Noi oamenii, producem gunoi.
El rezulta de regula, urmare a proceselor de satisfacere a nevoilor materiale, si nu de putine ori a celor trupesti.
Gunoiul astfel rezultat, il colectam ( unii chiar diferentiat – selectat ) si, la un moment dat – atunci cand umple cosul sau tomberonul – sau cand miroase oribil – il predam gunoierilor pentru a ne scapa de el. Si da, multi platesc o taxa pentru acest serviciu. Din pacate insa, inca foarte multi nu platesc nimic pentru ca il arunca acolo unde le vine.
Avem o idee, despre cat gunoi de acest fel producem, insa nu aprofundam situatia in care noi ar trebui sa-l gestionam, sa-l anihilam ca prezenta si risc.
Dar, noi oamenii, mai producem si un alt fel de gunoi.
Este gunoiul sufletelor noastre.
Ce facem cu el ?
Multi, nu stiu ce sa faca. Si astfel, il tot aduna in ei ; il tot muta dintr-o parte in alta a sufletului, sau il izoleaza intr-o camaruta imaginara a acestuia.
Multi refuza sa il vada, refuza sa il accepte…
Altii insa, vorbesc despre el si cauta solutii. Merg la psiholog, il vad ca parte a destinului implacabil, sau pur si simplu spera ca odata cu trecerea timpului el se va curata de la sine.
Altii insa, il recunosc, il marturisesc celor vatamati, si cer…iertare.
Cei vatamati, pot fi alti oameni si…intotdeauna Isus.
Pentru acest ” serviciu de salubritate sufleteasca „, Isus nu-ti cer nici un ban. Asteapta insa, cu multa rabdare ( dar nu infinita ) sa nu-i mai intorci spatele, sa asculti si sa aplici Cuvantul lui Dumnezeu in viata ta, si sa-i permiti a te ajuta in lupta cu gunoiul din tine.
O postare inspirata de prezentarea doamnei Robin Nagle – antropolog, in cadrul evenimentelor TED.
Vezi link-ul urmator :http://www.ted.com/talks/lang/ro/robin_nagle_what_i_discovered_in_new_york_city_trash.html