Se numește Dacher Keltner, este cetățean american și s-a născut în 1962 în Mexic.
Are 56 de ani, și arată cam așa :
Este profesor universitar și directorul Laboratorului de Interacțiune Socială ce funcționează în cadrul Universității Berkeley din California.
Dacher Keltner este autorul mai multor articole și cărți de succes în domeniul psihologiei, a studiilor privind personalitatea, a diferențele individuale în ceea ce privesc emoțiile, în tehnica conflictelor și a negocierii, cultură și comportament social.
În anul 2016, profesorul Dacher Keltner a dat spre publicare scrierea sa cu titlul : ” Power paradox ” – în românește ” Paradoxul puterii ”.
În 2018, Editura românească ” Curtea Veche Publishing ” a făcut cele necesare pentru ca această ( oarecum ) recentă carte a profesorul american să poată fi lecturată și în limba română. Astfel a ajuns și în mâna mea și spre atenția strădaniei mele de pricepe cum merge lumea și de a mă pricepe cum merg eu și alții…
Mai jos, în binecunoscuta-mi practică ( pentru unii ) vă prezint fișele mele de lectură pe marginea excelentei scrieri a distinsului profesor. După părerea mea, cartea ” Paradoxul puterii ” este un ” must ” – adică un ” trebuie ”, un ” obligatoriu ” ce trebuie a se afla în lecturile obligatorii atât ale celor aflați la putere, atât a celor ce doresc sau tind a dobândi sau prelua puterea, cât și în atenția și spre folosul fiecărui om ce încearcă a înțelege și a se înțelege.
Vă recomand insistent a vă achiziționa cartea, despre care am spus și iată o mai spun odată, este un ” must ” în biblioteca și educația fiecăruia.
În cele ce urmează, fișele mele de lectură :
– ” Paradoxul puterii este următorul : căpătăm putere și facem o schimbare în lume prin binele din natura umană, dar ne pierdem puterea prin răul din natura umană. ” ( pagina 8 )
– ” Modul în care soluționăm paradoxul puterii ne dirijează viața personală și profesională și determină, în cele din urmă, cât de fericiți vom fi noi și persoanele de care ne pasă. ” ( pagina 8 )
– ” Pornind de la Machiavelli, tendința generală a fost de a considera că puterea implică acte extraordinare de forță coercitivă. ” ( pagina 9 )
– ” Definim puterea drept capacitatea de a ne lăsa amprenta asupra lumii, mai ales prin incitarea la acțiune a celor din rețelele noastre sociale. ” ( pagina 10 )
– ” Conform vechii concepții a lui Machiavelli, puterea este preluată….În schimb, un nou curent prin care concepția despre putere este revizuită ne dezvăluie că aceasta ne este mai degrabă dată de ceilalți, decât preluată. Câștigăm puterea comportându-ne într-un mod care conduce la îmbunătățirea vieții altor persoane din rețelele noastre sociale. Puterea ne este acordată de ceilalți. Acest lucru este valabil pe plan profesional, în organizațiile sociale de diferite tipuri și în relațiile de prietenie, de cuplu, de familie. ” ( pagina 11 )
– ” Drept urmare, grupurile au dobândit capacitatea de a acorda putere celor care promovau binele tuturor, mai degrabă decât persoanelor machiavelice, coercitive și care se impuneau prin forță. ” ( pagina 11 )
– ” Fie că vă place sau nu, specia noastră este înnebunită după reputație…Încercarea de a obține o bună reputație constituie un element central vieții sociale….
Grupurile construiesc reputația indivizilor pentru a-și dovedi puterea și a ține sub control potențialele abuzuri de putere. Puterea voastră nu înseamnă nimic fără reputație. ” ( pagina 12 )
– ” Reputația voastră se naște în urma tiparelor de comunicare din cadrul grupurilor, mai ales al celor de tipul bârfei. Departe de a fi pasivă, inconsecventă sau ușor de eliminat din viața socială, bârfa reprezintă o modalitate subtilă prin care membrii grupului răspândesc informațiile care alimentează reputația. Prin bârfă, un grup poate urmări probabilitatea ca un individ să-i promoveze interesele și poate determina nivelul de putere pe care îl are fiecare.
Totodată în cadrul grupurilor, indivizii sunt investiți cu putere prin respectul primit, care continuă să crească. Aceasta este o recompensă socială care motivează un anumit comportament la fel de mult ca și dorința de a face sex sau pofta de ciocolată. Prin această strategie, grupurile îi încurajează pe cei care dețin puterea să se comporte și pe viitor într-un mode benefic pentru ele. ” ( pagina 12 )
– ” Puterea nu constă doar în capacitatea de a-i influența pe alții ; este de asemenea o stare de spirit. Sentimentul de a avea putere implică un val de anticipare, încântare și siguranță și sentimentul că acțiunile noastre au un sens, un scop, în cele din urmă. În întreaga lume, oamenii resimt puterea ca pe o forță vitală care le ghidează viața. Puterea implică un nivel crescut de dopamină, iar emoțiile inițiale pot conduce la un mod de a interacționa cu ceilalți care seamănă cu un episod maniacal. ( Și da, episoadele de manie sunt însoțite de un exacerbat sentiment al puterii. ) – pagina ( 13 )
– ” Preocuparea noastră legată de pierderea puterii ne face să credem că abuzul de putere este inevitabil. Dar paradoxul puterii este mai complex de atât. Din fericire, avem o mai mare posibilitate de a alege. Tendința de a abuza de putere nu face parte din natura umană. Pentru a înțelege asta, trebuie să știm ce efect are puterea asupra modului în care percepem lumea. ” ( pagina 13)
– ” Stimulați de sentimentul de putere, putem acționa astfel încât să ne bucurăm de putere pe termen lung, de o influență durabilă asupra lumii, să fim în continuare stimulați de ceilalți. Sau, ne lăsăm seduși de satisfacțiile egoiste oferite de putere. Calea pe care o alegeți este de o importanță fundamentală. ” ( pagina 14 )
– ” În năvalnica experiență a puterii, adeptul înțelept al acestor practici nu va ceda ispitei de a o apuca pe calea greșită a satisfacțiilor egoiste și a abuzului, ci va alege să se bucure de împlinirea pe care o resimțim cu toții atunci când ne lăsăm amprenta supra lumii. Aceste practici sociale sunt de patru tipuri : empatie, dăruire, exprimarea recunoștinței și spusul poveștilor. Toate aceste patru practici sociale exprimă respectul față de ceilalți și produc încântare. Stau la baza unor legături puternice, care conferă reciproc putere. Vă puteți folosi de ele pentru a vă spori puterea în orice clipă, motivându-i, efectiv, pe ceilalți să treacă la acțiune. ” ( paginile 14 – 15 )
– ” Atunci când nu ne mai concentrăm asupra celorlați, putem ajunge la lipsă de empatie și la pierderea compasiunii, la acțiuni impulsive și lipsite de etică și la un comportament insolent și necivilizat. Când ne simțim puternici, e ușor să ne justificăm lipsa de scrupule apelând la povești despre propria superioritate în detrimentul celorlați.
Aceasta este partea centrală a paradoxului puterii : seducția puterii ne face să ne pierdem tocmai acele aptitudini care ne-au permis inițial să obținem puterea. ” ( pagina 15 ).
– ” Inegalitatea economică din orașe, state și națiuni conduce la lipsă de încredere, comportament impulsiv, sentiment al comunității diminuat, sănătate șubredă, depresie, anxietate și violență. Prețul neputinței, care este atât de frecvent rezultatul faptului că ceilalți cedează în fața paradoxului puterii, este profund. Neputința amplifică sensibilitatea individului la amenințări ; activează excesiv răspunsul la stres și hormonul numit cortizol ; și afectează creierul. Aceste efecte ne compromit capacitatea de a raționa, de a reflecta, de a ne angaja social, de a ne simți bine și de a fi optimiști în legătură cu viitorul. Neputința, după părerea mea, este cea mai mare amenințare în afara modificărilor climatice cu care se confruntă societatea noastră în ziua de azi. ” ( pagina 17 )
– ” Puterea – capacitatea de a vă lăsa amprenta asupra lumii prin influențarea stării altor persoane.
Statutul – respectul de care vă bucurați din partea altor persoane din rețeaua voastră socială ; stima care o redirecționați înspre voi. Statutul merge adesea mână în mână cu puterea, dar nu întotdeauna.
Controlul – capacitatea voastră de a determina calea pe care o veți urma. Puteți avea control total asupra vieții voastre ( gândiți-vă la un pustnic ), dar să nu aveți nici o putere.
Clasa socială – combinația de venituri ale familiei, realizări academice și prestigiu profesional ; sau percepția pe care o aveți cu privire la locul unde vă situați pe scara socială, în partea de sus, în partea de mijloc sau în partea de jos. ” ( pagina 18 )
– ” Putem să ne înțelegem pe noi înșine doar privindu-ne prin prisma puterii. ” ( pagina 21 )
– ” Oamenii recurg la forța coercitivă atunci când puterea le scapă efectiv din mâini. Pe plan profesional, cei care aplică strategii machiavelice în viața socială ( minciuni, manipulări și călcatul pe cadavre pentru a avansa pe scara socială ) au, de fapt, mai puțină putere și influență decât o persoană obișnuită. ” ( pagina 29 )
– ” În 1938, când fascismul a pus stăpânire pe Europa, filozoful englez Bertrand Russell a observat că ” în științele sociale, conceptul fundamental este Puterea, în același sens în care Energia este conceptul fundamental în fizică…Legile dinamicii sociale sunt legi care pot fi formulate doar în termeni de putere. ” ( pagina 30 )
– ” Puterea nu se referă în mod necesar la atenție sau faimă, fiindcă cei faimoși fac adesea prea puține lucruri pentru a schimba lumea, pe când cei care aduc schimbarea rămân de obicei cunoscuți, având parte de foarte puțină faimă. Puterea nu se referă în mod necesar nici la bogăție, nici la clasa socială, așa cum se presupune adesea. ” ( pagina 31 )
– ” Putem schimba cunoașterea legată de lume a unei persoane. De fapt, schimbarea socială profundă începe adesea prin schimbarea înțelegerii lumii. ” ( pagina 33 )
– ” Puterea rezidă în modificarea gusturilor, a preferințelor și opiniilor celorlalți. ” ( pagina 34 )
– ” Înțeleasă ca mod de a schimba starea celorlalți, puterea ne ajută să înțelegem cât de influente pot fi arta, muzica, satira și cuvântul scris. Aceste forme de expresie creativă e posibil să nu aibă un impact direct asupra contului bancar al unei persoane și să nu se dovedească decisive pe câmpul de luptă, dar sunt puternice deoarece schimbă convingerile unei persoane în legătură cu ceea ce este real, adevărat și drept. ” ( pagina 35 )
– ” Puterea impregnează orice obiect produs de om : prin modul cum e inventat și realizat, cum schimbă starea celorlalți, prin resursele de care e nevoie pentru a-l poseda și felul în care indică o poziție anume în societate. ” ( pagina 36 )
– ” Suișurile și coborâșurile vieții amoroase urmează dinamica puterii. Dragostea pe care partenerii o resimt reciproc este marcată de echilibrul puterii dintre ei. În cuplurile mai egalitariste, în care ambii parteneri își acordă reciproc putere, partenerii simt mai multă iubire, mai multă încredere și mai multă satisfacție. ” ( pagina 39 )
– ” Relația părinte – copil este impregnată de putere în nenumărate moduri, de la cel în care un părinte găsește o soluție la crizele de nervi ale unui copil de patru ani, la acela în care un adolescent se supune regulii impuse de părinte de a nu se droga. ” ( pagina 39 )
– ” Oamenii se împart rapid în tipare de influență pe care ceilalți le pot percepe. Puterea iese la iveală instantaneu când oamenii interacționează între ei. ” ( pagina 42 )
– ” Oamenii câștigă putere ca urmare a unor comportamente mărunte, cotidiene : faptul că vorbesc primii, oferind un posibil răspuns la o problemă, că sunt primii care să-și exprime o opinie, dând frâu liber gândirii tuturor aruncând o sugestie fără legătură cu subiectul, o întrebare sau o observație amuzantă care face să se dezlănțuie creativitatea. ” ( pagina 42 )
– ” Faptul că puterea este corelată cu acțiunile cotidiene poate explica de ce prezintă mereu suișuri și coborâșuri. Capacitatea de a influența se schimbă mereu în funcție de acțiuni. ” ( pagina 43 )
– ” Puterea este distribuită în cadrul rețelelor sociale și o obținem acordând putere celorlalți. ” ( pagina 44 )
– ” Dacă puterea noastră rezidă în rețelele noastre sociale, atunci înseamnă că se bazează pe cât mai multă putere le acordăm celorlalți. Și acordăm putere celorlalți prin acțiuni zilnice care au rolul de a influența : prin faptul că recunoaștem că altcineva a făcut o treabă bună, că îi incurajăm pe alții, că îi apreciem sau că le acordăm responsabilități, resurse și oportunități. Faptul că puterea rezidă în a acorda putere celorlalți din rețelele sociale reprezintă în realitate antidotul la paradoxul puterii. ” ( pagina 47 )
– ” A avea putere – capacitatea de a influența – ni se pare plăcut, într-un mod anume. Puterea nu e resimțită ca fiind nici liniștitoare, nici senină, nici extatică. Mai degrabă, ea este însoțită de entuziasm, de inspirație și speranță și o senzație susținută de creștere a nivelului de dopamină din creier. Este acea senzație de putere care ne determină să o căutăm și să ne bucurăm de ea când schimbăm lumea.
Dar aveți grijă să nu vă bucurați prea mult de amețitoarele plăceri ale puterii : dopamina și sentimentul de putere se află la baza dependenței de anumite droguri, precum cocaina, și a crizelor maniacale, ambele conducând la acțiuni impulsive, lipsite de etică și la gândire delirantă. Lucrul care este atât de plăcut – capacitatea de a influența și de a face o schimbare în lume – se poate transforma rapid în exces. Paradoxul puterii este mereu prezent. ” ( pagina 48 )
– ”…datele științifice arată că puterea nu este preluată, ci este dată indivizilor de către grupuri.
Acest lucru înseamnă că aptitudinea voastră de a schimba lumea este modelată de ceea ce cred alții despre voi. Capacitatea voastră de a schimba starea celorlați depinde de încrederea în voi. Capacitatea voastră de a le da putere celorlați depinde de disponibilitatea lor de a se lăsa influențați de voi. Puterea voastră este construită prin judecățile și acțiunile celorlalți. ” ( pagina 51 )
– ” Grupurile ne acordă putere când suntem plini de entuziasm, când ne spunem părerea, când facem afirmații îndrăznețe și suntem interesați de alții. Capacitatea noastră de a influența crește :
* când practicăm bunătatea – când ne exprimăm aprecierea, cooperăm și apreciem ce spun și ce fac ceilalți ;
* când avem o atitudine concentrată – când ne alegem scopuri și parcursuri de urmat clare și îi convingem pe ceilalți să ducă o sarcină până la capăt ;
* când oferim o stare de calm și ajutăm oamenii să vadă lucrurile în perspectivă în perioadele de stres, spune povești care calmează în perioadele de tensiune și vorbim cu blândețe ;
* când suntem deschiși ;
* când punem întrebări importante ;
* când oferim idei originale și perspective inovatoare. ” ( pagina 59 )
– ” În esență, reputația se referă la caracter, încredere și integritate sau la capacitatea de a promova binele comun. ” ( pagina 63 )
– ” Toată lumea de la serviciu știe care sunt merele stricate – cei care au reputația de a submina coeziunea organizației. Aceștia sunt impertinenți și nepoliticoși, profită de eforturile altora, se plâng, se ceartă și se exprimă grosolan. Această reputație îi costă – tind să nu ajungă la putere și se bucură de puține oportunități de a influența sau de a inova. ” ( pagina 64 )
– ” …reputația creează oportunitățile de influență. Studiile arată că, dacă ai reputația că promovezi binele comun, ceilalți vor dirija mai multe resurse în direcția ta. Te vor căuta pentru a forma prietenii și alianțe. Vor colabora cu tine mai bine și mai eficient….Prin reputație este amplificată capacitatea de influență. ” ( pagina 65 )
– ” Reputația oferă ocazia de a influența și de a conștientiza faptul că suntem judecați de ceilalți, amintindu-le celor influenți că puterea lor este temporară și că se bazează pe opiniile celorlalți. Reputația îi îndeamnă pe cei puternici să se comporte într-un mod cooperant, altruist. Când nu mai sunt atenți la ce părere au ceilalți despre ei – o formă de orbire care însoțește adeseori puterea – cei puternici se comportă imediat cu o impulsivitate care duce la subminarea binelui comun, pierzând, în consecință, puterea. ” ( pagina 67 )
– ” Pe parcursul evoluției noastre, împărțirea mâncării a constituit o modalitate de bază prin care oamenii au clădit rețele sociale și au dirijat stima în direcția celor care au fost dispuși să dea din ea grupului. ” ( pagina 67 )
– ” Dar statutul și puterea sunt separabile. Este posibil să dispui de putere fără statut. Politicianul corupt sau afaceristul de pe Wall Street este prea puțin stimat, dar îi influențează pe alții într-un mod profund prin activitatea politică sau fluxul de capital. Și invers, oamenii se pot bucura de un statut ridicat fără să aibă multă putere. ” ( pagina 69 )
– ” Prețul statutului constituie o altă modalitate prin care grupurile îi țin sub control pe cei puternici, încercând să combată tendințele egoiste care însoțesc abuzurile de putere. Dacă nu mai prețuiesc aprecierea ridicată a celor de sub ei, dacă interpretează greșit sau se laudă prea mult cu această apreciere, cei puternici vor fi supuși unui comportament social mult mai dăunător, bârfa – o modalitate finală prin care grupurile acordă putere celor care promovează binele comun. ” ( pagina 71 )
– ” Când ne înroșim, ne înclinăm, dăm din cap sau ne ferim privirea, îmbunătățim statutul celor asupra cărora ne dirijăm comportamentul, iar acei indivizi se simt valorizați, simt că au mai multă putere și că sunt stimați. ” ( pagina 69 )
– ” Când societățile academice oferă premii prestigioase ca recunoaștere a contribuției unei anumite persoane, productivitatea din domeniul de interes al persoanei respective crește ; urmărirea obținerii statutului stimulează munca laborioasă și inovația. ” ( pagina 70 )
– ” Bârfa de obicei se orientează spre persoane care caută să obțină puterea pe seama altora. ” ( pagina 74 )
– ” În medie transmitem fiecare bârfă pe care o auzim la 2, 3 persoane, de obicei persoane cu un statut ridicat, bine conectate…Bârfa ajunge la persoanele care au puterea cea mai mare de a defini și leza reputația altora. ” ( pagina 74 )
– ” În lumea digitală actuală, bârfa și construirea reputației au devenit virale circulând pe website-uri și bloguri. ” ( pagina 75 )
– ” Obsesia noastră legată de răspândirea informațiilor despre reputație își are prețul ei : intruziunea în viața noastră privată, confuzia legată de identitate și o creștere a numărului de agresiuni, toate forme indirecte de oprimare. ” ( pagina 75 )
– ” Înțelegem ce simt ceilalți urmărind cu atenție exprimarea emoțiilor care face parte din interacțiunile sociale cotidiene. Oamenii își exprimă emoțiile prin contracții pasagere ale mușchilor faciali, prin modificarea tonului vocii, a posturii corpului, înclinările sau aplecările capului, gesturi, microtipare ale privirii și atingerii…Exprimarea emoțiilor trezește reacții specifice în ceilalți…În fine, exprimarea emoțiilor servește drept factor motivațional în cadrul interacțiunilor sociale. ” ( paginile 83 – 84 )
– ” O bătaie liniștitoare pe spate sau o îmbrățișare caldă stimulează eliberarea, în corpul celui care o primește, a oxitocinei, o substanță neurochimică care sporește încrederea, cooperarea și generozitatea. O atingere blândă pe braț activează cortexul orbitofrontal, o regiune a lobilor frontali care își reprezintă recompensele din mediu și pașii necesari pentru a le obține….Atingerea constituie o motivație puternică în cadrul interacțiunilor sociale. ” ( pagina 92 )
– ” E suficient să ținem de mână persoana iubită pentru a dezactiva regiunile legate de stres ale creierului atunci când aceasta anticipează o experiență stresantă…” ( pagina 92 )
– ” Numeroase persoane îl asociază pe marele teoretician al economiei Adam Smith cu ideea de competiție, egocentrism și lăcomie. În 1776, în cartea ” Avuția națiunilor ” Adam Smith emite niște teorii cu privire la diviziunea muncii, bani, schimbul în natură și în bani, mâna invizibilă și problemele sărăciei. Însă cu 17 ani mai înainte, publicase ” Teoria sentimentelor morale ”, unde încercase să răspundă la întrebarea care sunt practicile ce conduc la comunități sociale puternice. Precum David Hume înaintea lui și Charles Darwin după el, Adam Smith s-a dovedit a fi un campion al sentimentelor morale precum compasiunea și respectul. ” ( pagina 95 )
– ” Profesorii care promovează practicarea recunoștinței în sălile de clasă, cerându-le elevilor să scrie regulat despre recunoștința pe care o resimt, îi stimulează pe aceștia să aibă relații mai bune unul cu altul și să depună mai multe eforturi la școală. ” ( pagina 98 )
– ” Exprimarea recunoștinței generează în cadrul rețelelor sociale o bunăvoință contagioasă. ” (pagina 99)
– ” Spusul poveștilor reprezintă calea spre puterea durabilă. ” ( pagina 101 )
– ” Poveștile reușite conduc la putere durabilă din motive de acum binecunoscute : sporesc interesul celorlați și reduc stresul vieții de grup. ” ( pagina 104 )
– ” De asemenea, poveștile bune pun în context inevitabilele conflicte cotidiene și le reduc intensitatea. Atunci când spunem o poveste despre o rivalitate, o neînțelegere, o ciocnire a intențiilor sau a valorilor contrastante, o localizăm într-un anumit spațiu și timp, fapt care ne permite o ușoară distanțare. ” ( pagina 104 )
– ” Prin povești, ajungem să înțelegem cum putem face o schimbare în lume. Identitatea și scopul nostru în viață nu sunt nimic altceva decât povestea pe care o spunem pe parcursul vieții. Personajele importante apar regulat – mame, tați, frați, prieteni, iubiți, adversari, profesori și colaboratori. ” ( pagina 105 )
– ” Oamenii care se bucură de o putere mai mare prezintă o probabilitate crescută de a mânca într-un mod compulsiv și de a avea aventuri extraconjugale, de a încălca regulile de circulație, de a minți și de a înșela, de a fura din magazine, de a lua bomboana din mâna copilului și de a comunica într-un mod necivilizat, vulgar și nerespectuos. ” ( pagina 108 )
– ” Puterea absolută ne face vulnerabili la paradoxul puterii pentru că atenția noastră constituie o resursă limitată. ” ( pagina 109 )
– ” Când îmi îndrept atenția spre mine, încetez în mod necesar să mă mai concentrez asupra celorlați. Dacă sunt atent la ceea ce simt în prezent, percep mai slab sentimentele celorlați. ” ( pagina 110 )
– ” Puterea ne face să ne simțim mai puțin dependenți de ceilalți, permițându-ne să ne mutăm atenția de la propriile noastre scopuri și dorințe. ” ( pagina 110 )
– ” Cei a căror putere și bogăție cresc își justifică poziția superioară din societate și abuzurile pe care o asemenea putere absolută le implică prin crearea unor povești despre caracterul extraordinar al celor puternici și chiar despre diferențele din punct de vedere biologic dintre aceștia și cei care nu ajung în vârful piramidei sociale. ” ( pagina 112 )
– ” Imitația este un instinct, ceva înnăscut, râdem când ceilalți râd, ne relaxăm corpul când ceilalți o fac, zâmbim când ceilalți zâmbesc, ne înroșim când prietenii se înroșesc sau vărsăm lacrimi când ceilalți plâng. Acest instinct stă la baza înțelegerii a ceea ce gândesc și simt ceilalți deoarece, atunci când eu mă comport la fel ca o altă persoană, mintea mi se poate baza pe sentimentele generate de acțiunile mele imitative pentru a înțelege mai bine ce gândește și ce simte acea persoană. ” ( pagina 115 )
– ” Concluzia a fost că săracii simțeau mai des compasiune față de ceilalți și mai intens pe parcursul zilei. Motivele sunt cu siguranță numeroase : cei săraci sunt mai dependenți unii de alții când vine vorba de câștigarea mijloacelor de trai, de tratarea unui copil bolnav ( deoarece sărăcia îi face pe copii mai predispuși la îmbolnăviri ) și de a face din cartierul în care locuiesc un loc mai sigur. Săracii se confruntă cu mai multă suferință în viața lor cotidiană, de la pierderea locului de muncă, la durerea cronică și până la copii înfometați și la hărțuirea și brutalitatea din partea poliției. ” ( pagina 121 )
– ” Atunci când ne simțim puternici, suntem mai mișcați de propriile experiențe, decât de ale altora. Reorientarea direcției atenției provocată de putere – de la ceilalți la noi înșine – are ca urmare faptul că nu mai suntem mișcați de acțiunile inspiratoare ale celorlalți. ” ( pagina 125 )
– ” Simplul concept al puterii îi determină pe oameni să adopte un comportament mai impulsiv, mai lipsit de etică, fără să se preocupe în aparență de efectele acțiunilor lor asupra celorlalți. ” ( paginile 129 – 130 )
– ” Explorarea noastră cu privire la abuzurile de putere ne dezvălui că, atunci când vine vorba despre comportamentul etic, cei bogați și puternici sunt aceia care nu respectă regulile. Aceștia prezintă o probabilitate mai mare de a-și însuși hrana altora, de a-și exprima impulsurile sexuale, de a conduce imprudent și de a minți, a înșela și a comunica în mod grosolan. Nu respectă regulile sociale, în detrimentul celorlalți și a normelor care îi leagă pe oameni unii de alții. În timp ce-și îndeplinesc activitățile de pe parcursul zilei, probabil că lasă un val de nedreptăți sociale în urma lor. ” ( pagina 140 )
– ” Din fericire există semne prevestitoare care ne indică faptul că riscăm să cedăm paradoxului puterii. Când abuzăm de putere, ceilalți suferă de stres, anxietate și rușine – semne ale neputinței. ” ( pagina 147 )
– ” Neputința și paradoxul puterii nu pot fi separate. Într-un fel, modul cum răspunde sau nu o societate populației sale cele mai neputincioase este o măsură directă a vulnerabilității sale în fața paradoxului puterii. ” ( pagina 150 )
– ” O posibilă explicație s-a ivit în anii 1990, când oamenii de știință au făcut o descoperire electrizantă cu privire la putere și boală. Trecând în revistă cifrele legate de sănătate, au observat faptul că un factor predictiv pentru vulnerabilitatea unei persoane la îmbolnăvire îl reprezenta clasa socială a acesteia – averea, educația, prestigiul. Cu cât o persoană se afla mai jos pe scara socială, cu atât aceasta prezenta un risc mai ridicat de a se îmbolnăvi și de a avea o viață mai scurtă, de a se lupta cu hipertensiunea, cancerul de col uterin și artrita și de a suferi de alte boli cronice. Aceste efecte nocive au fost observate chiar și după controlul calității îngrijirii medicale acordate persoanelor în cauză. Ceva legat de puterea scăzută ne atacă sistemul nervos. ” ( pagina 151 )
– ” Cei neputincioși, obișnuiți cu amenințările de toate felurile, prezintă o probabilitate mai mare de a suferi de stres cronic…Neputința este cel mai puternic factor declanșator al stresului și al eliberării de cortizol. ” ( pagina 152 )
– ” E mai probabil ca oamenii care se confruntă cu neputința să pară rezervați, reținuți și inhibați. E mai probabil ca persoanele care se simt neputincioase să-și spună părerea mai rar, să aibă o expresie reținută și să ezite să acționeze. ” ( pagina 158 )
– ” La muncă, atunci când ne simțim neputincioși, corpul nostru răspunde prin creșterea producției de cortizol. ” ( pagina 161 )
– ” Neputința își are prețul ei pe toate planurile, de la cel sexual până la cel intelectual, influențând toate modurile posibile prin care un individ și-ar putea aduce contribuția la societate. Nu ar trebui atunci să ne surprindă că neputința diminuează capacitatea unei persoane de a-și stabili un scop și de a se bucura de viață. Renunțați la ideea că oamenii cu venituri scăzute duc o viață comodă și plăcută și că oamenii cu venituri ridicate sunt cei care suferă de angoasă și de anxietate. Studiile cu privire la fericire arată că persoanele care dispun de mai puțină putere zi de zi, care se află în poziții inferioare în cadrul grupurilor sociale sau cele care trăiesc în cartiere mai sărace, sunt mai puțin fericite decât cele care au mai multă putere. Aceste rezultate sunt valabile atât în cazul adulților, cât și în al copiilor. ” ( pagina 165 )
– ” Neputința are un ultim preț : deteriorarea sănătății. ” ( pagina 166 )
– ” Cel mai puternic antidot pentru paradoxul puterii constă în a fi conștienți de implicațiile, pe numeroase planuri, pe care le are neputința. ” ( pagina 170 )
Iar acum la finalul fișelor mele de lectură – un epilog ; de fapt sinteza ( dacă se poate spune așa ) a epilogului autorului cărții ” Paradoxul puterii ” – Dacher Keltner. Detaliile le veți obține desigur prin lecturarea pe de-antregul a lucrării domniei sale.
Cele 5 căi spre putere :
- Fiți conștienți de sentimentul vostru de putere
- Fiți modești
- Mențineți-vă atenția concentrată asupra celorlalți și fiți generoși
- Tratați-i pe ceilalți cu respect
- Schimbați contextul psihologic al neputinței
Tuturor, un îndemn personal, de data aceasta : Preocupați a vă uita împrejurul vostru, preocupați a vă ” uita ” în voi, vă rog nu uitați a vă uita esențial – în Sus…
Numai bine.
Doamne ajută.