Meditatie – Biblioteca personala

de | 22/02/2013

               Stiti care cred eu ca este atributul comun al cartilor ce se afla in bibliotecile noastre ? 

               Faptul ca cele mai multe SUNT NECITITE.

               De ce ? Cum s-a ajuns la o asemenea realitate, la o asemenea situatie ?

               Este bine, este rau ?

               Putem face ceva, trebuie sa facem ceva ?

               Mai putem face ceva ?

               Inainte de toate sa vedem cum s-au format bibliotecile noastre. Ca atare, in randurile de mai jos am sa enumar cateva dintre situatiile de viata care explica cum am ajuns a avea biblioteci personale, la domiciliu.

               Astfel :

unii au mostenit bibliotecile. Le-au mostenit de la bunici, poate strabunici, de la parinti, frati, surori sau poate rudenii mai indepartate. Nu este exclus a fi mostenite de la persoane care nu se afla in vreun grad de rudenie, insa in testamentul defunctului, bibliotecii sale i s-a acordat astfel o importanta deosebita.

              Dar de ce au format cei trecuti la cele vesnice biblioteci, si de ce s-au preocupat ca dupa disparitia lor acestea sa fie oarecum protejate, date mai departe ? Iata cateva posibile explicatii :

              * pentru ca au considerat ca informatiile, cunoasterea ( chiar si pe vremea lor ) ajuta la a-ti imbunatatii viata ( ta si a altora )

              * pentru ca acele carti au stat la baza pregatirii lor profesionale si / sau chiar a dezvoltarii lor personale

              * pentru ca la randul lor le-au mostenit de la strabunii lor, si astfel percep pastrarea si transmiterea lor ca un fel de  obligatie sangvinica, de neam

              * pentru ca au considerat ca daca pe ei i-au ajutat in viata, tot astfel ii vor putea ajuta si pe mostenitorii lor

              * pentru ca, de fapt ei nu au avut niciodata o biblioteca, insa si-au dorit-o mereu. Astfel, cand viata si conditiile financiare le-a permis au inceput sa adune,  ” intrand ” astfel in lumea buna, ” lumea citita „.

 

altii si-au construit de la zero, in forma si in continut propriile biblioteci. De ce ?

                Sa vedem cateva posibile raspunsuri :

               * pentru ca au descoperit la un anumit moment in viata ca informatia si cunoasterea conteaza si poate face diferenta

               * pentru ca nu au vrut sa piarda informatia verificata a fi utila. Adica au zis ceva de genul : ” Ma simt mai bine, mai in siguranta, daca stiu ca am cartea mea. „

               * pentru ca au zis ceva de felul : ” Niciodata nu se stie. Mai bine sa fie, decat sa lipseasca. „

               * pentru ca s-au gandit sau se gandesc la copii, la mostenitori, la nevoile acestora in a avea informatia disponibila

               * pentru a induce altora ( in special musafirilor ) aplecarea lor sau a familiei lor spre studiu, spre munca intelectuala. Chiar daca pare oarecum rautacios : ” pentru a umple rafturile „. Am in minte aici, rafturile umplute cu carti editate in cadrul campaniilor de marketing ale diverselor publicatii nationale si locale, care au fost asezate cu folia de ambalare pe ele. Nimeni nu le-a deschis de fapt niciodata, daramite sa fie citite.

 

                Daca cel putin in astfel de conditii s-au format bibliotecile personale, sa vedem daca atributul comun al NECITITULUI de astazi ( al cartii editate ) este ceva nou, sau este ceva ce poate fi explicat.

                Astfel :

in mod sigur nici in trecut nu toate cartile din biblioteca personala erau citite. Explicatiile putea fi multiple, incepand de la timpul necesar acordat de individ altor nevoi ; continuand cu faptul ca unele nu trezeau un interes real si suficient posibilului cititor ; sau chiar cu atitudinea de refuz al intalnirii intelectuale cu idei si perspective considerate de netolerat.

       Putem crede insa, ca in trecut totusi se citea ( carte editata ) mai mult si numai pentru motivul ca hartia era principalul suport si cel mai raspandit de pastrare a informatiei.

       Este evident ca astazi sunt atatea variante de suport si pastrare a informatiei, care au influentat si influenteaza major comportamentul uman vis-a-vis de lectura, de carte, de informatia scrisa.

 

in mod sigur, nici azi nu toate cartile din biblioteca personala au fost citite. Si numai pentru motivul lipsei timpului, a presiunilor existentiale nu de putine ori ” nesatule si geloase „, la care desigur se poate adauga fara a gresi alternativele rapide de informare si acces la nivele de profunzime ale cunoasterii de multe ori inimaginabile ( transmisii in timp real ; proiecte in echipa cu sisteme avansate de comunicare si reactie, etc. ).

 

         Bun, si atunci ce facem, ce putem face, ce se cuvine a face cu bibliotecile noastre traditionale ?

         Care mai este rostul lor ?

        Mai folosesc cuiva ?

        Ce riscam daca ele dispar ?

        Cred ca inca o perioada de timp, bibliotecile personale vor exista. Cred insa de asemenea ca, la fel, cartile vor fi din ce in ce mai putin citite. Cred ca odata cu disparitia biologica a generatiilor carora cartea editata ” le spune ceva „, ideea si actiunea legat de carte si biblioteca va cunoaste mutatii semnificative. Cred ca, incetul cu incetul trebuie sa acceptam ca daca informatia este cuprinsa intr-o carte, nu inseamna ca ea este sigura si imuabila, dupa cum nu inseamna ca informatia cuprinsa pe alte suporturi de pastrare este automat o prostie, o smecherie.

        Nu cred ca, cartile editate vor disparea complet, insa ele vor trebui sa se inventeze, reinventeze si iarasi sa se reinventeze pentru a ramane realist si aplicat in viata si in jurul vietii oamenilor. Este o relatie vie, aceea dintre oameni si carti. Si daca e vie, ea are urcusuri si coborasuri, ea are bucurii si tristeti, oarecum are un inceput si un sfarsit.

        Care este relatia dumneavoastra cu biblioteca dumneavoastra ?

        Aveti de gand sa faceti ceva ?

        De ce da, de ce nu ?

          

 

2 comentarii la „Meditatie – Biblioteca personala

  1. georgiana

    cu regret spun nu sunt posesoarea unei biblioteci,o marea parte din carti au fost citite in timpul adolescentei ,a sederii mele in casa parintilor.mai apoi biblioteca judeteana m-a ajutat in cele mai multe randuri.cartile pe care le-am achizitionat au fost impartite si altora spre citire.e o treaba buna cartea in forma ei clasica,are mireasma ei,dar si surorile ei care vin din urma nu sunt deloc de neglijat.iata deci ca puten avea in „portofel” o gama intrega de autori cu ultimele lor scrieri.singura carte pe care o am tot timpul cu mine si acum nu mai lipseste din casa mea este Biblia si mi-ar fi greu sa o inlocuiesc cu altceva.

    Răspunde
    1. Dacian Autor articol

      Intr-adevar. Biblia si restul…( pe ce suport o fi sa fie ).

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *