Meditatie – Consecintele

By | 09/03/2013

                Probabil nu toti cred ca exista, insa cei mai multi cred, chiar daca nu o spun.

                De multe ori explica comportamente si actiune, chiar daca explicatia e tinuta ” la secret „.

                De regula, sunt luate in calcul pentru ca ” ceva rau „ se poate intampla urmare a gandurilor, comportamentelor, actiunilor.

                Pe de alta parte, chiar daca nu se recunoaste, intotdeauna exista in om o asteptare de genul : ” poate daca fac asa si nu altcumva, cineva o sa tina seama… „.

                Chiar daca de regula au o legatura cu altii, in cele din urma vizata este persoana si conditia celui ce trebuie sa gandeasca, sa decida, sa actioneze. Intotdeauna referinta efectelor e in viitor…

                Chiar daca nu toti o recunosc, partea buna a ” ratiunii ” consecintelor are legatura cu verticala. Orizontala spune nu te putine ori : incearca, poate ai noroc.

                De prea multe ori se uita ( sau nu se stie ;  sau nu se accepta ) ca, consecintele pot si de fapt se rasfrang si asupra celor din jurul subiectului incercat.

                Unii cred ca, daca imediat dupa gand, fapta sau actiune nu se intampla ” ceva ” au scapat sau ” nu a fost asa de grav „. Cei mai multi se inseala.

                Altii stiu, ca totul ” se stie „. Ei cer iertare si indurare, incontinuu…

                Voi ?

6 thoughts on “Meditatie – Consecintele

  1. Georgiana

    Actiunile noastre nu sunt niciodata gresite,numai ca intodeauna suportam consecintele actiunilor si deciziilor noastre,de aceea este bine de stiut ca intodeauna sa luam hotarari inn conformitate cu cuvantul lui Dumnezeu si niciodata nu o sa dam gres.formula este simpla si la indemana ficaruia dintre noi,Domnul sa de intelepciune tuturora,pentru ca nimeni ” nu vrea moartea pacatosului ,ci mantuirea lui.”

    Reply
  2. Emil Chirila

    DRAGUL MEU PRIETEN,
    POSTEZ AICI LA TINE O PARABOLA ABSOLUT EXTRAORDINARA PT BUCURIA VIZITATORILOR TAI….EMIL
    Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie.
    – Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie. Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare
    – Esti crestin, nu-i asa, fiule?
    – Da dle, spune studentul
    – Deci crezi in Dumnezeu?
    – Cu siguranta
    – Dumnezeu e bun?
    – Desigur, Dumnezeu e bun.
    – E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
    – Da
    – Tu esti bun sau rau?
    – Biblia spune ca sunt rau.
    Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o
    problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti
    vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?
    – Da, dle. As incerca.
    – Deci esti bun.
    – N-as spune asta.
    – Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai
    putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu.
    Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
    – El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar
    daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la
    asta?
    Studentul tace.
    – Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe
    catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
    – Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
    – Pai., da, spune studentul
    – Satana e bun?
    Studentul nu ezita la aceasta intrebare:
    – Nu
    – De unde vine Satana?
    Studentul ezita.
    – De la Dumnezeu.
    – Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau
    pe lume?
    – Da, dle.
    – Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta,
    corect?
    – Da
    – Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat
    totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform
    principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e
    rau.
    Din nou, studentul nu raspunde.
    – Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri
    groaznice, exista?
    Studentul se foieste jenat.
    – Da
    – Deci cine le-a creat?
    Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a
    creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata
    clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui
    student. Crezi in Isus Cristos, fiule?
    Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
    – Da, dle profesor, cred.
    Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le
    folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut
    vreodata pe Isus?
    – Nu, dle. Nu L-am vazut.
    – Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?
    – Nu, dle, nu l-am auzit.
    – L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut
    vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?
    – Nu, dle, ma tem ca nu.
    – Si totusi crezi in el?
    – Da.
    – Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune
    ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
    – Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
    – Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu
    Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.
    Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
    – Dle profesor, exista caldura?
    – Da
    – Si exista frig?
    – Da, fiule, exista si frig.
    – Nu, dle, nu exista.
    Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine
    brusc foarte tacuta.
    Studentul incepe sa explice.
    – Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura,
    mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem
    nimic numit „frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu
    inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig.
    – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de
    -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau
    transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa
    aiba sau sa transmita energie. Zero absolut ( -458 F ) inseamna absenta
    totala a caldurii.
    Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie
    absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in
    unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii,
    d-le, ci doar absenta ei.
    Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de
    ciocan.
    – Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
    – Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
    – Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva.
    Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina
    intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic,
    iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care
    il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar
    exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
    Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un
    semestru bun.
    – Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
    – Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite
    de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
    De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
    – Gresite? Poti explica in ce fel?
    Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul. Sustineti ca exista viata
    si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati
    conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta
    nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea
    si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din
    acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca
    moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar
    absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca
    ei au evoluat din maimuta?
    – Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
    – Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?
    Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se
    indreapta argumentul.
    Un semestru foarte bun, intr-adevar.
    – Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si
    nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. Nu predati studentilor ceea ce
    credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
    Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
    – Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student,
    permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.
    Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut
    vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a
    auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni
    nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si
    conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle –
    ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem
    incredere in cursurile dvs, dle?
    Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o
    fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul
    raspunde. Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu……..
    – Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna
    cu viata, continua studentul.
    – Acum, dle, exista raul?
    – Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul
    se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in
    nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste
    manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
    La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista
    in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si
    frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu
    Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului
    lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista
    caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina .
    Profesorul s-a asezat…….

    Reply
    1. Dacian Post author

      Multumesc, ca intotdeauna, incercatul si acum sanatosul meu prieten.
      Dummnezeu sa te binecuvanteze.

      Reply
  3. tibi

    Elevul era nimeni altul decat Albert Einstein,iar despre consecinte;ele nu doar pe noi ne afecteaza,ci de cele mai multe ori pe cei din jurul nostru,persoanele dragi noua,pe cei cu care venim in contact.Daca am fi mai constienti de consecinte,am fi mai responsabili(zilele trecute aminteai de responsabilitate).Marea problema e ca nu prea mai tinem cont nici de consecinte,nici de responsabilitate,intr-o lume post-moderna care iti spune ca poti orice,pt. cameriti,pt.ca ti se cuvine(i want i can)o lume dominata de egoism si materialism. Se pare ca am uitat si cel mai simplu principiu „cauza-efect”al universului,al fizicii ca tot vorbiram de stiinta.Dar acest principiu se aplica in orice domeniul al vietii.

    Reply
    1. Dacian Post author

      In orice domeniu al vietii ; chiar daca nu intotdeauna si imediat intelegem relatia, cauzalitatea.

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *