Se pare, ca noi oamenii avem tendinta de a generaliza.
Adica, avem tendinta de a transfera in sfera credintelor si direct sau indirect in cea a comportamentelor si deciziilor noastre :
– evaluari si judecati ( cu referire la oameni si atributele lor ) formulate si transmise de altii si neverificate de noi si de prea multe ori nici de ei
– evaluari si judecati ( nu neaparat repetate ) cu referire la oameni si atributele lor, rezultate din experientele noastre individuale
– evaluari si judecati, cu referire la oameni si atributele lor, imbinate de felul ” ce zic altii ” si ” mi se pare „
– evaluari si judecati ” simtite „ fata de semeni si atributele lor
Ajungem astfel, sa-i evaluam si sa-i ” judecam ” pe olteni, pe moldoveni, pe ardeleni, pe romani, pe americani, pe evrei, pe unguri, si pe cine mai stie cine.
Ajungem astfel, ca atunci cand viata ne pune fata in fata cu categoria generalizata sa pornim cu retinere, cu veghe suplimentara, cu mica disponibilitate. Daca lucrurile nu ies bine, generalizarea ” se confirma „. Daca lucrurile ies bine, tindem sa-l consideram un ” accident ” ce nu intra in statistica generalizarii.
Intrebarile mele sunt :
Faptul ca oamenii tind sa generalizeze cu privire la semeni de-ai lor si la atributele alipite lor, este un lucru bun sau rau ?
Cum trebuie sa reactionam fata de semeni de-ai nostri ce sunt inclusi in categorii generalizate ?
Cata importanta sa acordam generalizarilor in deciziile si actiunile noastre ?
Cunostintele, viata si experienta m-au invatat urmatoarele :
– oamenii au tendinta de a generaliza si pare-se ca si-o vor pastra si de acum incolo.
– cred ca este bine a ne feri de generalizari, si ca atare este potrivit sa privim fiecare om si situatie in specificitatea sa
– fata de semenii nostri incadrati in categorii generalizate, cred ca este bine a reactiona calm, nepripit, cu o mare disponibilitate in comunicare. Nu este bine a reactiona la cald, si a decide ” la instinct „.
– cred ca nu trebuie sa acordam generalizarilor o importanta covarsitoare in evaluarile, judecatile, comportamentele si deciziile noastre.
– cred ca este bine sa stim ca Dumnezeu rasplateste fiecare om dupa faptele lui si nu dupa cele rezultate din generalizare. Daca Dumnezeu nu generalizeaza, cred ca nici noi nu trebuie sa generalizam.
Atentie deci la generalizari.
Cred ca e vorba despre criterii, mai bine spus lipsa lor ( din varii motive; de cultura generala, cultura profesionala, experienta de viata). Prin lipsa criteriilor ce sunt pietre de hotar/borne in „orientarea” fiecaruia, oamenii devin dezorientati si atunci bineinteles merg in acelasi sens cu multimea, fara sa mai aiba o opinie proprie. Daca ai sta la discutii mai serioase cu astfel de oamneni poti observa culutura lor se bazeaza pe ziare si televiziuni. Se cred in voga comentand evenimentele de actualitate. Noroc ca uneori unlele ziare mai scot si carti sau filme artistice „subventionate” ( vezi o postare de-a ta mai veche pe aceasta tema). In viata reala, cel mai simplu test: la orice supermarket care are 2 cai de accces cu usi glisante duble una langa alta, poti observa atunci cand ambele usi stau inchise, daca unul alege una din usi ( dar amblele functioneaza) mare parte din cei care vor sa intre imediat dupa el aleg aceeasi usa. Pe chestia asta eu intoteauna aleg usa mai indepartata sa vad cate animale mai intra dupa mine, facand cativa pasi in plus. Mult mai putini aleg o alta usa pe care ei sa intre primii. Daca mai stai sa te uiti putin si la limbajul trupului/ atitudinea pe care acestia din urma o au, iti dai seama ca sunt un pic deosebiti. Posibil ca aceia sa nu aiba tendinta de ageneraliza. Oricum, instinctul individual le este mult mai dezvoltat.
Sa zicem ca se potriveste expresia : ” a fi pe faza „.
A observa, a analiza, a decide. Nu de putine ori priceperea in aceste activitati face diferenta.