Certitudinea morţii îi face pe oameni să se simtă terorizaţi de impredictibilitatea vieţii lor. Nu ştiu când şi cum, vremelnica lor călătorie pe acest pământ, se va termina.
Captivi într-un asemenea implacabil context, oamenii şi-au dezvoltat mecanisme şi instrumente ( interioare şi exterioare lor ) care să le diminueze ( atât cât fiecare reuşeşte ) terifianta perspectivă a vieţii lor – moartea.
Conştienţa de sine a oamenilor, devine astfel din ceva special şi specific lor ( cel puţin deocamdată ) o povară mult prea mare, pentru unii. Necunoscutul îi sperie, îi paralizează în interiorul şi exteriorul lor. Alţii continuă a căuta, până la moarte…
Cultura – este unul dintre mecanismele pe care oamenii le-au creat în timp, pentru a gestiona această angoasă. Seturile de credinţe, împărtăşite de mai multe persoane, ce nu de puţine ori formează grupuri mai mari sau mai mici, oferă individului senzaţia că universul are un sens, că el este ordonat şi nu în ultimul rând că oferă posibilitatea nemuririi.
Respectul de sine – este un alt mecanism pe care oamenii l-au dezvoltat în timp, pentru a face faţă implacabilului final. Se crede astfel că, dacă respecţi valorile asociate rolului tău ca individ, în societatea structurată în jurul culturii dominante, vei avea şansa de a avea o existenţă cât de cât sigură, şi poate chiar vei putea spera la nemurirea ta şi a neamului tău.
Anxietatea determinată de faptul că trăim într-un univers în care moartea este singura certitudine, determină în cazul multora, frica de moarte – şi atunci, ne agăţăm de perspectiva noastră culturală cu o tenacitate nemaivăzută, sau continuăm a spera că până va veni rândul nostru, ceva va apărea pentru a ne garanta nemurirea.
Cert este că, în raport de ceea ce credem, în raport de cum vom conştientiza şi asimila sau nu, perspectiva morţii, vom alege ( sau ne vom lăsa târâţi de alţii ) a trăi într-un fel sau altul aici pe pământ.
Teoria managementului terorii, a fost elaborată în anul 1986 de psihologii Jeff Greenberg, Tom Pyszcznski şi Sheldon Solomon, inspiraţi fiind de scrierile lui Ernest Becker – antropolog american, laureat în anul 1974 cu premiul Pulitzer, pentru cartea ” The Denial of Death „.
Scrierea de faţă, îşi propune a fi doar un ” capăt de fir „ pentru un subiect sensibil, pretenţios şi riscant.
Deşiraţi cu mare atenţie…