Ca in multe alte situatii, nici in ceea ce priveste oboseala nu veti gasi o definitie unanim acceptata. Se tot scrie, se tot analizeaza, se tot experimenteaza, se tot inventeaza termeni care mai de care in incercarea de a descrie fenomenul, si cu toate acestea, oboseala continua a exista si a influenta major calitatea vietii oamenilor.
De altfel, o simpla cautare pe Google, va deschide un camp larg de informatii in si legat de oboseala umana. Un camp larg, insa plin de necunoscute. Un camp larg, insa mai degraba plin de simptome ( cu ancore puternice desigur in domeniul medical ) si banuieli legate de cum si de ce este determinata oboseala la om, si mai putin de solutii.
De ce oare aceasta realitate inca putin cunoscuta, cu referire la o stare pe care orice om pare-se ca a trait-o sau o traieste ? De ce suntem inca la stadiul de a constata simptome si nu la stadiul de a formula si aplica solutii ? Oboseala chiar nu poate fi evitata ? Si daca poate fi evitata, cum trebuie sa traim ?
Ei bine, in cele ce urmeaza am sa ma exprim pe subiect din perspectiva intrebarilor mai sus formulate, lasand desigur o lista deschisa explicatiilor si argumentelor in aceasta problematica pe care nu-mi propun a o epuiza, si cu atat mai mult a o rezolva. Poate totusi, ca si prin acest exercitiu personal, voi fi de folos cuiva…obosit.
Astfel, cred ca oamenii obosesc, si pentru ca :
– nu stiu ce pot. Adica, nu au muncit suficient cat sa-si descopere sursele de energie si specificitatile lor. Se prea poate in acelasi timp sa fi muncit, insa intr-o forma slaba si neperformanta de organizare a muncii, care nu i-a ajutat a se cunoaste suficient pe sine.
– nu stiu ce nu pot. Adica, nu au muncit, ci doar au teoretizat, si astfel nu si-au verificat niciodata real putintele in testul practicii. Se poate insa sa fi muncit, insa in forme si modalitati ce nu i-au solicitat real si suficient competentele, reactiile, atitudinea.
– nu stiu cum, pentru ce au fost facuti si cum functioneaza. Nu stiu ca suntem fiinte imperfecte, cu limite si daruri specifice. Nu stiu ca da, trebuie sa muncim, dar, obligatoriu trebuie sa ne si odihnim. Nu stiu cine este stapanul vietilor lor.
– cred ca pot orice, oricat. In asemenea cazuri, trebuie sa li se intample ceva ” ceva rau ” ca sa realizeze ca nu pot orice si oricat. Daca, mai au a doua sansa.
– cred ca inca mai pot. Sunt cei care ” se lupta cu viata „. Cei care cred ca o pot ” pune la pamant „. In ceea ce ma priveste nu am vazut pe unul sa reuseasca. Intotdeauna viata a castigat.
– cred ca li se cuvine si trebuie ” sa-si ia „. Sunt cei ce se vor ” super-adaptati „, cei care cred ca a fi inteligent inseamna a fi orientat si ” a te baga „. La un moment dat, nu mai pot lua.
– cred ca inca mai trebuie un efort si dupa aceea ” gata „. Sunt cei care, de fapt refuza a recunoaste ca ” nu le ajunge niciodata ceea ce au „. Si vor, si vor, si vor.
– cred ca munca sau alte activitati ( de regula nesanatoase ) poate umple orice gol. Sunt cei care, au renuntat a se ocupa de multiplele dimensiuni umane, si care cred astfel ca zonele neglijate pot fi inlocuite intru-totul de munca sau de activitatile distructive siesi. Viata mi-a aratat ca nu functioneaza. Avem nevoi de satisfacut in multiple planuri.
– cred ca trebuie ” sa arate ” altora ce pot. Sunt cei mereu indragostiti de ei insisi. Poate numai de ei insisi.
– cred ca oamenii obosesc si pentru faptul ca mint si se mint repetat sau pentru perioade lungi de timp. Sunt cei care, stiu ca trebuie sa schimbe ceva dar nu au curajul. Sunt cei care stiu ce trebuie sa faca , dar nu fac pentru faptul ca s-au ” stricat ” in valori si actiune.
– cred ca oamenii obosesc si pentru faptul ca nu-si permit a se ingriji de ei insisi. Adica, fie nu stiu, fie nu pot a-si organiza resursele ( de timp, de bani, de relatii, etc. ) pentru a simti o imbunatatire a propriei conditii.
– cred ca oamenii obosesc si pentru faptul ca nu-si asuma designul propriei vieti. Sau altfel spus, accepta prea usor ca altii sa le faca designul propriei vieti.
– cred ca oamenii obosesc si pentru faptul ca se simt singuri. Adica, cei care ar trebui sa fie langa ei, nu sunt. Sau sunt, dar sunt cum n-ar fi. Sau mai bine zis, sunt, dar ca si o greutate, nu ca si un ajutor.
– cred ca oamenii obosesc si pentru faptul ca nu stiu, sau uita ca oamenii sunt organisme vii, care cunosc transformari, care necesita corectii si in ceea ce priveste putinta nu numai dorinta. Sunt aceia care nu au inteles ca putinta scade, si ca ea trebuie potrivita realist cu vremurile, nevoile si obligatiile.
– cred ca oamenii obosesc si de atata cautare. Obosesc cautand repetat solutii, obosesc cautand repetat oportunitati salvatoare sau mici miracole. Cand colo ele sunt langa ei, doar ca nu le vad.
– cred ca oamenii obosesc si pentru ca le este bine, prea bine. Sunt cei din categoria ” care nu au probleme ” si atunci isi cauta.
– cred ca oamenii obosesc si pentru ca imbatranesc. Pentru ca ” le ajunge ” cat a fost, si cred ca este cazul sa se termine.
– sunt desigur si cei care cunosc stari de oboseala avand cauze medicale. Nu de putine ori insa, ceea ce s-a transformat intr-o cauza medicala a fost inainte unul sau mai multe dezechilibre ce vin din alte dimensiuni ale individului. Unele dintre cele mai sus enumerate.
Este insa ceva paradoxal in oboseala omului si a felului in care el reactioneaza la oboseala. Ma refer la comportamentele care sub pretextul relaxarii declanseaza sau accentueaza oboseala deja manifestata.
Cateva exemple :
* te uiti la televizor, spunandu-ti ca astfel te relaxezi, si ca mai uiti din problemele care te framanta. Cand colo preiei si problemele altora.
* mergi in cluburi, discoteci, spunandu-ti ca astfel te relaxezi si uiti de toate. Cand colo te intorci cu tentatii si ganduri necuvincioase.
* consumi un pahar, sau pahare de alcool, spunandu-ti ca astfel te relaxezi si ” te simti bine „. Cand colo pui saminta alcolismului, a dependentei, caci nu, si maine vei fi obosit.
* consumi din ce in ce mai mult, nu de putine ori sub forma mofturilor, spunandu-ti ca macar atat meriti si tu. Cand colo iti golesti buzunarul pentru ceva ce este putin probabil a folosi.
* iti inseli sotul sau sotia argumentandu-ti ca meriti a cauta fericirea si placerea care nu o ai acasa. Cand colo tocmai sapi la fundatia casei tale. Atentie se poate prabusi.
* schimbi zona de trai, crezand ca astfel scapi de cauzele oboselii. Cand colo le duci cu tine.
A, mai poti obosi deoarece gandesti prea mult.
Am obosit.
Noapte buna.
P.S. Dumneavoastra sunteti obositi ? De ce ?
se stie ! se poate obosi si de prea mult stat.nu e o gluma…mi s-a intamplat si mie.problema pare simpla ,dar aplicata ea se complica de cele mai multe ori ,din nestiinta sau ignoranta.sunt situatii in care perfuzia nu este aplicata corespunzator,sau:concentratia serului nu se ridica la cota eficienta ,sau acul nu este steril,asistenta nu este una de profesie…si ar mai putea fi multe de spus.Sursa principala este Domnul si cuvantul Lui,de aici iti tragi seva,puterea de a merge mai departe.Cat de mult este destul?Este necesar sa fi mantuit,dar nu este destul…asteptarea imputernicirii trebuie sa fie activa.fiecare sa-si acorde un timp pentru rugaciune staruitoare.
Imi place ” asteptarea imputernicirii trebuie sa fie activa „.
Nimic mai adevarat.
Lumineaza draga prietena, lumineaza.