Serios si simplu in 6 minute si 18 secunde

de | 30/03/2013

              Se poate ca in 6 minute si 18 secunde sa vorbesti despre lucruri serioase, simple si aplicate ?

              Raspunsul este : Da.

              O demonstratie impecabila, pusa in scena de RICHARD TURERE – 13 ani din Kenya.

              Un spectacol complet care cuprinde :

responsabilitatea – ” intre 6 si 9 ani, baietii masai raspund de vacile tatalui lor „.

                                            Au ca atare probleme pe care trebuie sa le rezolve.

                                            Cunosc foarte bine valoarea fiecarui activ al familiei : ” singurul taur al turmei „

credinta – ” Noi masaii credem ca animalele ne-au fost date…. si raspundem pentru ele in fata… „

sentimente – ” uram si omoram leii…”

                          – ” acum ii iubim si convietuim cu ei „

structura sociala – ” moranii ( luptatorii ) raspund de protectia comunitatii si a vitelor „

traditii – ” am zis sa folosesc focul, dar nu a functionat…”

observatie / experimente / inteligenta – ” leii sunt destepti ” ; sperietoare ; umblatul cu torta in jurul tarcului

consecventa – ” Nu am renuntat. Am continuat. „

creativitate – inventie – Din observatii si experiment vine ideea care capata mai apoi forma.

metodica de viata – descoperiri prin distrugere ( radioul mamei este ” sacrificat „… )

comunicare / afacere – ” Vecinii aud…si mai apoi vor… „

sistem educational activ si proactiv – isi observa resursele umane tinere si foarte tinere

                                                                            – ii incurajeaza

                                                                            – le ofera o perspectiva mentinandu-i realisti

 

          Serios si simplu….cum la noi NU E.

          Vizionare placuta :

http://www.ted.com/talks/lang/ro/richard_turere_a_peace_treaty_with_the_lions.html

 

10 comentarii la „Serios si simplu in 6 minute si 18 secunde

  1. tibi

    Daca Romania ar avea mai multi Richard Turere.Ce bine ar fi daca tinerii nostri ar fi plini de inititiva,daca noi parintii le-am cultiva asta si i-am indruma,iar ei ar dori „sa zboare”,daca am sti cum si ce sa facem cu valorile,cum sa-i punem in valoare,sa-i pretuim.Nu pot, vazandu-l pe Richard si auzindu-l, sa nu -mi zboare gandul la David.Da acel David care se lupta cu leii si-l dobora pe Goliat ,David „om dupa inima Lui DUMNEZEU”.O lectie de predat la dirigentie si scolile Duminicale,poate copiii ar intelege ca marile realizari si idei se nasc muncind;pe camp,in ateliere,in biblioteca,simtind si luand pulsul acestor lucruri ,in urma unor „batalii” poate aparea acea scanteie.Doamne ajuta.Ashe olen Richard ,Bunul DUMNEZEU fie binecuvantat pt. tineri ca Richard.

    Răspunde
    1. Dacian Autor articol

      Draga Tibi, cred ca avem multi copii ca Richard Turere. Nu avem insa familii si o societate structurata suficient pe responsabilitati reale, pe valori ce implica responsabilitati. Ajungem astfel sa ” ne facem ca facem ” si sa speculam masiv. De fapt ne furam singuri caciula. Problema este ca inca nu a prins suficient contur si influenta asa numitele ” generatii de ruptura ” care isi asuma sa organizeze si sa fac lucrurile astfel. Eu cred ca reconstructia ar trebui sa aiba ca fundament invatatura biblica, valorile si practica determinata de aceasta ; dupa cum nu se pot si nu trebuie ignorate si celelate structuri de credinta cu patrimoniul lor.
      Doamne ai mila de noi, si ajuta-ne te rugam a fi preotii familiilor noastre.

      Răspunde
      1. DanP

        Tibi cam bate campii. Familiile si scolile ce ar tyrebui sa asigure educatia („la zi”/moderna, contemporana) copiilor sunt „varza”. Si totusi copii ( ce sunt educati in mare parte de bunici, dupa posibilitati) sunt fantastici. Familiile sunt separate prin distante si criterii economice ( cati copii sunt ramasi in tara cu bunicii, parintii lor ingrijind pensionari cacaciosi sau facand munci „de jos” prin alte tari) cati profesori isi mai iau rolul in serios azi? Cand aud pe cate unul din asta ca isi spune „dascal” imi vine sa-l scuip intre ochi. M-am infuriat acum si datorita „temei” si datorita atitudinii „visatoare”. Scuze.

        Răspunde
        1. Dacian Autor articol

          Dane prietene, da, cred ca te-ai infuriat.
          Constat totusi ca, in esenta, pozitia ta coincide in mare parte cu cea a lui Tibi. Familii, scoli, profesori responsabili si constienti de locul si rolul formativ al tinerelor generatii.
          In acelasi timp, amandoi, si tu si Tibi, regretati pana la furie ca ” cei maturi ” nu-si fac treaba fata de cei tineri, fata de viitor.
          Pe de alta parte, poate ar fi bine sa incepem ” reforma ” cu noi insine, cu familiile noastre, cu copiii nostri. Mai intai furiosi pe noi insine…
          In tot si peste tot ( cel putin eu si Tibi ) spunem ca e bine sa-l includem pe Dumnezeu si invatatura Sa ca baza a reformei individuale si de sistem.
          Nu-ti cer a-mi raspunde ci doar a ma ierta, daca poate raspunsul meu nu a folosit cele mai bune expresii.
          Te imbratisez prietene.
          A, sa nu uit. Si eu ma infuriez din cand in cand…

          Răspunde
  2. DanP

    Problema este ca de cand ma stiu, traiesc ( mai bine spus supravietuiesc) prin „individualism”, ( prin mine insumi sau prin noi insine = familia, fara nicio asteptare din partea statului). Nici chestia asta cu ” sa incepem cu noi” nu o accept pentru ca defapt abia mai suprvaietuim, este mai aproape de adevar, „incepem cu noi sa clacam, sa iesim din peisaj”. Nu exista nimeni care sa „polarizeze” toate aceste insule de supraviuetuire individuale si oricum, nu cred ca sunt prea multi care sa se mai amageasca girand cu increderea de lider pe cineva. cred ca pentru asa ceva ar fi nevoie de un gest public suprem. Daca observi, multi din generatia noastra dupa ce au lucrat un timp in strainatate se intorc, mai cu succes, mai cu nimic, dar unul din motivele comune ale revenirii in tara este „bascalia” si „mistocareala”, „prieteniile” si „sarbatorile” ce intr-un sistem ferm ( condus fie politic fie prin capital)nu mai exista din lipsa de timp. In schimb, copii lor care sunt acolo sau ajung acolo ( chiar si doar pentru studii), nu se mai gandesc sa se intoarca.

    Răspunde
    1. Dacian Autor articol

      Dane draga, si pe ma mine ma doare. Si eu regret ca nu am stiut si nu am facut la timp…
      Ca atare, facem ce mai putem cat mai putem, aplicand cat mai putem din ce am inteles tarziu.
      Si cerem si pentru asta ajutorul lui Dumnezeu…pe care ( sau si pe care ) nu l-am descoperit de regula la timp…dar mai avem o sansa.

      Răspunde
  3. tibi

    Dragii mei ,tibi nu se infurie asa cu una cu doua ,e „necesar”de mult mai mult sa ma infurie cineva sau ceva.Cred ca primul comentariu al domnului Dan.P a fost o „gluma de 1 aprilie”.Daca totus nu a fost o gluma,atunci l-as intreba pe dl.Dan daca crede in DUMNEZEU si daca are are copii,daca nici una nici alta ,am inteles totul.Multumesc pt.sinceritate,sa va binecuvanteze DUMNEZEU.

    Răspunde
    1. Dacian Autor articol

      Tibi drag, Dan este un tip grozav, care se lupta si care regreta…
      Sa ne rugam pentru fiecare din noi, pentru ai nostri, pentru tara, pentru lume.
      Doamne pazeste-ne te rugam de cel rau si de gandurile noastre nelegiuite.

      Răspunde
      1. DanP

        Cu lupta, mai domol, mai las si pe altii,( dupa dictonul „bancurile sunt mereu aceleasi, doar apar alti noi-nascuti”- iar despre regrete, un prea…Deciziile luate pana acum au mereu aceasta „contramasura” pentru mine; adica sa nu regret (asumarea).

        Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *