Probabil nu toti cred ca exista, insa cei mai multi cred, chiar daca nu o spun.
De multe ori explica comportamente si actiune, chiar daca explicatia e tinuta ” la secret „.
De regula, sunt luate in calcul pentru ca ” ceva rau „ se poate intampla urmare a gandurilor, comportamentelor, actiunilor.
Pe de alta parte, chiar daca nu se recunoaste, intotdeauna exista in om o asteptare de genul : ” poate daca fac asa si nu altcumva, cineva o sa tina seama… „.
Chiar daca de regula au o legatura cu altii, in cele din urma vizata este persoana si conditia celui ce trebuie sa gandeasca, sa decida, sa actioneze. Intotdeauna referinta efectelor e in viitor…
Chiar daca nu toti o recunosc, partea buna a ” ratiunii ” consecintelor are legatura cu verticala. Orizontala spune nu te putine ori : incearca, poate ai noroc.
De prea multe ori se uita ( sau nu se stie ; sau nu se accepta ) ca, consecintele pot si de fapt se rasfrang si asupra celor din jurul subiectului incercat.
Unii cred ca, daca imediat dupa gand, fapta sau actiune nu se intampla ” ceva ” au scapat sau ” nu a fost asa de grav „. Cei mai multi se inseala.
Altii stiu, ca totul ” se stie „. Ei cer iertare si indurare, incontinuu…
Voi ?
Actiunile noastre nu sunt niciodata gresite,numai ca intodeauna suportam consecintele actiunilor si deciziilor noastre,de aceea este bine de stiut ca intodeauna sa luam hotarari inn conformitate cu cuvantul lui Dumnezeu si niciodata nu o sa dam gres.formula este simpla si la indemana ficaruia dintre noi,Domnul sa de intelepciune tuturora,pentru ca nimeni ” nu vrea moartea pacatosului ,ci mantuirea lui.”
Doamne ajuta.
DRAGUL MEU PRIETEN,
POSTEZ AICI LA TINE O PARABOLA ABSOLUT EXTRAORDINARA PT BUCURIA VIZITATORILOR TAI….EMIL
Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie.
– Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie. Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare
– Esti crestin, nu-i asa, fiule?
– Da dle, spune studentul
– Deci crezi in Dumnezeu?
– Cu siguranta
– Dumnezeu e bun?
– Desigur, Dumnezeu e bun.
– E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
– Da
– Tu esti bun sau rau?
– Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o
problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti
vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?
– Da, dle. As incerca.
– Deci esti bun.
– N-as spune asta.
– Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai
putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu.
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
– El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar
daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la
asta?
Studentul tace.
– Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe
catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
– Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
– Pai., da, spune studentul
– Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare:
– Nu
– De unde vine Satana?
Studentul ezita.
– De la Dumnezeu.
– Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau
pe lume?
– Da, dle.
– Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta,
corect?
– Da
– Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat
totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform
principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e
rau.
Din nou, studentul nu raspunde.
– Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri
groaznice, exista?
Studentul se foieste jenat.
– Da
– Deci cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a
creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata
clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui
student. Crezi in Isus Cristos, fiule?
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
– Da, dle profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le
folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut
vreodata pe Isus?
– Nu, dle. Nu L-am vazut.
– Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?
– Nu, dle, nu l-am auzit.
– L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut
vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?
– Nu, dle, ma tem ca nu.
– Si totusi crezi in el?
– Da.
– Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune
ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
– Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
– Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu
Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.
Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
– Dle profesor, exista caldura?
– Da
– Si exista frig?
– Da, fiule, exista si frig.
– Nu, dle, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine
brusc foarte tacuta.
Studentul incepe sa explice.
– Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura,
mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem
nimic numit „frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu
inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig.
– daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de
-458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau
transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa
aiba sau sa transmita energie. Zero absolut ( -458 F ) inseamna absenta
totala a caldurii.
Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie
absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in
unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii,
d-le, ci doar absenta ei.
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de
ciocan.
– Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
– Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
– Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva.
Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina
intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic,
iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care
il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar
exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un
semestru bun.
– Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
– Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite
de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
– Gresite? Poti explica in ce fel?
Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul. Sustineti ca exista viata
si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati
conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta
nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea
si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din
acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca
moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar
absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca
ei au evoluat din maimuta?
– Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
– Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se
indreapta argumentul.
Un semestru foarte bun, intr-adevar.
– Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si
nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. Nu predati studentilor ceea ce
credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
– Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student,
permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.
Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut
vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a
auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni
nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si
conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle –
ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem
incredere in cursurile dvs, dle?
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o
fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul
raspunde. Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu……..
– Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna
cu viata, continua studentul.
– Acum, dle, exista raul?
– Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul
se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in
nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste
manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista
in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si
frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu
Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului
lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista
caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina .
Profesorul s-a asezat…….
Multumesc, ca intotdeauna, incercatul si acum sanatosul meu prieten.
Dummnezeu sa te binecuvanteze.
Elevul era nimeni altul decat Albert Einstein,iar despre consecinte;ele nu doar pe noi ne afecteaza,ci de cele mai multe ori pe cei din jurul nostru,persoanele dragi noua,pe cei cu care venim in contact.Daca am fi mai constienti de consecinte,am fi mai responsabili(zilele trecute aminteai de responsabilitate).Marea problema e ca nu prea mai tinem cont nici de consecinte,nici de responsabilitate,intr-o lume post-moderna care iti spune ca poti orice,pt. cameriti,pt.ca ti se cuvine(i want i can)o lume dominata de egoism si materialism. Se pare ca am uitat si cel mai simplu principiu „cauza-efect”al universului,al fizicii ca tot vorbiram de stiinta.Dar acest principiu se aplica in orice domeniul al vietii.
In orice domeniu al vietii ; chiar daca nu intotdeauna si imediat intelegem relatia, cauzalitatea.