Viata, ca o asteptare….episodul 1

de | 15/12/2012

                           Am vizitat ieri un loc oarecum special, un centru de ingrijire batrani si persoane cu nevoi speciale. Intra in aceasta ultima categorie semeni de-ai nostri partial sau total paralizati, bolnavi de Alzeimer, semeni aflati in stare vegetativa cu care nu se poate comunica.

                          Desi am fost cu probleme de serviciu, ca sa zic asa, nu am putut si nu m-am opus pornirii de a intelege cat mai adanc ce se intampla acolo, si aceasta nu numai din punctul de vedere al afacerii, cat si din punctul de vedere al conditiei umane. Inainte de toate trebuie sa va spun ca unitatea vizitata de mine este o realizare exceptionala. Acum, gazduieste 72 de batrani si persoane cu nevoi speciale, care sunt ingrijte de 49 de semeni de-ai lor, incepand cu cei de la intretinere, asistente medicale, medici cu diverse specializari, pshihologi si echipa de management efectiv.

                         Conditiile oferite de centru sunt de lux. Posibilitatea de a fi cazat singur in camera sau posibilitatea de a avea un coleg. Camerele sunt dotate cu paturi electrice, televizor, masa de oaspeti, baie, spatii de depozitare, aer conditionat. O logistica gandita specific pentru ceea ce inseamna probleme specifice acestui tip de pacienti, cai de acces pentru carucioare, bare de sustinere, hamuri pentru diverse manevre. Sali de gimnastica, sali de baie specializate pentru cei care nu se pot misca deloc. 5 mese pe zi. Spatii de socializare si recreere. Programe variate si adaptate putintelor fiecaruia, incepand de la jocuri individuale si colective si pana la excursii tematice si de relaxare. Costurile pe masura, undeva intre 500 de euro si 1000 de euro pe luna pe persoana. Unitatea lucreaza la capacitate maxima, se afla intr-un alert program de extindere, caci numai acum sunt peste 200 de persoane pe lista de asteptare.

                         Si aici apare iata cuvantul cheie al postarii mele de azi : asteptare.

                         Plimbandu-te prin centru observi cu relativa usurinta urmatoarele realitati :

cei mai multi dintre cei aflati acolo nu se misca. Stau in pat. Nu pot activa nici macar butonul de alarma. Cei care se misca, o fac incet si foarte incet. De altfel nu am vazut camera care sa nu aiba carucior, bastoane, sustinatori. Exceptie fac asistentele sau medicii care de regula au in mana o trusa medicala sau scutece, si nu de putine ori arata a fi in stare de alerta. Mai este totusi o exceptie, bolnavii de Alzeimer care, prin natura bolii au o stare de neliniste si imprevizibilitate mare. Ei sunt cazati intr-un pavilion special, cu paza speciala.

nu se vorbeste mult. Pentru ca cei care mai pot vorbi, vorbesc cu o pronuntie greu de inteles, iar altii pur si simplu nu au puterea sau constienta sa vorbeasca. De fapt, acolo cred ca suspinul este cele mai intalnit act comunicativ.

pacientii sunt foarte bine ingrijiti, dar hainele si logistica nu pot ascunde neputinta, slabiciunea, nevoia de asistenta si ajutor, asteptarea.

singurele carti pe care le-am vazut in mainile celor acolo cazati, si care puteau sa tina in mana sau sa citeasca o carte  au fost Biblia si carti de rugaciune.

– exista o sala de care nu v-am spus, morga. La randu-i eleganta, primeste ” oaspeti ” in fiecare saptamana, cateodata in fiecare zi. E nesatula.

vizitatorii pacientilor sunt oarecum coplesiti, timizi, si la randu-le in asteptare.

                        Gandesc ca daca i-ai intreba pe cei de acolo ce fac, cei mai multi ar trebui sa raspunda : astept.

                        Ce astepti ? ar fi continuarea fireasca.

                        Raspunsul : astept copiii, astept nepotii, astept stranepotii, astept noul coleg, astept dimineata, astept seara, astept moartea, astept judecata, astept sa merg la Domnul, sau chiar nu stiu ce astept, dar, astept.

                        Este vreo diferenta intre noi ( cei din afara ) si ei ?

noi asteptam sa ne agitam din nou

noi asteptam sa reusim din nou

noi asteptam sa incasam din nou

noi asteptam sa cheltuim din nou

noi asteptam sa ” gustam ” din nou

                         Cand se incheie asteptarea ? Nu stim. Cum se va incheia asteptarea ? Nu stim

                         Asteptarea lor se va incheia inaintea asteptarii noastre ? Nu stim.

                         Stim insa ca la un moment dat : se va incheia.

                         Esti pregatit ?

                         Despre cum sa traiesti in asteptare, despre cum sa traiesti in asteptare ca si crestin, cu voia lui Dumnezeu poate in alt episod.

                         Pana atunci insa, Dumnezeu sa va aiba in paza Sa

                          

6 comentarii la „Viata, ca o asteptare….episodul 1

  1. Gabi

    De ce zici ca morga-i nesatula ? Moartea e ceva firesc , face parte din viata . Ca noi nu intelegem sau nu putem accepta din perspectiva tineretii sau a sanatatii noastre ( inca ne miscam , vorbim )asta e altceva .
    Ceea ce nu constientizam multi dintre noi este ca diferentele intre noi si ei sunt mici . Noi inca mai avem TIMP …
    Are Octavian Paler poezia ” Avem timp” , cititi-o !

    Răspunde
    1. Dacian Autor articol

      Zic ca morga-i nesatula pentru ca :

      Proverbe 27 : 20 = ” Dupa cum locuinta mortilor si adancul nu se pot satura, tot asa nici ochii omului nu se pot satura.”
      Proverbe 30 : 15 = Lipitoarea are doua fete ” Da ! Da ! ” trei lucruri sunt nesatioase, patru lucruri nu zic niciodata ” Destul ”
      30 : 16 = si anume : locuinta mortilor, femeia stearpa, pamantul, care nu este satul de apa, si focul, care nu zice niciodata ” Destul „

      Răspunde
    1. Dacian Autor articol

      Cu voia Domnului, poate ne vedem in zilele urmatoare, si discutam in detaliu. Multumesc pentru comentarii si pentru neintelegeri. Asa crestem…

      Răspunde
  2. georgiana

    Waw,un subiect de discutie remarcabil,pe care toti ar trebui sa-l citim si sa-l recitim.Pacat ca nu este perceput la adevarata valoare si ne legam de lucruri marunte ,gen”nesatula”.Asteptarea n-ar trebui sa se numeasca asteptare ,ci „a trai ca si cand a fi ultima zi” in care Domnul sa-si gaseasca desfatare in noi ,prin frumusetea actiunile noastre.Din nefericire nu intodeauna reusim,drept pentru care mai incercam, incercam…Inmportant este cum iti inchei asteptarea,pentru ca si unii si ceilalti asteptam finalul,dar este definitoriu ce ai facut pana la asteptare.
    Eşti pregătit să pleci, spre locul mult visat
    Eşti pregătit să zbori spre raiul aşteptat
    Legat eşti de pământ prin viaţa ce-o trăieşti
    Sau Domnului slujeşti.

    Răspunde
    1. Dacian Autor articol

      Din nou exceptionala, si inspirata de Cuvantul lui Dumnezeu. Multumesc Lui pentru oameni ca si tine draga Georgiana. Dumnezeu sa te aibe in paza Sa.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *