Sunt lucruri, valori si realitati in viata noastra, a caror importanta de prea multe ori o neglijam sau chiar o uitam.
Se prea poate de altfel, ca locul si rolul lor in viata noastra de zi cu zi, sa nu-l fi constientizat pe deplin niciodata.
Una dintre aceste neglijate realitati ( in opinia mea ) este si aceea a pacii. Da, ati inteles bine. Vorbesc depre PACE. Adica despre acea stare a societatii lipsita de conflicte armate, violente, in interiorul sau cu exteriorul ei.
Bine, bine imi veti spune, dar Romania este membra NATO, are trupe in diverse teatre de operatiuni ; suntem intr-o oarecare stare participativ indirecta la anumite conflicte.
Am sa va raspund : Da, insa ce spuneti dumneavoastra este o perspectiva, iar despre ceea ce eu doresc a va vorbi este alta perspectiva. Este perspectiva in care ” filmul altora ” devine ” filmul tau „ ; si ai rolul principal. Un rol greu, foarte greu.
Eu vorbesc despre situatii de viata precum :
– iesi din casa si nu stii daca te mai intorci. Poti fi omorat fara sa stii de ce si de cine.
– ies ai tai din casa si nu stii daca se mai intorc. Pot fi omorati fara a stii de ce si de cine.
– nu ai curent. Devin valoroase generatoarele si combustibilul cerut de ele.
– preturile, inclusiv la mancare explodeaza si conteaza pe cine cunosti si cine are incredere in tine. Pentru unii, situatia pare o oportunitate.
– nu folosesti masina. Caci in aceste conditii devine o tinta ce mai bine e eliminata, decat lasata sa avanseze.
– dormi stresat, nestiind cine iti intra in casa ( pe geam, pe usa prin acoperis, prin pereti ). De fapt, nu prea dormi.
– fondul sonor devine ocupat de fluieraturi urmate de bubuituri si de rafale ce suna a ricoseu sau ” a plin „.
– nu-ti privesti semenii in ochi, caci nu stii ce pot presupune, ce pot face. Nu de putine ori se reactioneaza la ” mi s-a parut”.
– incepi a trai precum sobolanii. In subteran, in locuri intunecoase si umede ce miros urat.
– scolile sunt inchise. Daca mai sunt in picioare, acum adapostesc soldati, armament, raniti sau prizonieri.
– serviciile medicale au un atribut obsesiv : N-am. N-am instrumente, n-am consumabile, n-am solutii, n-am…
– institutiile teoretic exista, insa de fapt, nu prea. In varful lantului trafic se instaleaza confortabil una : forta fizica.
– moartea si distrugerea devin cotidianul. Precum gazul, par a intra in toate spatiile.
– incepi sa te rogi mai mult. De fapt tot timpul ramas…
Eclesiastul spune in 3 : 10 = ” iubitul isi are vremea lui, si uratul isi are vremea lui ; razboiul isi are vremea lui, si pacea isi are vremea ei. „
In cele ce urmeaza va invit a urmari un material video ce arata aplicat ca din pacate razboiul exista si este in desfasurare chiar daca noi il vedem doar la televizor. Unii mor, unii se roaga… altii transmit precum Janine di Giovanni – reporter de razboi – despre ” Ce am vazut in mijlocul razboiului „
http://www.ted.com/talks/janine_di_giovanni_what_i_saw_in_the_war.html
NU UITATI : Avem pace, insa locul ei poate fi usor luat de razboi. Ce faceti ? Cum va pregatiti ?
Sa inteleg ca trebuie aplicat dictonul foarte roamnesc si pagubos”mai rau sa nu fie”???
Nici vorba, atata doar ca e bine sa nu presupunem ca pacea este ceva stabil, ceva ce ni se cuvine pur si simplu. Pacea se poate pierde.
Trebuie sa ne ingrijim de ea.
Erata:”romanesc”
Parerea mea este ca titlul asta este mult mai cuprinzator, ne atinge pe mult mai multe planuri cu probabilitate/incidenta mai mare decat un razboi.
Uitam prea usor de unde am pornit, uitam prea usor cine ne-a ajutat, cine a crezut in ceea ce facem sau unde vrem sa ajungem, etc.
Iar despre pregatirile de razboi, nu pot sa le fac publice. Dar cel mai bun manual – „Arta razboiului”.
Asa e Dane. ” Uitam prea usor ” se poate si trebuie aplicat la mult mai multe perspective de viata.
Uitand, multi cred ca ” au putut „. Cand colo…
Biblia spune…..sa ne rugam ca si cind am muri maine si sa muncim ca si cum am trai 1000 de ani. Cred ca trebuie sa invatam sa traim cu bune si cu rele sa ne bucuram de fericire si sa invatam sa invingem greutatile. In viata noastra trecatoare pe acest pamint exista doua certitudini, prezentul, clipa ce o traim, iar cea de a doua moartea, restul e relativ…..Razboi un cuvint cu greutate pe care il folosim de atitea ori in viata de zi cu zi si in cele mai multe cazuri la figurat…..dar cind ne gandim la propriu……o pot spune cei care au trecut prin asa ceva….bunici nostri care ne povesteau si pe care ii ascultam fara sa respiram uneori, despre intimplari din timpul razboiului, intodeauna la sfarsit spuneau….dumnezeu sa ne fereasca de inca un razboi nepoate…..Apreciem pacea cind stim ce inseamna razboiul…..apreciem sanatatea cind stim ce inseamna boala…..si chiar invatam sa apreciem banii cind stim ce inseamna saracia….din pacate noi oamenii ne place sa invatam pe pielea noastra si nu ne prea incanta sfaturile altora…..
Ma bucur Petrica sa te gasesc printre cei interesati de scrierile mele. Dumnezeu sa te binecuvanteze cu Intelepciunea si priceperea Sa in tot ceea ce faci.
Te parafrazez oarecum si zic : din pacate noua oamenilor „…ne place sa invatam pe pielea noastra si nu ne prea incanta sfaturile altora…” sau a cunoaste si respecta Cuvantul.
Doamne ajuta-ne sa nu uitam de Tine.
Te mira ca uitam asa repede? Ce spui de asta ;de la spital pana acasa,de la biserica pana acasa.Foarte adevarat ca le apreciem doar cand nu le mai avem;pentru ca nu mai apreciem lucrurile cu adevarat importante .Astazi pierdem esenta,continutul pt. ca ne intereseaza mai mult forma,aspectul.Odata m-am rugat cam asa:”Doamne Te rog frumos da-mi familia inapoi.Osa fiu mai smerit,mai ascultator si multumitor .ma multumesc doar cu paine si untura si pot sa merg si pe jos sau cu tramvaiul,doar da-mi Te rog familia inapoi.”Acum ca sa intelegi trebuie sa cunosti situatia(contextul)acelui moment:Alex era in transplant,geta(sotia)era cu el,George la bunici,eu singur la munca si acasa facand naveta intre ei ,masina facuta zob,fara permis.Nu numai ca m-a ascultat ,am primit si bonus;pe Gabriel.Am primit PACEA care intrece orice pricepere.DOAMNE ajuta-ne sa nu uitam.
Doamne, ajuta-ne sa nu uitam cate binecuvantari reversi peste noi.