O buna parte a vietii cautam raspunsuri la intrebari vizand vazutele si nevazutele acesteia.
Nu de putine ori insa, multi dintre noi raman undeva ” intre ” – intre intrebare si raspuns.
Atitudinea este un fel de ( cum se spune in romaneste ) : ” o lasam in plata Domnului ” sau ” fie ce-o fi „.
La prima vedere, o asemenea optiune nu este neaparat prin sine ceva rau. In cele din urma nu este nimic rau in a intelege, a accepta si a aplica in viata asezarea pe primul loc al lui Dumnezeu.
Dintr-o alta perspectiva insa, aplicarea formulelor de mai sus, poate insemna in acelasi timp, ca preferi sa crezi si sa aplici ( de regula atunci cand ti-e greu ) ideea ca nu ai nici o responsabilitate fata de viata ta, fata de semenii tai, fata de Dumnezeu.
Astfel, ” pasezi ” greul catre altii, oricine ar fi ei.
Unii, nu procedeaza asa, ci isi asuma framantarea, decizia, actiunea, jertfa.
Despre asa ceva se vorbeste in materialul prezentat in linkul de mai jos.
Un material, o perspectiva si o postare datorata de mine ( si acum de dumneavoastra ) bunavointei unui proaspat prieten pe nume Mihai Talpos.
Cu acordul lui, va prezint mai jos mesajul de insotire al amabilei sale invitatii. Multumesc si multumim Mihai.
” Draga Dacian,
Iti trimit “o minunatie de film” ! (se va accesa utilizand adresa web de mai jos)
L’homme qui plantait des arbres = Omul care planta copaci.
O poveste a carei ecranizare a primit un Oscar in 1988. Este redata viata unui om simplu, un cioban, Eleazard Boufier care pe parcusul unei perioade de aproape o jumatate de secol (ultimii ani ai Belle époque si pana la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial ), a plantat copaci. Realizat intr-o maniera simpla, a hasurii, care ne apropie de oniric, de hipnotic, in lectura admirabila a unui actor de geniu Christopher Plummer, filmul se raliaza cu succes altor creatii care descriu viata celor care au un scop si o motivatie bine definita. Pentru ca sunt multi cei din jurul nostru care nu au sau credem ca au un scop si o motivatie, sau pentru ca noi suntem cei care ne dorim sa fim asemeni cu cel care planteaza copaci !? Acei viitori copaci, care astazi sunt o scanteie de viata ascunsa intr-o ghinda, ca si dorintele noastre pe care ni le dorim intrupate. Ceea ce face cu adevarat fascinant acest film este impactul produs asupra a milioane de oameni de pretutindeni.
Sper sa iti faca placere vizionarea lui (daca nu cumva l-ai vazut deja …).
Cu drag,
Mihai Talpos „
Vizionare placuta, ganduri bune si actiune cu frica de Dumnezeu, dragii mei.
Multumesc Mihai.
super mie mi-a redat speranta de a porni o noua viata .binecuvintati fie toti colaboratorii .
Ma bucur ca a folosit. Amin.