La ce credeti ca ma refer ?
Daca ati spus crize, nu ati gresit.
Despre asa ceva doresc a va vorbi in aceasta postare. Despre oameni, comunitati, societati umane si despre crizele lor.
Si incep oarecum cu sfarsitul. Putem intemeiat crede, ca de cand exista oameni ( in special oameni pacatosi ) crizele au fost o constanta atat la nivelul individual cat si la nivelul colectiv. Formele lor de manifestare, sectoarele existentiale cuprinse au fost si sunt largi ; de la crize alimentare, la crize biologice, la crize financiare, la crize de securitate, la crize economice, la crize de personalitate, si cate si mai cate.
Pe de alta parte, e bine de stiut ca daca noi, sau comunitatea in care traim este aparent lipsita de crize majore, aceasta nu inseamna ca ” germenii ” lor nu pot fi prezenti in adancurile noastre individuale sau colective ; dupa cum nu inseamna ca in alta parte a lumii sau a societatii nu pot fi in derulare efectiva crize majore.
Cum au reactionat si cum reactioneaza oamenii in fata crizelor ?
Un raspuns interesant ar fi : Depinde.
– depinde daca se afla pentru prima data in fata unei crize.
– depinde de ce fel de crize a avut parte pana la un moment dat al vietii individuale sau colective.
– depinde de modul de pastrare si gestionare al memoriei colective.
– depinde de cat si cum au fost educati ( sau nu ) pentru a intelege si a reactiona prealabil, in timpul si dupa criza.
– depinde daca au fost antrenati ( la propriu ) sau nu pentru a sesiza, a intelege si a reactiona la crize.
– depinde de standardele de viata in care au crescut si s-au format ; sau in care s-au obisnuit a trai.
– depinde de ce au de pierdut urmare a eventualelor crize.
– depinde de ce au de castigat urmare a eventualelor crize.
– depinde de accesul la informatii si de posibilitatea de a face comparatii.
Cum ar fi de dorit ca oamenii sa reactioneaze la crize :
– un posibil raspuns ar fi : depinde de criza. Unele crize aduc conditionalitati si solutii colective, altele se rezolva prin mobilizarea individuala. Unele au solutii si proceduri verificate oarecum ; altele ( si nu putine ) cer inovatie si reglaje in mers.
– un alt raspuns interesant ar fi : dupa un plan bine gandit. Adica, ar trebui ca in vreme de liniste sa fie elaborate si diseminate planuri de conduita, trasee de comunicare si acces catre resurse si comanda. Daca e vorba de crize individuale ar fi excelent ca subiectul sa nu fie singur, sau sa aiba la cine apela.
– un alt raspuns interesant ar fi : cu calm. Da bine in teorie. In practica insa, crizele aduc de regula nelinisti insotite in prima faza de agitatii pe multiple planuri. Exista de asemenea si o ” contagiune ” ce poate multiplica rapid panica, nelinistea. Ca atare, ” stiinta calmului ” devine atunci foarte valoroasa.
– un alt raspuns interesant ar fi : cu maturitate, stiind ca de regula crizele ajung si la un punct in care sunt depasite si lucrurile pot reintra in normal. E vorba in cele din urma de experiente de viata, individuala si colectiva ; oarecum si de memoria colectiva ” conservata ” inteligent si integrata inovativ si preventiv in actualitate.
– un alt posibil raspuns ar fi : repede si hotarat. Se uita in schimb de prea multe ori, ca solutia crizei ( crizelor ) are nu de putine ori, ca ingredient principal timpul si scurgerea sa. Desigur, timpul privit ca aliat si nu ca inamic ( chiar daca de regula aceasta e tendinta ). Cat priveste hotararea, intelesul ei accentuat in asemenea situatii, se refera expres si mai degraba la ” a accepta ” si intelege onest conditionalitatile situatiei.
– un alt posibil raspuns ar fi : cat mai putin distructiv. Interesant nu, reflexul spre conservare. La fel de interesant precum logica demolarilor inaintea noilor constructii.
Dumneavoastra cat de pregatiti sunteti pentru crize ?
Pentru ce fel de crize sunteti pregatiti ?
Aveti multe de facut….?
Criza de obicei te loveste drept in fata,nu prea ai cum sa fii pregatit,dar banuiesc ca te referi la pregatirea lui Iov,sau Noe.Da,crizele vin oricum.Putere si intelepciunea de mobilizare e vitala,cum dealtfel ai punctat mai sus.Eu mai cred ca in timpul crizelor ,vezi adevaratul caracter al unui om;am vazut oameni cari se mobilizeaza,se aduna,se intaresc,familii care se string-se consolideaza relatii;dar am vazut si familii distruse,despartite,oameni disperati,depresivi,decazuti,oameni care capituleaza.As mai aduga ca in timpul crizelor e vital sa-ti definesti,sa-ti stabilesti corect prioritatile,si poate cel mai important e sa ceri,sa cauti ajutor;apoi unde cauti si cui ceri ajutor.Depinde doar de noi din care categorie vrem sa facem parte.
Ajutorul este El.
La Dumnezeu este toata Intelepciunea, priceperea si puterea.
Afirmatia de mai sus, nu exclude implicarea noastra ; ci o cere expres, intr-un anumit fel.
Nu stiu daca aceasta postare o va mai citi cineva. Voi folosi cuvantul „noi” sub care sa intelegem noi ca indivizi, noi ca forme de organizare( familie sau intreprindere, orice alta forma organizationala).
Noi actionam cu IGNORANTA ( sau mai bine spus nu actionam) deoarece pentru „noi”, orice criza – din cele descrise mai sus in postarea lui Dacian – sunt crize exterioare in raport cu mediul in care relationam ( fie ca individ, familie, organizatie – firma sau orice altceva).
Orice criza din cele descrise mai sus, deci externa, incepe cu o criza interna, in „noi” (ca individ, familie, firma, societate) pe care nu o observam deoarece evolueaza lent, cu pasi marunti, se acumuleaza si datorita ignorantei si faptului ca doar nu facem nimic, nicio schimbare, nu luam nicio atitudine, avem o prea buna impresie despre noi si despre abilitatile noastre. Abia cand acest „buboi” se sparge, constientizam adevarata profunzime a pagubelor si bineinteles ea devine externa, afectand toate legaturile si interactiunile noastre.
Excelent. Matur, onest cu sine si cu ceilalti.
Bun si darnic. Acesta este Dan Potrovitza.
Multumesc inca o data prietene.