Nu știu câtă dispoziție de observație, analiză și sinteză, găsiți de cuviință ( acum în vremea cireșelor și scurtă vacanță ) a vă mobiliza pentru a vedea, pricepe și evalua posibilul impact al celor ce se întâmplă acum în lume, asupra vieții dumneavoastră.
Oricum, vremurile sunt interesante…
Lumea se reașează, se reevaluează, se recalibrează. Țările se compară ( mai mult sau mai puțin fățiș ) unele cu altele, se spionează ( mai mult sau mai puțin fățiș ) unele pe altele, se amenință ( mai mult sau mai puțin fățiș ) unele pe altele, liderii vechi sunt înlocuiți cu lideri noi, mai mult sau mai puțin predictibili, ce promit redeșteptarea mândriilor naționale și multe, multe altele – totul pentru a vedea în ce formulă, cu ce resurse și în ce parteneriate merită ( sau sunt obligate ) să se așeze pentru a supraviețui, pentru a nu pierde, sau chiar pentru a putea spera la un câștig, din complicatul ( oare ? ) joc geo-strategic global.
Știu, pentru un om, perspectiva analizei mișcărilor celor mari și puternici, poate fi prin sine inhibantă. Pur și simplu îți vezi lungul nasului și spui : Degeaba mă frământ eu, degeaba mă agit eu, căci sunt prea mic, prea neînsemnat pentru a conta cu ceva în lumea aceasta.
Ei bine, parțial ai dreptate. Lumea și istoria sa, poate fi privită și ca fiind spațiul de joacă al bătăușilor planetei. Istoria ne demonstrează repetat, că este importantă capacitatea concretă ( a unei persoane, grupări, comunități, țări ) de a face rău efectiv semenilor săi, demonstrează că este importantă proba practică, că ai făcut rău concret cuiva ( dacă se poate în trecutul cât mai recent – sau în realitatea în curs ) și că, de ce nu, mai ești în stare să faci rău și să produci suferință și acum, dacă este cazul.
Însă tot istoria ne arată că, de multe ori un om, o faptă, un gest, un gând, a schimbat ( în bine sau în rău – de văzut ) direcția și efectul evenimentelor. Și atunci ? Merită să ne preocupe ce și cum va fi ? Contăm fiecare dintre noi cu ceva ? Ne bagă cineva în seamă ? Și dacă da, ce putem face ? Și dacă nu, ce putem face ?
Deși nu știu exact de ce am apărut eu și tu în viața aceasta și în aceste vremuri, știu însă că nu am apărut așa aiurea ( știu – perspectivă discutabilă și complexă pentru mulți ). Știu de asemenea faptul că și eu și tu, avem felurile daruri și calități care folosite într-un fel sau altul, ne pot face bine sau rău – mie sau ție, sau altora dinprejurul nostru. Știu că viața noastră poate fi privită și ca suma a alegerilor, a deciziilor pe care fiecare dintre noi le luăm. Și mai știu că răspundem pentru gândurile noastre, pentru deciziile noastre, pentru vorbele noastre, pentru comportamentele noastre, pentru faptele noastre. Iar în multe cazuri, răspunderea sperie, crispează, obosește ( până la ignorare și resemnare – de prea multe ori ) sau dimpotrivă responsabilizează, mobilizează, activează ( până la nefiresc, absurd și autoritarism, – în suficient de multe alte cazuri ).
Unde este măsura și cine o poate defini ?
Cine este Acela sau Aceia care poate să spună : Așa trebuie să fie lucrurile. La Mine este toată puterea și toată autoritatea. Eu știu cum trebuie să fie lucrurile. Eu știu ce este bine și ce este rău. Ascultați și face-ți ce vă spun.
Trump, Putin, Xi Jinping ( presedintele Chinei ), Pranab Mukherjee ( președintele Indiei ), Emmanuel Macron, Elisabeta a II-a ( Monarhul Commonwealth-ului ), Akihito ( Împăratul Japoniei ), Recep Tayyip Erdogan, Merkel, Sergio Matterlla ( Președintele Italiei ) – sunt liderii primelor 10 puteri militare ale lumii.
Cine este Acel ? Cine este Aceia ? – care poate să spună : Cum spun eu, așa e bine pentru toți !
Cine ? Cine și de ce ?
Câteva importante precizări :
- oricât de puternici ar fi militar – toți sunt deja în, și au nevoie ( pentru prezent și viitor ) de aliați în planurile lor geo-strategice ;
- oricât de dotate tehnic sunt armatele lor – fiecare are o vulnerabilitate pe o anumită nișă strategică, logistică sau de altă natură ;
- oricât de puternici par a fi – toți au pierdut ( de multe ori rușinos ) bătălii, războaie ;
- oricât de puternici par a fi – toți au trădat ( mai devreme sau mai târziu ) în parteneriatele lor strategice ( în funcție de interesele lor strategice ) ;
- oricât de puternici par a fi – toți și-au mințit ( cu nuanțe și explicații condimentate cu ” interes național ” ) sau își mint în continuare cetățenii ;
- oricât de puternici par a fi – liderii ce i-au precedat au murit sau ( cel mai probabil ) vor muri ; după cum deznodământul pare a fi același pentru toți…
- oricât de puternici par a fi – toți au greșit. Toți au luat și au aplicat decizii care s-au demonstrat a fi mai apoi greșite, în defavoarea și spre suferința celor pe care îi reprezentau sau îi reprezintă ;
Și atunci ? Poate careva să spună : Eu știu ?!
Ei nu știu, tu nu știi, eu nu știu. Cine știe ?
Ne putem opri aici, și vorba cântecului : ” Ce va fi, va fi…” sau, ne putem îndrepta atenția, rugăciunea și speranța spre Cel la care este toată puterea în cer și pe pământ și spre noi, spre noi și viețile noastre…
Nu putem ști dacă Dumnezeu va îngădui război și peste partea noastră de lume, nu putem ști cine va muri și cine nu, nu putem spera într-o viață pe de-antregul liniștită, când atâtea mizerii și urâțenii făptuim zi de zi cu gândul, vorba și fapta. Putem însă, să ne recunoaștem și să ne mărturisim falimentele, înaintea Celui care vede și știe totul despre noi ; înaintea Celui care deja ne copleșește cu multe binecuvântări și cu nespusă dragoste. Putem însă să ne putem pe genunchi și să Îi cerem iertarea și îndurarea Sa peste noi. Putem însă, sî îi mărturisim credința și nădejdea noastră în planul Lui de răscumpărare pentru noi păcătoșii. Putem să ne rugăm Lui – pentru înțelepciune și pricepere de la El – pentru liderii și conducătorii noștri.
Și asta o putem face în fiecare zi ( tu, eu, noi ) pentru că pentru El, fiecare contăm și fiecare avem fapte bune puse deoparte în împlinirea voii Sale.
Nu care pe care, ci de Cine asculți și ce faci tu…
Doamne ajută.