Nu stim exact ce sunt, insa traim cu ele in fiecare zi.
Apar parca de nicaieri, nu de putine ori tulbura, dispar, pentru ca mai apoi, cand te astepti mai putin sa reapara parca mai vivace, mai tulburatoare…
Au acces la cele mai adanci si intime cote ale vietii noastre si poarta cu sine nu de putine ori ingrijorari, frici, si de mai putine ori sperante, solutii.
De cele mai multe ori fac ce vor. Nu cer voie pentru a ” intra ” in spatiul tau si ” pleaca ” fara sa spuna nimic.
Sunt extrem de combinative. Nu ezita a folosi orice prezenta insufletita sau nu din preajma ta. In egala masura insa, pot fi fixiste, inflexibile.
Te pot amuza, insa de cele mai multe ori te alarmeaza, te incoarda.
Te pot ( si de cate ori nu o fac ) trezi din somn, brusc, speriat, dupa cum, de mai putine ori insa, te adorm ca nimeni altul.
Se inteleg bine cu noaptea, chiar daca in fapt ” se alimenteaza ” ziua.
Sunt insatiabile, mananca orice si nu de putine ori te epuizeaza.
De cele mai multe ori se comporta egoist – te vor numai pentru ele ; si de prea putine ori accepta a fi sacrificate.
Le place sa conduca, sa te conduca, si nu de putine ori reproseaza si intorc spatele deciziilor, actiunii.
Circula cu mare viteza, desi cateodata nimeni nu le intrece la imobilism.
Se tin ca scaiul de noi, si de prea putine ori reusim ” a ne curata ” de ele. In fapt, avem victorii marunte, mereu sub amenintarea lor.
Pot fi oarecum ” domesticite „. Trebuie insa sa fi mereu in garda.
Au mare putere in a crea ” spectacol „. De cele mai multe ori insa, spectacolul este hidos, infricosator, regretabil ; iar tu actorul principal.
Sunt cu toate acestea, un semn important al vietii, al sperantei.
Ganduri bune, dragii mei.