Paradoxurile amintirilor individuale

By | 01/03/2013

               Ce sunt amintirile :

                      Fara a emite pretentii de nu stiu ce natura, eu zic ca sunt franturi mai mari sau mai mici din experienta de viata a omului. Cred in acelasi timp, ca in continutul lor pot fi cuprinse cel putin urmatoarele elemente :

               * imagini statice

               * imagini dinamice

               * sunete

               * cuvinte, expresii

               * senzatii

               * trairi

               * elemente concrete de rezultat

 

               Cum se formeaza amintirile ?

               Exact, nu cred ca stim. Stim insa ca ele exista si isi arata prezenta in vietile noastre.

               De ce se formeaza amintirile ?

               Sunt multe posibile raspunsuri, insa cred ca cel mai simplu ar fi : Pentru ca traim.

               Ce efecte au amintirile in viata omului ? Ce atribute au amintirile omului ?

               Eu zic ca nu de putine ori au efecte si atribute paradoxale. Adica, desi cuprind fatete oarecum contradictorii, aceasta nu inseamna ca nu sunt adevarate in acelasi timp.

               Astfel :

               * amintirile pot evidentia atat neimplinirile individuale cat si realizarile individuale

               * amintirile pot evidentia atat greselile individuale cat si judecatile si actiunile corecte individuale

               * amintirile pot evidentia atat limitele individuale cat si potentialitatile individuale

               * amintirile pot evidentia atat rautatea individuala cat si bunatatea individuala

               * amintirile pot evidentia atat prejudecatile individuale cat si deschiderea individuala

               * amintirile pot evidentia atat frica individuala cat si curajul individual

               * amintirile pot evidentia atat vremea inocentei individuale cat si vremea maturitatii individuale

               * amintirile pot evidentia atat speranta sincera individuala cat si interesele individuale

               * amintirile pot evidentia atat disponibilitatea spre parteneriat a individului cat si egoismul sau

               * amintirile te pun fata in fata cu timpul. Mai brutal spus fata in fata cu neputinta individului in fata timpului.

               * amintirile se sterg fara sa stii cum. De unele nu-ti pare rau. Pe altele le poti regreta mult.

               * amintirile ” se cer ” in fata fara sa stii cum. De multe ori ai vrea sa ” disciplinezi ” dar nu intotdeauna poti.

               * amintirile te pot intari, dar in aceiasi masura te pot slabi.

               * amintirile pot fi o resursa pentru prezent, dupa cum in acelasi timp pot fi o piedica in calea acestuia.

 

               Ce nu putem legat de amintirile individuale ?

nu putem sa stabilim ce vrem a deveni sau nu amintiri in senzatii, in trairi

nu putem stabili ce amintiri pastram sau nu in memoria noastra interioara

nu putem controla mecanismul care aduce amintirile in dialogul interior

nu putem controla mecanismul de relatie al amintirilor cu prezentul si viitorul

nu putem controla mecanismul interior de stergere al amintirilor

 

                Ce si cat putem legat de amintirile individuale ?

– putem oarecum a le administra integrandu-le si de multe ori supunandu-le unui sistem de credinte, de valori

– putem oarecum a le fixa pe diverse suporturi de memorie, atunci cand e vorba de imagini, sunete, expresii, rezultate concrete

putem a continua sa ne straduim a le pricepe in atat de multele situatii in care nu le pricepem

 

                  Dumneavoastra ce credeti ?

              

 

 

  

2 thoughts on “Paradoxurile amintirilor individuale

  1. tibi

    Eh,oho amintirile.Tii minte acele caiete de amintiri care circulau prin scoli pe vremea noastra?In acele caietele aparea ades expresia „o mica piedica in calea uitarii”.As adopta ca definitie pt. amintiri aceasta expresie,imi place.Sunt un lucru frumos.Tata,de ceva vreme cand au(am toti)serbat nunta de aur ne-a vorbit despre amintiri;si zicea ca le-a ales doar pe cele frumoase.am inteles la urma ,cand eram toti cu ochii in lacrimi, de ce.Apropo:pe unii amintirile ii rascolesc,amintirile ii chinuiesc.E bine cand ele iti trezesc constiinta,nostalgia,romantismul,melancolia(fara a degenera),uneri ne pot starni,alteori ne pot provoca,ne smulg un zambet,sau un suspin .Sunt si fac parte din viata noastra;o condimenteaza,o coloreaza.Mai nuo s-a descoperit ca si apa si intregul univers are mamorie,cu cat mai mult atunci omul.Cea mai frumoasa dar si cea mai ignorata e amintirea Unui Creator si a gandului vesniciei,care e si cea mai profunda si adanca amintire.Iti doresc multe amintiri frumoase.

    Reply
    1. Dacian Post author

      Asemenea Tibi draga, sub Intelepciunea si priceperea lui Dumnezeu.

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *