50 de radare şi va permite ( spun oficialii ) ” reducerea la zero a numărului infiltrărilor şi cazurilor de contrabandă cu droguri, arme şi animale.
- Cum se vede și în imaginea de mai sus, gardul va avea 5 nivele de securitate, începând cu senzori de mișcare subterani și supraterani, radare, turnuri de supraveghere umană și video, patrulare.
- Zidul este ” deschiderea ” proiectului care își propune ca toate granițele țării să fie asigurate cu garduri – cu o lungime totală de peste 9.000 km.
continuarea este gardul de la granița Arabiei Saudite ( 32,2 milioane locuitori ) cu Yemenul ( 27,5 milioane locuitori ) :
- Construcția gardului a început în anul 2004, pe fondul barbariilor și a luptelor dintre cele două țări desfășurate în intervalul 1990 – 2000.
- La un moment dat, construcția gardului s-a oprit ( urmare a unui tratat controversat ), însă după schimbarea Președintelui Yemenului în 2013, tensiunile au reapărut, iar acum zidul este în plină construcție, la final el urmând să aibă 1.799 km.
Și pentru că suntem în zonă, să facem o incursiune în micuța țară – Kuweit (4 milioane locuitori ), care, oarecum firesc are și ea un grad la mica sa graniță cu vechiul invadator ( în vremea lui Saddam Husein ) – Irakul ( 37,2 milioane locuitori ).
- După cele petrecute în august 1990 ( invazia Irakului ) era oarecum de așteptat ca autoritățile kuweitiene să se securizeze cumva, și asta în condițiile în care, încă din anul 1961 ( anul declarării independenței sale ), Irakul refuză a-l recunoaște ca și stat, considerându-l parte a provinciei irakiene Bastra.
- Dacă mai adaugi la istoria zonei, perioada protectoratului britanic ( în special în a doua parte a secolului al XIX – lea ), dacă mai adaugi pescuitul perlelor în Golful Persic, și dacă mai adaugi și 1/5 din rezervele mondiale de țiței, atunci ai chimia perfectă pentru…neliniște.
- Acum zidul are peste 300 de km lungime, este în mare parte electrificat, are o înălțime cuprinsă între 4,5 și 5 metri, și este patrulat de mari efective militare.
Iar din Kuweit și Irak, trecem de data aceasta în plin continent african, mai precis la granița dintre Tunisia ( 11,4 milioane locuitori ) și Libia ( 6,2 milioane locuitori ), unde autoritățile tunisiene au început încă din 2015 construcția unui zid de nisip cu o lungime de aproximativ 168 km ( prima etapă ) din cei 461 de km, cât măsoară lungimea totală a graniței dintre cele două țări.
- Motivul construcției zidului de nisip este acela de a împiedica înfiltrarea militanților islamici pe teritoriul tunisian.
- Pe de altă parte, nu mai puțin de 3.000 de tunisieni au părăsit țara pentru a lupta alături de Statul Islamic și alte grupări islamiste din Siria și Irak.
- De asemenea, zidul de nisip va fi ( este ) dotat cu mijloace electronice de supraveghere finanțate de SUA și Germania, iar ulterior i s-a adăugat și un șanț cu apă.
Și pentru că suntem în Tunisia, mergem mai la vest, de fapt pe malul nord-vestic al continentului african, mai precis în Maroc ( 35,2 milioane locuitori ), unde găsim – Zidul de nisip :
- Zidul este într-adevăr făcut din nisip, mai precis din dune de nisip și are peste 3 metri înălțime.
- Zidul are o lungime de 2.720 km, fiind patrulat și păzit de peste 100.000 de soldați marocani.
- Acest zid există pentru că Marocul vrea să se protejeze de atacurile posibile venite din deșert din partea a ceea ce se numește Frontul Polisario.
- Iar Frontul Polisario, este expresia unei istorii, din nou complicate. De fapt, avem de-a face cu o remanență a a deciziilor coloniale europene ( în acest caz, pretențiile Spaniei asupra Saharei Occidentale ). Frontul Polisario este de fapt o mișcare de rezistență împotriva stăpânirii spaniole ( care în 1976, a abandonat teritoriul în favoarea Marocului și a Mauritaniei ). De fapt, mai apoi, Mauritania s-a retras din joc, rămânând Marocul – puternic sprijinit de SUA, care se tem că Sahara Occidentală are putea deveni un avanpost al terorismului islamic îndreptat către continentul american.
și dacă tot vorbim de Maroc ( 35,2 milioane locuitori ), de data aceasta la granița sa estică, cu Algeria ( 40,6 milioane de locuitori ), acesta ( Marocul ) a mai construit un gard cu o lungime de 114 km :
- Și gardul este expresia unor relații complicate între cele două țări, mai ales din anul 1994, când Marocul a cerut vize de intrare pentru cetățenii algerieni.
- Marocul susține că Algeria este sursa ilegală de hașiș, benzină contrabandă și substanțe psihotrope găsite în țară.
- În plus, Marocul critică reglementarea Algeriei privind emigrarea ilegală și toleranța sa pentru emigranții sirieni și pentru ceilalți emigranți subsaharieni pentru a intra în țară.
- Gardul are 2,5 – 3 metri înălțime și este dotat cu tehnologie de supraveghere terestră și aeriană dezvoltată împreună cu câteva companii germane de profil.
mai rămânem încă puțin în Maroc ( 35,2 milioane de locuitori ), pentru că tot aici avem două situații speciale, ce au apelat la garduri pentru a se delimita de ceea ce este împrejurul lor. În concret vorbim de două așezări umane ( două enclave ), două orașe spaniole ( aparținând teritoriului european ) aflate pe continentul african, mai precis pe teritoriul Marocului – orașe pe nume Melilla ( 86.000 de locuitori ) și Ceuta ( 84.000 de locuitori ).
- Enclave spaniole pe teritoriul Marocului, cele două oraşe Melilla şi Ceuta reprezintă o atracţie irezistibilă pentru cei care doresc să ajungă clandestin în Europa. Pentru a lupta împotriva acestei imigraţii, cele două oraşe se ascund în spatele unor ziduri înalte de şase metri, peste care se află un strat de sârmă ghimpată. Zidul de la Ceuta are o lungime de 8 km, iar cel de la Melilla este lung de 11 km.
iar din nord- vestul Africii să mergem spre centrul continentului, unde găsim gardul ( în parte electrificat ) ce desparte Botswana ( 2,25 milioane locuitori ) de Zimbawe ( 16,5 milioane locuitori ) :
- Gardul parțial electrificat are 2 metri înălțime și se întinde pe o distanță de 500 de km.
- A fost construit de autoritățile din Botswana începând cu anul 2003, cu scopul principal de a împiedica răspândirea epidemiilor ce macină țara vecină Zimbawe.
- Totuși, se pare că mai sunt și alte rațiuni ce justifică existența acestei măsuri, și anume : situația economică dezastruoasă ce se găsește în Zimbawe ( șomaj 90 % și hiperinflație de 100.000 % ).
Iar acum din Africa, să trecem pe continentul nord – american, mai precis la granița SUA ( 323 milioane locuitori ) cu Mexicul ( 127,5 milioane locuitori ), unde găsim desigur, un gard :
- Lungimea graniței dintre SUA și Mexic este de 3.201 km.
- Azi sunt acoperiți cu garduri și ziduri inteligente peste 1.100 km. Costul celor realizate până acum – peste 3 miliarde dolari. Gardurile și zidurile traversează atât zone urbane dar și deșertice, și sunt echipate cu : senzori de mișcare, sisteme de iluminare avansate, sârmă ghimpată, iar peste 10.000 de angajați ai Gărzii Naționale patrulează pe linia ce își propune a stopa, sau cel puțin a diminua migrația ilegală și traficul de droguri. Înălțimea zidurilor și a gardurilor, între 5 și 9 metri.
- Construcțiile au început în anul 1994, și s-au desfășurat în trei etape – operațiuni : Operațiunea Gatekeeper în California, Operațiunea Hold-the-line în Texas și Operațiunea Safeguard în Arizona. Președintele Barack Obama a stopat oarecum proiectul, însă știți bine că Președintele Donald Trump vrea să îl reactiveze. Costul total estimat al întregii lucrări ( acum în stadiu de analiză variante ) se așteaptă să fie de peste 20 miliarde dolari.
Și de la granița cu Mexicul ( 127,5 milioane locuitori ), rămânem în SUA ( 323 milioane locuitori ), și călătorim imaginar până în Detroit ( 672.695 locuitori ), unde găsim un zid, parte a istoriei americane a segregației între albi și negri : Zidul din Detroit.
- Zidul, lung de aproape o milă, a fost construit în anul 1940, pentru a separa populația de culoare, de populația albă, ce locuiau în același cartier, în aceiași zonă – mai precis între Mendota Street și Birwood Avenue. De fapt, zidul mai este cunoscut și ca Zidul din Birwood.
- Zidul a avut acest rol rasial, până în anul 1968, când Legea privind locuințele echitabile a fost promulgată.
- De fapt, așa ca bine de știut, zidul avea și o legătură cu sistemul bancar și dezvoltările imobiliare din perioada anilor 1940 în SUA – când negrilor le era refuzat accesul la servicii financiar, bancare ; albilor însă, nu.
Iar din America de Nord, facem un salt în America de Sud, mai precis în Rio de Janeiro ( 6,32 milioane locuitori ), unde găsim desigur – ziduri. Mai precis, ziduri care despart cartierele sărace de zonele mai înstărite ale marii metropole braziliene.
- De fapt, zidurile mai sus prezentate înconjoară zonele sărace ale metropolei braziliene, cunoscute sub numele de favele.
- Cuvântul ” favela ”, vine de la un arbore pe nume ” Jatropha phyllacantha ”, și este un arbore ale cărei frunze irită pielea.
- Prima favela a fost înregistrată în anul 1920.
- În 1970 erau 300 de asemenea cartiere în Rio de Janeiro, iar acum sunt peste 800.
- Aproximativ 6 % din populația Braziliei ( 11,4 milioane oameni ) locuiesc în asemenea cartiere.
Și pentru că ne apropiem de finalul călătoriei noastre imaginare, din Rio de Janeiro facem un salt tocmai în România, mai precis în județul Brașov – comuna Târlungeni ( 7.820 locuitori ) și apoi în Municipiul Baia – Mare ( 136.480 locuitori ).
- În anul 2007, Primăria comunei Târlungeni din județul Brașov, ridică un zid care să despartă o comunitate de romi ( de aproximativ 1.100 de persoane ) de restul locuitorilor români și maghiari ai comunei. Motivul : desele incursiuni pentru furt a romilor.
- Zidul este înalt de 3 metri, iar deasupra are prinse în ciment cioburi de sticlă. Terenul pe care acesta a fost construit, a fost cumpărat de primărie special pentru această destinație. Existența lui, îi obligă pe locuitorii romi să înconjoare aproximativ 2 km pentru a ajunge în centrul comunei.
Și de la Brașov – Târlungeni, la Baia – Mare ( 136.480 locuitori ), mai precis pe strada Horea din Municipiul Baia – Mare.
- Gardul a fost construit în anul 2011, este încă în picioare, are o înălțime de aproximativ 1 metru și delimitează într-adevăr perimetrul a două blocuri și spațiile aferente ce găzduiesc locuințe sociale, în care locuiesc într-adevăr oameni de etnie romă.
- După construcţia acestuia, Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării a amendat primarul municipiului Baia – Mare Cătălin Cherecheș, spunând că acest zid este un act de segregare. După un an de procese, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat dreptate Consiliului Naţional de Combatere a Discriminării, l-a amendat cu 6.000 de lei pe primar, acesta a plătit amenda, însă nu a fost obligat să dărâme gardul.
Ei dragii mei, lunga noastră călătorie imaginară se încheie aici. Totuși, după efectuarea ei, ce observații, ce concluzii putem sintetiza ?
Mai jos, câteva din cele de mine gândite :
- Ziduri, garduri sau asemenea construcții ce separă oameni, comunități, state sau națiuni – au fost, sunt și se pare că vor mai fi. Motivul ? Se pare că ” funcționează ” – adică se pare că ele odată realizate, împiedică într-adevăr și destul de eficient alți oameni să pătrundă în teritoriul ce se dorește protejat. Și în cele din urmă, asta se dorește.
- Realizarea, conservarea și supravegherea zidurilor și a gardurilor, nu sunt niște operațiuni ieftine. Ele costă suficient de mult, astfel încât chiar și cei bogați să se întrebe : Cine plătește ?
- Zidurile și gardurile confirmă ceea ce încă astăzi rămâne cea mai des întâlnită formă de protecționism – controlul liberei circulații a oamenilor pe suprafața planetei.
- Cei puternici, militar și economic, nu au ezitat și nu ezită să se ” joace ” militar și economic, pe teritoriile celor mai slabi sau dependenți de ei. ” Divide ed impera ” – adică ” Împarte și stăpânește ” nu este istorie – ci este actualitate.
ZIDUL
de Nicolae Dabija ( scriitor și istoric literar din Republica Moldova )
Desenez o fereastră în zid
În zidul surd, ca o moarte
Şi mă prefac c-o deschid
Şi privesc pân-departe.
Doamne, ce sfinte peisaje
Dat mi-i să văd uneori :
Ce arbori cresc pe blindaje,
Sau pe tranşee ce flori !
Soarele şade în ierbi încâlcit,
Pământu-i de spice mai greu ;
Şi aproape că sunt fericit
În faţa peretului meu.
…desenez o fereastră în zid, şi
Se casc-o spărtură : în ea
m-aş teme să cad de n-aş fi
legat ca un lanţ de podea.
Efort documentar şi intelectual remarcabil şi demn de apreciat…
Nedumerirea însă persistă în privinţa concluziei sugerate.
O lume utopica, aglutinată, îndesată una-ntr-alta, un ‘aliaj’ uman nediferenţiat, amorf…
IMAGINE-ul lui John Lennon…
“Imagine there’s no countries
It isn’t hard to do
…
Imagine no possessions
I wonder if you can”
Întrebări pseudo-retorice:
– habitatul în care sălăşluiţi are PEREŢI?
– curtea pe care o aveţi are GARD?
– propriul corp are PIELE, e delimitat de restul corpurilor sau este într-o contopire idealizată în întreaga NATURĂ?
– vă puteţi imagina întreaga NATURĂ ca un pachet de batoane divers colorate de plastelină, din care în urma frământarilor (de idei şi de mâini) rezultă un singur boţ căcăniu? O metisarea a culorilor curcubeului, fără margini de culoare, până la obţinerea unei culori uniforme, şi, implicit, dispariţia tuturor celorlalte culori ce fuseră înainte de amestec…
Sunteţi racordat la realităţile administrative ale urbei….
Cercetează poliţia o reclamaţie de spargere dacă proprietatea NU ESTE ÎMPREJMUITĂ?
Amendează poliţia firmele care nu-şi iau suficiente măsuri de IMPREJMUIRE?
… nu mai continui… sper că m-am făcut înţeles…
O zi bună şi binecuvântată!
Excelentă intervenția. Mulțumesc pentru atenție și pentru…utila perspectivă. Mulțumesc. Doamne ajută.