Atitudine. Un cuvant folosit din ce in ce mai des in limbajul romanesc, chiar daca, nu exista in ce-l priveste o definitie unanim acceptata.
Il intalnim in general in situatii in care unii oameni isi clasifica si evalueaza semenii in raport de comportamentul si reactiile acestora din urma in diverse situatii de viata. Il intalnim de asemenea in viata fiecaruia dintre noi, atunci cand trebuie sa hotaram cum vom reactiona si de ce asa si nu altcumva fata de diversele si uneori complicatele situatii pe care viata ni le pune in fata.
Auzi astfel :
– ” Nu-mi place atitudinea lui. Nu-mi place cum a reactionat. Il credeam / o credeam, mai…”
– ” Nu te comporti asa. „
– ” Dar, cine se crede, de isi permite sa vorbeasca si sa se comporte asa. „
– ” M-a impresionat. Nu il credeam/ nu o credeam in stare de asa ceva. Atata bunatate, atata disponibilitate. „
– ” Da, imi place. Are reactie. Este atent/ atenta. Are initiativa. Executa repede si bine. „
– ” M-a dezamagit. Nu mai vreau sa am de-a face cu el / cu ea. „
Iata deci, ca atitudinea capata sens si continut in masura in care o raportezi si te raportezi la cineva.
Si poti sa o raportezi atat ca asteptari din partea ta fata de altii, cat si ca asteptarile altora fata de tine.
Pana aici lucrurile par destul de clare. Si totusi de unde stim ce atitudine trebuie sa alegem in diverse situatii de viata si cum stim daca atitudinile observate de noi la cei din jurul nostru sunt de bun augur sau sunt riscante ?
Ei bine, am sa va impartasesc in cele ce urmeaza cateva tehnici, metode, valori care sper a va folosi in viata atunci cand atitudinea conteaza.
Inainte de toate cateva precizari, zic eu importante :
– oamenii sunt structuri dinamice, si ca atare nu este potrivit a-i eticheta pe baza unei singure experiente de viata cu ei. Adica, oamenii au zile si zile, momente si momente, si nu intotdeauna sti in ce zi ” l-ai prins ” sau ” ai prins-o . Nu de putine ori exista ” momente calde ” pe care trebuie sa le tratezi cu calm si nu cu o crestere a temperaturii.
– oamenii au intr-adevar anumite ” daturi ” , anumite ” amprente ” ce tin de structura si felul lor de a fi, insa in acelasi timp, oamenii evolueaza, descopera si aplica valori care le pot influenta semnificativ comportamentul, actiunile, faptele ; si asta chiar daca in trecut au reactionat altcumva sau total diferit de cum reactioneaza acum.
– de multe ori, ne este greu a ne explica noua insine, atitudinea pe care am ales-o si aplicat-o. Ca atare, este de multe ori foarte greu a-i pricepe pe altii de ce au ales o anumita atitudine si nu alta.
– societatea si vremurile influenteaza foarte mult atitudinile oamenilor. Acest fapt are valente multiple atat in ceea ce priveste atitudini de folos individului, insa nu de putine ori, sau de cele mai multe ori atitudini ce distrug mai repede sau mai incet individul.
– este posibil ca ceea ce pentru unii reprezinta atitudinea potrivita si recomandata, pentru altii aceasta sa fie de neacceptat sau sa fie chiar demna de dispret.
– prea putini dintre parinti, familii, scoli se preocupa organizat si temeinic de ceea ce inseamna individul si optiunile sale cu privire la atitudine. In fapt, prea multi presupun ca cei tineri stiu, sau ar trebui sa stie, cum si ce atitudine sa adopte.
Acestea fiind spuse am sa va prezint cum evaluez eu si cum imi aleg eu atitudinea in raport de situatiile pe care viata mi le ” pune in fata. „ Astfel :
1. Atunci cand imi observ semenii si atitudinile lor urmaresc cel putin urmatoarele :
– daca s-a grabit sau nu sa reactioneze. Sau daca a venit doar sa ” administreze „ o anumita atitudine.
– cati ani are. Sexul desigur.
– cum se prezinta ca aspect, ca grija de sine insusi
– daca situatia a fost sau nu una de urgenta, sau a fost una curenta
– daca l-am mai intalnit / am mai intalnit-o si in alte situatii
– daca face vreo referire la valori din care si-a inspirat comportamentul, vorbirea, fapta. Cateodata nu ezit a-l intreba direct.
– ce fel de cuvinte si expresii foloseste
– ce fel de exemple sau metafore foloseste pentru a se face inteles / inteleasa
– daca lasa loc de nuante in pozitia si atitudinea sa. Adica, daca accepta ca se poate insela, ca poate gresi, sau dimpotriva pare a fi sigur/ sigura
2. Atunci cand viata imi cere ca eu sa-mi exprim atitudinea, ma straduiesc si fac cel putin urmatoarele :
– sa nu ma grabesc, si sa nu dau drumul primului instinct, primei porniri
– gandesc sa vad ce exemplu si ce atribut intr-o situatie oarecum simulara ne da Dumnezeu si Domnul Isus
– studiez o data, si inca o data, si de cate ori consider necesar Biblia pentru a pricepe cat mai mult din invataturile sale cu aplicatie in situatia mea de viata
– ma rog lui Dumnezeu solicitandu-i interventia Sa prin Duhul Sfant, din Intelepciunea si priceperea Sa asupra inimii, mintii, comportamentului, vorbei si faptei mele si a celor implicati in situatia de viata ce-mi cere o atitudine. Il rog de asemenea sa-mi dea puterea mie si celor implicati sa ne supunem voii Lui si nu voilor mele sau ale celor implicati. Il rog sa ma si sa ne fereasca de Cel rau si de gandurile noastre nelegiuite. Il rog sa nu ma si sa nu ne paraseasca, sa nu ne rataceasca de la calea care duce spre El, sa nu ne lase a ne rataci de la aceasta cale. Il rog, sa-mi ierte si sa ne ierte pacatele si greselile savarsite fata de Legea, poruncile si voia Sa. Ii multumesc pentru grija Sa aratata fata de noi pacatosii, pentru mila, dragostea si rabdarea sa neobosita, pentru binecuvantarile revarsate in vietile noastre. Il rog sa nu ma si sa nu ne paraseasca.
Dumneavoastra cum evaluati atitudinile celor din jurul vostru ?
Dumneavoastra cum alegeti atitudinea potrivita ?
Dumneavoastra cum ii invatati pe altii a-si alege atitudinea ?
Eu incerc sa nu ma abat de la proverbul romanesc – ” ce tie nu-ti place, altuia nu-i face ” – dar recunosc ca uneori mi-e greu sa imi controlez atitudinea. Si am mustrari de constiinta, in consecinta.
In atitudinea celor din jur apreciez mult politetea si zambetul. Daca vad o fata relaxata si un zambet chiar, dau 10+. Si, din pacate, nu prea vad zambete ci nesiguranta, neincredere, raceala. Ca in reclama cu Milka.
Cel mai greu mi-e cu fiul meu care face 7 ani si nu stiu cum sa fac. Cred ca pana la urma noi, parintii, ii vom fi exemplu. Va face ceea ce facem nu ce ii spunem, neaparat.
Draga Anca, multumesc pentru comentariul tau, si pentru interesul aratat scrierilor mele.
Cat priveste detaliile aduse de tine in discutie, gasesc potrivit a-ti spune urmatoarele :
* Nu gresesti atunci cand aplici formula ” ce tie nu-ti place, altuia nu-i face.” O spun deschis si sincer nu doar pentru ca viata mi-a aratat repetat ca este bine a proceda asa, ci si pentru faptul ca origineaei este biblica : Luca 6 : 31 – ” Ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel. ” Altcumva spus, procedand asa respecti Cuvantul lui Dumnezeu.
* Sub aceiasi ” umbrela biblica ” asez si placerea ta de a vedea in jurul tau, politete, zambet. Adaug totusi comentariului tau o precizare de continut : De multe ori oamenii sunt nesiguri, neincrezatori si reci pentru ca nu mai cred unii in ceilalti, pentru ca adopta fie atitudinea ” fiecare cu a lui „, fie cea de tipul ” care pe care „. Practic, spun eu, se indeparteaza, nu cred sau nu au crezut niciodata in cea de-a doua mare porunca : Matei 22 : 39 – ” Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. ”
Pe de alta parte, oamenii se lasa cuceriti de incrancenarea vietii, uitand sau neobservand cate binecuvantari au. Dar, asa sunt oamenii, mereu nemultumiti. Se uita mereu in stanga si in dreapta, si mai putin… in sus.
* In ceea ce il priveste pe fiul tau, atitudinea si comportamentul lui este influentat major de :
– ceea ce vede si aude in casa voastra
– ceea ce vede si aude in casele si locurile in care umblati
– ceea ce vede la televizor sau in momentele in care nu este cu voi
In esenta, copiii vad si preiau ceea ce parinti lor fac si nu ceea ce ei declara si nu fac.Esti un exemplu ( bun sau rau ) pentru copilul tau chiar si atunci cand el doar te observa si ” prelucreaza ” comportamentul si intelesul dat sau nu de tine, de voi parintii.Un parinte este intotdeauna in observatia copilului sau copiilor sai.
De asemenea, cred ca ordinea responsabilitatilor in cresterea si educarea copilului este : familia ( cu tatal in rol esential – vezi postarile mele ” Noi Barbatii / Voi femeile / Familia ” ), biserica si scoala.
Multumesc inca o data Anca pentru comentariul tau onest si iata folositor.
Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti – mari si mici din familia voastra.
Am incercat sa delimitez in acest eseu sociologul de consultantul in afaceri si de teolog …N-am prea reusit .Si e bine asa!!!
„Cand nu stii ce sa faci…”cel mai comod este sa -l invoci pe Cel de Sus sa-ti dea gandul bun. (cuvantul „comod” nu se prea potriveste cu contextul dar asta mi-a venit in minte)
Draga mea prietena, cum spuneam si in alte dati : functioneaza.
Pur si simplu, functioneaza.
http://www.dcnews.ro/2013/02/care-sunt-cele-5-feste-pe-care-ti-le-joaca-mintea/
scuze pentru devierea de la subiect
nu este usor…dar cine spune ca este?atitudinea oamenilor cum am mai spus si in alte ocaziii surprinde.depinde de fiecare dintre noi cum ne raportam la „inedit”.ex meu:un muncitor fara chef de lucru ,cu putina pricepere in profesia lui,m-a bulversat la maxim,am crezut ca o sa explodez si ….brusc m-am rugat,inca m-am invinovatit pe mine pentru ca mi se parea ca sunt poate mai exigenta,si incercam sa ma linistesc ,spunindu-mi de fapt ca e doar un cosmar….ok,lucrurile uneori scapa de sub control ,de aceea e bine sa ai incredere in Domnul ,ca El gestioneaza cum nu se poate mai bine situatia.uneori oamenii pot avea o atitudine rautacioasa,si cel mai bine e sa te rogi pentru ei in acel moment.
27 Poate cineva să ia foc în sân, fără să i se aprindă hainele? Proverbe 6
16 Şase lucruri urăşte Domnul şi chiar şapte Îi sunt urâte:
17 ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat,
Ps 18.27; Ps 101.5; Ps 120.2-3; Isa 1.15;
18 inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău,
Gen 6.5; Isa 59.7; Rom 3.15;
19 martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stârneşte certuri între fraţi.
Confirm intru totul cele spuse si scrise de tine, Georgiana.
Chiar si cand simtim ca explodam, trebuie sa reactionam cu inima, gandul, vorba si fapta, tinand seama de ceea ce Dumnezeu ne invata si ne cere.
Marit fie numele Sau.
Multumesc si eu! Si eu va doresc, tie si celor dragi tie, sanatate si tot ce e mai bun!
De ce ai interlocutori doar femei? Barbatii, in cazul asta – stiu ce sa faca? si in altele, am observat ca nu prea intervin. Ei sunt forever hunting … prin natura lor … dar timpurile nu sunt adecvate … saracia si diferentele sociale genereaza DEZASTRE (aici trebuie intervenit). Te pup, de fapt pe toti ai tăi!
Sociolog, ce mai. Ai observat fin, ca in special femeile reactioneaza. Mai sunt, sa stii insa si barbati care se exprima. Toti am observat ca o fac sincer, serios. Tuturor le ( va ) multumesc si pe aceasta cale.
Cat priveste lupta zilnica…ea continua…
Si noi te pupam Aurora.