Traim intr-o lume care promoveaza si crede puternic in competitie. O competitie pe toate fronturile vietii. O competitie in care e bine :
” sa fii primul „
” sa fii cel mai tare „
” sa fii, de temut „
” sa stii ca : primul ia totul „
” sa fii cunoscut, cel mai cunoscut „
” respectat si crezut ( sau creditat ) „
In acelasi timp insa, viata ne arata ca sunt, nu putine efecte ale competitiei ce darama in loc sa construiasca, ce aduc rau in loc sa aduca bine. Si, cu toate acestea, oamenii se avanta in competitie. De ce ?
Te intrebi deci, cata competitie e buna ?
Cum imi dau seama daca sunt in apropierea sau am depasit bariera ” normalului ” in competitie ?
Va ofer cateva raspunsuri posibile directe, desigur imperfecte si nu atotcuprinzatoare :
– Competitia este buna pana la momentul in care incepe sa te consume. Adica sa ” manance ” din tine, slabindu-te, reducandu-ti vizibil imunitatea trupului si a sufletului.
– Competitia devine rea, atunci cand iti ocupa pana la anulare celelalte spatii si dimensiuni individuale, de genul : valori spirituale, valori morale, relatii familiale, relatii sociale, dialog interior – dialog cu Dumnezeu.
– Competitia este buna cata vreme iti da posibilitatea sa te exprimi in autenticitatea ta, si devine rea atunci cand te supune exclusiv obiectivelor, strategiilor, luptelor de genul ” moarte adversarilor „.
– Competitia este buna daca te ajuta ” a te descoperi „ si devine rea atunci cand iti cere ” a demonstra…”.
– Competitia este buna daca realizeaza ca ” are varste „ si devine rea daca se transforma in ” competitia varstelor „.
– Se poate spune ” concurez, deci exist „, dar asta nu inseamna ca faci ce trebuie, dupa cum nu inseamna ca ” o duci bine „.
Spor la treba, si lumina in suflet, dragii mei …competitori.
Un articol excelent,la cel mai potrivit moment !
Cum lucreaza Dumnezeu.
Marit si slavit fie Numele Sau.
Mi-au trebuit ceva ani(!!) ca sa descopar aceasta lectie simpla de intelepciune: cea mai adevarata dar si cea mai apriga competitie, in viata, este cea cu tine insuti!
Nu este nimic nobil in a fi superior unei alte persoane; adevarata noblete consta in a fi superior celui care ai fost inainte!
Excelent Dana.
Mai bun decat ieri, insa niciodata fara greseala.
Stramosilor nostri nu le-a placut in Eden. Si de atunci tot incercam…. si incercam… si incercam…
Greselile ne sunt cei mai buni profesori, daca le constientizam, ni le asumam si daca nu ne temem de ele…
Singurul lucru care s-a interpus intre mine si visele mele a fost teama de esec (e greu s-o elimin!). Totusi sunt convinsa ca esecul este esential in orice stradanie; esecul ne testeaza si ne permite sa crestem, ne ofera lectii si ne ghideaza pe cale…
Ma bucur ca ai revenit.Din nou un subiect actual.Multi confunda competitia(a fi primul,a fi cel mai tare,cel mai cunoscut,the best),cu competivitatea(adica lucrul bine facut).In primul caz te recomanzi singur,in cel deal doilea;faptele,lucrurile ce le-ai facut,munca ta etc.Un nume bun se castiga greu,dar se pierde foarte usor,si cand transformi totul intr-o competitie,nici nu-ti dai seama cand l-ai pierdut.Pavel ne spune ca mai mult conteaza daca am luptat „lupta cea buna ” si sa sfarsim alergarea.Deci conteaza cum am alergat si nu pe ce loc am terminat.Din pacate astazi mai mult ca oricand,conteaza doar locul.Ar trebui directorii de scoli,din diferite institutii,oamenii de afaceri sa reflecteze asupra acestui subiect si sa-l dezbata,poate s-ar mai elimina din concurenta asta „bolnava” care aduce minciuna,intrigi,tradare,etc.Ce bine ar fi daca ne-am concura in a trai o viata in excelenta,in a fi placuti Lui DUMNEZEU,in a restabili adevaratele valori morale si etice.(recomand cartea „ALEGERI MORALE” de SCOTT B. RAE).Poate daca ne-ar interesa mai mult ce transmitem,ce aratam,cum alergam,societatea noastra s-ar construi pe o fundatie mai solida,si nu am mai fi atat de afectati de diferitele „crize”.Apropo de societate si concurenta :in societatea occidentala competitia=rechinul mananca pestii mici(deci musai sa fii rechin),iar la romani competitie=a murit capra mea sa moara si capra vecinului.Nu cred ca e buna si demna nici una si nici cealalta.Stiu o alta la care vreau sa particip;in imparatia LUI DUMNEZEU se da buzna,adica ne straduim si facem Voia Lui ca sa fim acolo,sa sfarsim alergarea cum zice Pavel.
” Concurenti in a fi placuti lui Dumnezeu „.
Esti binecuvantat Tibi.
Lumineaza frate drag, lumineaza.
Dumnezeu sa te aibe in paza Sa.
Ce bine ar fi daca politicienii nostri ar fi mai constienti de asta 🙂
Draga Jan, cred ca sunt constineti. Insa acest lucru nu echivaleaza cu a construi, ci se ” trateaza ” cu aplicatia : ” e momentul nostru, si numai al nostru . Sa nu-l pierdem…”.