Constienti sau nu, e multa matematica in jurul nostru.
Forme, echilibru, rezistente, ca sa nu mai zic ca aproape totul ” e pe plus ” sau ” e pe minus „.
De fapt chiar si ” zero „ are o valoare.
Cu toate acestea insa, locul si rolul matematicii in viata individuala si in societate ( in opinia mea ) inca se defineste.
Va propun in cele ce urmeaza cateva perspective cu referire la aceasta importanta ( zic eu ) abordare existentiala. Desigur, si acum, ca in alte dati imi declar limitele si neputintele evidente. Cu toate acestea sper ca scrierea mea sa ” miste ” spre mai bine subiectul propus in titlu : matematica vietii si viata matematicii.
Astfel :
– viata ne arata ca societatile puternic competitive tind sa foloseasca matematica nu doar pentru a-si calcula costurile sau profitul, ci si pentru a vinde iluzii. Se explica astfel cum in ultimii 60 de ani, mintile luminate ( matematic ) ale lumii, in loc sa-si aplice competentele spre tehnologie, spre dezvoltare sociala, au fost racolati si /sau cumparati a lucra in domeniul financiar, in special in cel al speculatiilor financiare.
S-a ajuns astfel ca ” matematic ” visele si dorintele rapide in ” a avea ” sa fie mai usor vandabile, mai credibile. Aceasta cu atat mai mult cu cat ” a avea-ul ” se rezolva de regula fara a munci mult, uneori chiar deloc. Ce spectaculos suna, dar ce corectii se cer…
– viata ne arata ca matematica fara morala o ia razna si in loc sa aduca beneficii aduce stricaciune, paguba. Stiu, imi veti spune, nu matematica ci oamenii. Iar eu am sa va raspund, intrebandu-va : exista matematica fara oameni ? Daca matematica ignora conditia umana, unde ajungem ?
– viata ne arata ca sistemele educationale refuza a lua in calcul formele si unitatile de aplicatie cotidiana a matematicii ( un fel de matematica minim necesara ) si se incapataneaza sa creada ca inclinatiile spre matematica sunt egal distribuite intre oameni si ca atare evaluarile trebuiesc a fi facute privind in general si gandind la rece.
Se ignora faptul ca, nu toti oamenii gasesc placere in investigatia matematica, dupa cum trebuie inteles ca este bine ca multi, cat mai multi din oameni sa detina minime notiuni de matematica. Desigur, o asemenea perspectiva ar schimba puternic metodica predarii matematicii, si cred ca ar putea scoate la suprafata placute surprize constand in inclinatii si competente individuale, altcumva inhibate si prost administrate.
– matematica se poate preda ( cred eu ) si prin forme si prin aplicatii palpabile – la propriu. Agatarea ei metodica in spatiul exclusiv al abstractului, al netangibilului se transforma pentru multi intr-o bariera ce genereaza frica, neincredere, si in cele din urma amorteste initiativa, creativitatatea.
– societatea are nevoie de matematicieni, insa ar fi grozav daca competentele lor ar fi insotite si de o morala a individului si a societatii. Altcumva spus, fara morala, inclusiv matematicienii si societatea o pot lua usor razna.
Se ridica aici desigur cateva intrebari grele, precum :
* matematica genereaza propria ei morala ? Daca da, care este aceasta , si ce ne arata aplicatiile ei in viata ?
* conteaza morala imbratisata de matematician in manifestarea performantelor sale matematice ?
* ce morala ( generata de cine ) se cuvine a fi aplicata oamenilor concentrati pe matematica ?
– nu trebuie uitat ca matematicienii au gresit, gresesc si pot gresi. De prea multe ori insa, nu se recunoaste si nu se comunica aceasta. Pentru a complica insa si mai mult lucrurile formulez doua intrebari – fara raspuns :
* matematica in sine poate gresi ? caci matematicienii stim ca gresesc.
* care sunt limitele matematicii ? Una imi vine acum in minte : performantele ei nu inseamna intotdeauna bine pentru oameni.
– viata ne arata ca matematica nu poate rezolva totul in viata. Daca ar fi asa, matematicienii are trebui sa fie cei mai fericiti oameni ( si nu sunt ), iar societatile omenesti nu ar avea probleme ( insa au ).
Imi vine in minte afirmatia : Nu lasati matematicienii si matematica neinsotiti. Sau : aveti grija cu ce insotiti matematica si matematicienii.
Ma opresc aici, precizand ca cele mai sus spuse nu au fost asezate intr-o ordine a importantei, dupa cum nu au pretentia de a fi atotcuprinzatoare si fara greseala. De fapt, ele asteapta a fi completate, desfiintate, nuantate, comentate.
Va invit deci sa comentati.
Matematica este soacra tuturor STIINTELOR ,le pune la lucru pe toate!
Imi place perspectiva.
Multumesc Daniela pentru comentariu.
Atentie la ” soacra „.
Ca mai totdeauna , o abordare surprinzatoare , provocatoare in a vedea mereu o alta perspectiva , cea sanatoasa , cea corecta .Exista in urmatorul film – pentru cei ce doresc – un exemplu elocvent a ceea ce ai spus aici ( cazinourile ):
http://danghenea.wordpress.com/2013/03/23/matineul-de-sambata-xxv/
Multumesc Gabi.
Sper sa foloseasca.
Multumesc si pentru recomandarea ta.
incerc sa raspund la cateva din intrebari:
– matematica genereaza propria morala, te invata in primul si in primul rand sa fii corect, acolo nu merge cu smecherii
– nu cred ca matematica in sine poate gresi
Din pacate in Oradea avem profesori foarte slabi de matematica, chiar si in ‘garda’ veche.. sa-l citez pe prof. de geometrie Dragos „v-au tocit mintile”.
Multumesc pentru comentariu Jan.
Ca intotdeauna, serios si de calitate.
Ma onorezi.
Retin de asemenea cu interes si reverenta opiniile tale.
Multumesc.
Oooo!subiectul ma depașeste…matematica o folosesc numai la zeciuiala…..
.in rest logica matematicii umane nu este in concordanta cu logica matematicii lui DumneZeu,asa ca ma las pagubasa…in plus matematica imi foloseste in a calcula daca am dat corect sau primit rest de bani.ingineriile financiare nu sunt decat pacaleli …..vanzatorii de iluzii pot fi si matematicieni,dar si invers….oricum e complicat…
Imi era dor de tine, Georgiana.
Ma bucur ca ai reaparut.
Cat priveste subiectul, nici eu nu emit mari pretentii ; insa el isi revendica hotarat prezenta si influenta in jurul nostru.
Pe de alta parte, ceva ma face sa cred ca si in acest caz matematica crestina ar fi de real folos, mai ales in matematica fiscalitatii.
Domnul stie. Domnul fie laudat.
Hopa! Simt că m-ai provocat ?!
Da, forte bine spus, matematica este peste tot în jurul nostru!!
Iubesc matematica; învățând matematică am învățat să gândesc!
Matematica ori o iubești ori nu! Cale de mijloc nu există…Iubirea pentru matematică ți-o dă în primă instanță Dumnezeu și apoi ți-o pot cultiva profesorii, dacă ai noroc de ei…
Rezolvând, de mici, probleme dificile de matematică, care nu par să aibă vreun rost, ne va fi mai ușor să rezolvăm probleme reale în viață și să nu intrăm în panică atunci când nu avem soluții;ele se vor ivi… Matematica ne pregatește așadar pentru viață, ne dezvoltă logica și discernamantul.
În matematică nu e numai ştiinţă… Și fiindcă o-nţeleg ( parțial bineînțeles) şi o iubesc TOTAL , ştiu că iubirea nu e ştiinţă, iubirea e credinţă!
Legătura dintre matematică și filozofie este o chestiune deja discutată și rediscutată.Ceea ce este de reținut este că logica nu este practic o filozofie, însă poate fi considerată o metodologie de aflare a adevărului, ceea ce tot filozofie se numește că este.
Aristotel inventa, deci, mașinăria de calcul al adevărului – logica, iar mult mai târziu se echivala această mașinărie cu calculul matematic. Până la un punct, paralelismul este posibil dar atunci când limbajul devine aluzie sau metaforă – calculul matematic aplicabil acestor lucruri pălește.
Din păcate, astăzi, logica (modalitatea rațiunii de aflare a adevărului) este înțeleasă ca o caznă a minții omenești, iar matematica (știința demonstrării adevărului) rezumată doar la calculul financiar contabil…O desuitudine pe care marii maeștri ai noii logici a lumii moderne o întrețin și matematic exact o implementează în mentalul colectiv global…
Galileo Galilei a spus ca matematica este limba cu care Dumnezeu a scris Universul.
Vin cu un exemplu în sprijinul acestei afirmații: șirul Fibonacci și proporția de aur ( se găsesc multe informații pe net, nu insist!)
Matematica este instrumentul lui Dumnezeu care i s-a relevat omului și a fost și folosită, la fel ca orice unealtă sau informație, atât în scopul dezvoltării și progresului cât și în scopuri mai puțin morale.
Nici o știință nu este morală atunci când este unealta omului; fizica, chimia, genetica, informatica sunt morale??? Și exemplele pot continua…
Moralitatea, neținând de științele exacte, conține o doză importantă de subiectivism, mai ales în ziua de azi, când totul se axează mai mult pe inedit, pe diferit, pe frapant, în ultimă instanță pe a fi la modă.
Frederich Nietzche spunea că: nu există defel fenomene morale, ci doar o interpretare morală a fenomenelor .
Parafrazând: nu există științe morale , ci doar o interpretare morală a științelor.
Care este așadar interpretarea morală a matematicii?
Matematica ne învață că unei ipoteze trebuie să îi urmeaze o demonstrație și abia apoi și numai apoi o concluzie…
Limita matematicii: demonstrația prin reducere la absurd!
Ascutita la minte, serioasa, spectaculoasa si acum cu credinta.
Un mixt minunat si binecuvantat.
O onoare pentru mine sa te am printre cititorii scrierilor mele.
Multumesc draga Dana. Lumineaza draga prietena, lumineaza.
Dumnezeu sa te binecuvanteze in tot ceea ce esti si faci.
Onoarea e de partea mea ! Incerc sa te ajung, desi decalajul e mare….Am irosit mult timp aiurea…
Comentariul meu se leaga un pic si de „post”-ul tau despre competitie. Atata timp cat suntem legati de anumite sisteme de referinta ( sa fim mai buni, mai eficienti, etc) ce au o valoare masurabila in raport cu ceea ce exista in jurul nostru, atata timp cat noi punem valoare ( din pacate tot masurabila – materiala) pe ceea ce facem sau pe cat primim in schimbul a ceea ce facem, matematica ( aritmetica) va fi mereu importanta (de ex. eu am facut cuiva un bine in valoare de 100 , dupa un timp acel cineva mi-a facut o favoare de doar 70). In momentul in care nu mai suntem „crispati” sa ne autoevaluam pe asemenea criterii si nu ne va mai interesa ce primim in schimbul unui bine facut, nici aritmetica asta nu prea va mai avea importatnta, decat pentru tehnicieni.
De acord, Dan.
Te intreb ( si ma intreb ) insa : crezi ca viata e matematica pura ? Crezi ca binele unui individ ( chiar si in vremurile de zi ) se realizeaza doar prin si din matematica ? Ce ne opreste sa alaturam matematicii ceea ce ii lipseste ?
Si daca nu-mi vei raspunde ( pentru ca ai altele de facut ) iti multumesc inca o data pentru comentariile tale, mature, oneste, altruiste.
Multumesc prietene.
Viata e matemetica pura doar din urmatorul punct al meu de vedere: cati se nasc atatia mor pe Pamantul asta. Legile astea le putem discuta cu alta ocazie. In rest nu prea cred in socoteili. Primesti de la viata atat cat poti duce si dai cat esti in stare. Cifrele ne tin legati de repere fixe. Este altceva cand discutam de proportii, sirul lui Fibonacci, fractali ( 1,6), numarul de aur,acestea pot aparea si din ARMONIE, dar pot fi si demonstrate matematic ( cam „axiomatic”, e drept). Nu stiu in ce masura esti capabil de a face disertatii in domeniul matematicii filosofice, teoriile lui Florentin Smarandache,etc. ; eu m-am multumit in a le asculta, citi si atat. Pentru mine matematica ramane un „vehicol” – (cum spuneau si tibetanii) si atat. Nu am ce sa-i adaug (car tunning – daca e sa continuam analogia)
Dane draga, viata mi-a aratat ca matematica conteaza ; dar, in acelasi timp mi-a aratat ca exista si conteaza la fel de mult, poate mai mult, o matematica a inimii, a valorilor.
Doamne ajuta-ne sa ne descurcam si cu matematica cifrelor si cu matematica valorilor.
A, si Dane…multumesc.
Apreciez la maxim ,articolul si comentariile. Toate dovedesc ,sensibilitate, la greu ,fata de timpurile noastre si fata de stiintele exacte. In spatiul nostru tridimensional , cred ca toate sunt conventii, sunt adaugirile omului ,din nevoia de asi crea propiul spatiu de actiune.