Autoarea poeziei, Daniela Luca, a debutat on-line pe blogul meu in 5 decembrie 2012. De altfel va invit a cauta postarea cu titlul : Debut poetic – Luca Daniela Diana. Ii multumesc si de aceasta data pentru onoarea si privilegiul astfel acordat mie.
Ieri, mi-a trimis un mesaj si o poezie, la care pot adauga doar atat : Multumim lui Dumnezeu pentru tinerii nostri si darurile date lor.
Mai jos, textul si poezia :
Pace frate Dacian,
Revin cu niste versuri…scrise in urma cu ceva timp e drept, dar pe care azi le traiesc si le simt mai mult poate ca atunci…
E foarte ciudat uneori cum se impletesc in viata de credinta bucuria si tristetea, cum poti sa vibrezi de bucurie dintr-o inima intristata…
Probabil ca paradoxul acesta poate fi inteles prin insusi natura noastra dubla : om firesc si om duhovnicesc. Firea noastra isi cere tributul, dar duhul nostru re-adus la viata vede si poate da mai mult.
Ma rog ca Domnul Dumnezeul nostru, minunat in tot ce face si oranduieste, sa ne ajute sa stam la dispozitia Lui, ca sa putem fi prelucrati…
O seara binecuvantata,
Daniela Luca
STRIGARE IN NOAPTE
De unde-atata suferinta
In viata-ceasta pe Pamant…
De ce atata neputinta
Si doar umblare dupa vant ?
De ce ne-e inima inchisa
Pentru lumina si veghere…
De unde-atata necredinta
Si pete negre prin unghere ? !
Ce simte inima ta, frate,
Cum stai si dormi nepasator ?
Trezeste-te si striga-n noapte
Despre Lumina tuturor !
Nu sta cu mintea intinata
De tot ce-i rau si pieritor
Caci vine-o zi de judecata
Si de dreptate in popor.
Nu pune pret pe roada firii
Pe tot ce-atrage ochiul tau…
Nu crede-n stare implinirii
Ce n-are-n ea pe Dumnezeu !
Nu crede ca-i de vina soarta
De starea-n care astazi esti –
La fel cum nu-i de vina poarta
De vrei sa intri sau sa iesi…
Nu crede in hazardul firii
De-a fi sau nu pe locul tau,
Caci pana si lasarea serii
Isi are-n lume rostul sau…
Nu vine seara de nu-i zi
Si nici durere de nu-i rana –
La fel cum numai tu poti stii
De ce-ai intrat sau esti afara.
Nu isi alege mama fiul
Pe care-l naste suspinand…
Caci nu din ea isi trage duhul
Acel ce vine pe Pamant.
Si nimeni nu-ti decide soarta
Nici neamul, legea sau stramosii…
Caci tie ti-a fost data viata
Si ratiunea sa te-apropii.
Deci scoala-te din adormire
Tu, omul, oricine esti
Si nu lasa ca a ta fire
Sa-ti spuna cine si ce esti !
Tu esti cea mai frumoasa carte
Ce poate de-azi sa fie scrisa,
De te intorci din a ta cale
Spre Cel ce are-a ta penita.
Ferice de Daniela ,ca dintr-o inima-ntristata, a scos minunatie de versuri!
Felicitari poetei ! are profunzime si intelepciune .