Nu putem totul

       In saptamana ce tocmai a trecut a avut loc in Romania un eveniment sportiv mult promovat si mediatizat. Este vorba despre meciul de fotbal dintre echipele Steaua Bucuresti si echipa germana VfB Stuttgart.  Astazi rezultatul meciului este cunoscut si exprima o evidenta clara a ceea ce s-a intamplat pe teren. Germanii au invins echipa romaneasca cu 5 la 1.

      Remarc acest eveniment sportiv nu atat pentru rezultatul in sine al meciului cat mai ales pentru ceea ce s-a comunicat prin intermediul media inaintea partidei propriu-zise.

       Astfel, chiar si la o fugara analiza a opiniilor exprimate inaintea meciului se observa cu usurinta ca cei mai multi dintre comentatori, antrenori, jucatori erau cuprinsi de un optimism exuberant in ceea ce priveste rezultatul posibil al confruntarii sportive. Argumentele erau variate, incepand de la prestatiile recente ale echipei din Ghencea, continuand cu talentele individuale din cadrul acesteia, si desigur cu trimiterile onorate la istoria clubului, cand acesta reusise sa aduca la Bucuresti cupa mult dorita.

Practic, cei mai multi au previzionat un mars in forta al echipei romanesti catre etapele superioare ale competitiei.

      Diferenta dintre ceea ce s-a previzionat si ceea ce s-a intamplat ma determina in sinteza a face urmatoarele comentarii :

• cred ca antrenorii, jucatorii, oamenii in general uita ca talentele lor, competentele lor, strategiile lor nu sunt suficiente pentru a cuprinde si a determina pe de-aintregul realitatea. Spun asta pentru ca dincolo de toate cele mai sus enumerate viata ne arata in mod repetat ca exista si altceva care cantareste greu in ceea ce priveste sperantele, faptele si rezultatele faptelor noastre. Acel ceva este Dumnezeu.
• cred ca ar fi potrivit ca inaintea confruntarilor sportive antrenorii, jucatorii si toti cei implicati ar trebui sa aiba mai degraba o atitudine cumpatata, retinuta, nepripita. Cred ca trebuie evitata  ingamfarea si exuberanta. S-ar face astfel loc intelepciunii, si ce bine ar fi…
• cred ca este bine sa ne reamintim ca singuri nu putem totul, ca frica de Domnul este scoala intelepcinii, si smerenia merge inaintea slavei.
• toate cele mai sus spuse nu trebuie sa va faca a crede ca daca crezi in Dumnezeu meciurile din terenul vietii vor fi castigate prin insasi faptul credintei. Asa cum spunea cineva : a fi credincios nu inseamna ca-ti merge bine ci inseamna ca mergi bine.

      Dumnezeu cu tine, pribeagule antrenor, sportiv, comentator, suporter, autor al acestei postari…