Ce si cat uitam din viata noastra si a celor din jurul nostru ?
Cred ca raspunsul corect este : Nu stim.
Stim insa ca, regretam uitarea multor momente din vietile noastre, dupa cum de unele nu dorim a ne aminti.
In clipul recomandat de mine in linkul de mai jos, un domn pe nume Cesar Kuriyama, propune o idee in opinia mea interesanta. Si spun asta nu doar din perspectiva realizarii ei efective cat mai ales din perspectivele care l-au determinat pe Cesar sa o formuleze si sa o caute…
Imi permit a va prezenta mai jos o sinteza ( cu folos zic eu ) structurata pe insasi logica, sau mai bine zis framantarea lui Cesar.
Astfel :
– constata ca a lucrat mult ( si asta deja pana la 30 de ani )
– munca il impiedica sa acorde timp proiectelor lui (un fel de adanci si autentice dorinte)
– ii surade ideea de a-si lua un an de ” pauza „, timp in care vrea sa calatoreasca ; vrea sa stea cu familia ( probabil sacrificata pana atunci ) ; vrea sa-si dezvolte propriile idei creative. Isi ia anul de ” pauza ” si in acel timp demareaza si proiectul ” O secunda pe zi „ – detaliat in linkul de mai jos
– realizeaza ca va veni o zi in care va fi o secunda pe care nu o va mai putea inregistra
– Cesar uraste faptul ca uita ( probabil ca multi dintre noi ). Partea simpatica este aceea ca s-ar putea a trai zile in care va uita ca uita…
– ideea sa il face pe Cesar sa incerce a face ceva deosebit in fiecare zi
– Cesar se simte frustat de neputinta sa in fata timpului ; si alege metoda vizualizarii ca piedica in calea uitarii
– proiectul este un mod in care Cesar incearca a-si astupa ” golul „. In cele din urma e onest si folositor semenilor. cei mai multi avem goluri in vietile noastre…( putini recunoastem )
– Cesar realizeaza ca este dificil de ales ” clipa memorabila ” dintr-o zi
– prin proiectul sau Cesar protesteaza si impotrica culturii societatii moderne care ” priveste prin camera telefonului „ si nu prin cea a……( completati dumneavoastra va rog )
– Cesar realizeaza ca perspectiva corecta este a arata cum vede el lucrurile si situatiile din jurul sau, si nu cum se vede el sau cum este vazut. Stiu, e discutabila, discutia….
– Cesar observa ca noi oamenii avem tendinta de a inregistra si memora doar momentele placute ale vietii si nu ne place a ne aminti de cele dureroase. Totusi sintetizeaza bine in cele din urma : inregistrarea momentelor dureroase ajuta la aprecierea autentica a celor bune
– nu stiu de ce, insa crede ca daca toti oamenii ar proceda ca el, ar fi ceva…De fapt nici el nu stie. Eu stiu, si rad si plang…
– lanseaza o expresie si o tema : ” Obosit de uitare „. Cred ca merita a fi dezvoltata.
Una peste alta il consider pe Cesar Kuriyama un tanar istet, preocupat a intelege conditia umana, si autorul unei idei interesante, ce merita a fi raspandita.
Doamnelor si domnilor : Cesar Kuriyama cu ” O secunda pe zi „
http://www.ted.com/talks/lang/ro/cesar_kuriyama_one_second_every_day.html