2030 – la ce ne putem astepta – episodul 2

              Cu voia lui Dumnezeu, iata ca a venit vremea episodului al doilea din ceea ce este in cele din urma o diseminare a subsemnatului catre voi de informatii cu referire la cercetare, stiinta, tehnica, tehnologie, pe care este posibil  sa o intalnim in vietile noastre ( daca vom trai ), in perspectiva anului 2030.

              Se cuvine a mentiona din nou, faptul ca, parte consistenta a celor prezentate in episodul 1 cat si a celor ce urmeaza a vi le prezenta in episodul 2 provin dintr-o carte numita " Fizica viitorului – cum va influenta stiinta destinul omenirii si viata de zi cu zi in anul 2100 ". Cartea este scrisa de Michio Kaku, fizician, cofondator al teoriei cuantice, un tip pare-se plin de pasiune si devotament avand state vechi de acces si cunostinte in spatiul cercetarii stiinfice globale. Desigur, arat si aici ca aceasta carte a aparut la Editura Trei in anul 2012 si v-o recomand cu caldura, fiind asa cum am mai spus o lectura tonica cu ritm si continut.

             Deci, la ce ne putem astepta pana in anul 2030 :

– ne putem astepta ca in corpul nostru sa fie introduse, ghidate si folosite nanomasini, nanoparticule, cipuri ADN. Datorita dimensiunilor lor microscopice ele pot fi introduse in circutul sanguin, prin intermediul caruia vor putea accesa  – atentie – aproape orice celula a corpului omenesc. In fapt aceste elemente sunt atat de mici incat pot patrunde spre exemplu in celula canceroasa prin imperfectiunile de la suprafata acesteia. Ghidajul acestor micro-elemente in corpul omenesc se face prin intermediul unui magnet, sau a luminii. dintre tipurile de operatiuni pe care aceste micro-elemente le pot face mentionez : diagnostic – atunci cand spre exemplu ele sunt strabatute de lichidele ce provin din organe tintite de investigatia corpului ; tratament – ele descarcand acolo unde medicul doreste incarcatura medicamentoasa necesara ; interventioniste – micro-particulele actionand precum un bisturiu manuit cu precizie doar asupra celulelor bolnave, fara a avea efecte asupra celulelor sanatoase. Buna parte a celor mai sus prezentate exista deja, cercetarile focalizandu-se in special pe precizie, riscuri si nu in ultimul rand costuri accesibile.

– ne putem astepta ca Legea lui Moore sa-si atinga limitele, ea reprezentand un fundament esential al revolutiei informatiei – perioada in care tocmai ne aflam. Trebuie aici desigur sa va spun ce este cu aceasta lege, ce afirma ea si ce limite pare-se ca are. Ei bine, Legea lui Gordon Moore, nu este propriu-zis o lege in sensul axiomatic al cuvantului, dar este o previzonare confirmata cel putin pana acum consistent de practica. Practic, in 1965, un american Gordin Moore ( devenit mai tarziu unul din fondatorii Intel Corpoation ) afirma ca puterea de calcul a computerelor se dubleaza la fiecare optsprezece luni. Acelasi Gordon Moore afirma in 1975 ca numarul tranzistorilor inclusi intr-un circuit integrat se dubleaza a aproximativ doi ani. Viata de pana acum demonstreaza ca tipul asta nu s-a inselat, desi este realist, si a afirmat deja ca previziunile lui au o limita. Iar limita aceasta este determinata de cati tranzistori pot fi montati pe o placuta de siliciu. Un numar infinit ? Desigur nu. Atunci care este limita ? Ei bine raspunsul – atentie – a practicii si nu al  teoriei este naucitor : tranzistorii moleculari. Acesti tranzistori exista deja, sunt realizati efectiv, sunt folositi intr-o multime de teste si atentie inca o data. Cu aceasta tehnologie cei mai mici tranzistori din lume ar urma sa aiba grosimea de UN ATOM si latimea de zece. Ar mai fi multe de spus aici, insa chiar si asa, lucrurile arata spectaculos. Repet, tehnologia exista deja , are desigur  limite, dar… 

– ne putem astepta sa folosim computere cuantice, adica computere care opereaza cu ATOMI INDIVIDUALI. Prin folosirea atributelor atomului practic se foloseste acelasi sistem binar de tip 0 sau 1 aflat la baza tehnicii de calcul. Provocarile aici sunt enorme si in acelasi timp exterm de simple si de complicate in acelasi timp. Auziti : la stadiul actual al cercetarii, totul depinde de capacitatea mediului inconjurator ( in care intram inclusiv noi oamenii ) in a nu deranja fizic prin zgomot sau miscare munca atomilor. Si acum tinet-va bine : aceasta tehnologie si altele derivate exista deja si a luat cateva forme. Vorbesc aici de computerele optice – care calculeaza pe baza de fascicule de lumina ; computerele cuantice – care functioneaza prin vibrarea atomilor ; computerele ADN – da, a-ti auzit bine ADN, prin care este pusa la treba molecula ADN. In acest ultim caz al computerului ADN, inca din 1994 tehnologia exista si se afla in teste. Spectaculos.

     Pare-se ca vor fi mai mult de doua episoade. Nu promit, dar poate in partea a doua a zilei de zi, voi incerca a posta si ceea ce nu credeam a fi – episodul 3. Pana atunci va invit sa cititi sau sa recititi daca aveti chef postarea de acum cateva zile avand titlul – Romania si dependentele ei. La multi ani Romania.