Dragii mei, de puţină vreme m-am întors din Iaşi – un oraş care prin chimia formată din oamenii săi, din arhitectura sa, din istoria sa, m-a cucerit.
Am fost în Iaşi pentru că, acolo s-a desfăşurat cea de-a treia ediţie din acest an a evenimentului Business Days – spaţiul şi cadrul public de relaţionare, învăţare şi dezvoltare personală destinat antreprenoriatului românesc ( şi peste puţină vreme de pretutindeni ) – o nouă ocazie de a cunoaşte semeni minunaţi, isteţi şi doritori a fi mai buni pentru sine şi pentru ceilalţi.
În cadrul evenimentului mai sus amintit, eu am avut onoarea de a susţine un speeach în cadrul conferinţei cu tema : Inovaţia – driver de creştere şi diferenţiere ; pentru ca, mai apoi ( câteva ore mai târziu ) să susţin o prezentare în cadrul workshop-ului cu tema : Legile afacerilor.Gestionarea riscurilor în afaceri – titlul prezentării mele fiind – Psihologia riscului.
În postarea mea de azi ( pentru cei interesaţi de subiectul inovării ) am să vă fac cunoscută, structura speeach-ului meu din cadrul conferinţei dedicată inovaţiei.
Titlul speach-ului meu a fost : Morala inovaţiei – iar structura de care vă vorbeam a fost următoarea :
Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră – datorită specificului pregătirii profesionale ; datorită dorinţei de a fi informaţi sau pur şi simplu din pură curiozitate – v-aţi aplecat, v-aţi uitat mai atent şi mai în detaliu pe lista descoperirilor ştiinţifice a ultimilor doua sute şi ceva de ani ( mai concret secolul XIX, secolul XX şi iată primele două decenii ale secolului al XXI – lea ).
Dacă a-ţi făcut acest lucru, s-au dacă aveţi de gând să-l faceţi, atunci este foarte posibil să observaţi cel puţin trei aspecte interesante :
1. cât de vechi sunt originile unor aplicaţii şi a unor facilităţi de care noi astăzi ne folosim, îmbunătăţind consistent calitatea vieţii individuale şi comunitare.
Iată, spre exemplu, poate nu ştiaţi faptul că în 1843, o doamnă, cunoscută drept contesa Ada de Lovelace, a scris primul algoritm matematic destinat a fi efectuat de către o maşină. Astfel, domnia sa, poate fi oarecum considerată a fi primul programator din lume.
Câţiva ani mai târziu sunt inventate şi create : faxul ( 1843 ), aspiratorul ( 1860 ), frigiderul ( 1867 ), telefonul (1867), Coca Cola ( 1886 -prima dată ca medicament ) ; anvelopele ( 1887 ) şi…fulgii de porumb ( 1894 ) – iar lista poate fi încă mult detaliată şi continuată.
2. veţi putea descoperi de asemenea multe realizări conceptuale, tehnice şi tehnologice de care nu aveţi încă ştiinţă că există.
Câteva exemple : din 2004 există şi se foloseşte deja pe scară din ce în ce mai largă ( datorită costurilor reduse ) producerea vaccinurilor în plante ( tehnică descoperită şi dezvoltată iniţial de către o echipă de cercetători din cadrul Facultăţii de Medicină St. George din Londra ) sau tot din 2004 există tehnica injectării de medicamente în corp prin unda de sunet ( inventată de Sono Prep ) sau din 2007, plasturele care analizează sângele fără expirare externă ( creat de compania Array Electro ). Şi dintr-o asemenea perspectivă lista poate fi mult detaliată şi continuată.
3. de asemenea, veţi putea descoperi câte invenţii nu sunt încă comercializate, sau câte nu sunt încă comercializate pe pe scară largă.
Câteva exemple : cimentul care mănâncă smog ( creat de cei de la Italcimenti ) – un adevărat purificator urban pentru o societate atât de grabită, atât de aglomerată. Telefonul dinte ( inventat de James Auger ) încă din 2002, sau testul de alcool în infraroşu, inventat încă din 2006 de către Albuquerque.
Vremurile pe care le trăim, sunt sub imboldului nesătul de a ştii mai multe, de a vrea mai multe, de a putea mai multe. Mai mult, şi mai mult…
Conferinţa noastră prin tema sa : Inovaţia – driver de creştere şi diferenţiere, pare să spună : dacă vreţi creştere, dacă vreţi succes, inovaţi, inovaţi, inovaţi.
De altfel, este foarte posibil ca în mintea multora dintre dumneavoastră, inovaţia să însemne, să fie egal cu succesul, să fie egal cu binele, să fie egal cu dezvoltarea. Oare aşa este ?
De fapt, prin discursul meu, îmi propun să zdruncin oarecum această posibilă judecată şi prejudecată ; şi să mă întreb şi să vă întreb : Oare inovaţia nu poate face şi rău ?
Înainte de a răspunde la această provocatoare perspectivă asupra inovaţiei, se impun totuşi câteva precizări :
Prima ar fi aceea legată de ceea ce este inovaţia. Deşi ea nu are o definţie unanim acceptată, totuşi pentru cei mai mulţi teoreticieni ai ei, ea reprezintă – prima comercializare a unei idei ; a unei idei pe de-aîntregul noi ( care nu a mai existat până atunci – iar acest lucru se întâmplă destul de rar ), fie prima comercializare a unei idei care valorifică, care remodelează, reaşează idei, concepte sau practici deja existente.
O a doua precizare, priveşte dacă vreţi forma inovaţiei. Mai precis, este potrivit a avea în minte atunci când vă gândiţi la inovaţie, nu doar bunuri sau obiecte tangibile ; ci este potrivit a accepta faptul că inovaţia se poate referi şi la mecanisme, tehnici şi metode oarecum imateriale în esenţa lor, dar care îşi pot găsi aplicaţii în orice spaţiu al vieţii individuale şi societare – fie sub forma serviciilor, fie sub forma unor noi modalităţi de organizare a muncii.
Acestea fiind spuse, este cazul să ne întoarcem la detaliile perspectivei : Poate inovaţia să facă şi rău ? Poate inovaţia să dărâme şi nu numai să construiască ? Poate inovaţia să aducă şi falimentul, nu numai succesul ?
După părerea mea : Da, da, da.
Câteva exemple :
Dacă se introduc spre comercializare bunuri şi servicii insuficient testate în ceea ce priveşte impactul lor asupra sănătăţii oamenilor şi a mediului înconjurător, inovaţia dezvoltă sau dărâmă ?
Dacă se introduc spre comercializare bunuri şi servicii, prin mecanisme ce ignoră conştient fiscalitatea, inovaţia aduce succesul sau falimentul ?
Dacă se introduc spre comercializare bunuri şi servicii generate de mecanisme de afaceri bazate pe o consistenă inechitate în ceea ce priveşte plata forţei de muncă implicate în realizarea lor, inovaţia aduce binele sau răul ?
Dacă nu vă sunt suficiente, sinteticele exemple de mai sus, vă invit a vă uita la şase sute kilometri spre răsărit şi vă invit a număra miile de victime omeneşti produse şi datorită inovaţiilor ” de succes „…
Dacă nici acest exemplu nu vă convinge, vă invit atunci a vă uita două mii şi ceva de kilometri mai jos – în Orientul Mijlociu – unde creativitatea şi inovaţia se întrec parcă demonstrativ şi nesfârşit…
Iar dacă încă nu a-ţi înţeles, vă invit a vă uita în urmă peste cei două sute şi ceva de ani, activitate care necesită o mare putere de calcul pentru număra evenimentele ce au spulberat milioane şi milioane de vieţi omeneşti, pentru încă nu ştim clar ce…
Dragii mei, istoria ne învaţă că inovaţia este precum o sabie cu două tăişuri.
Cu o parte, inovaţia poate să reteze sărăcia, poate să reteze bolile sau ignoranţa.
Cu o altă parte însă, ea poate să îmbolnăvească, poate să sărăcească, poate să omoare oamenii, comunităţile şi societăţile pe care aceştia le alcătuiesc.
De aceea dragii mei, mânuirea acestei săbii necesită judecăţi de valoare, necesită morală, necesită înţelepciune.
Dar despre ce sunt valorile, despre ce este morala, despre ce este şi unde se găseşte înţelepciunea vom discuta probabil cu o altă ocazie.
Până atunci însă, voi încheia speeach-ul meu, folosindu-mă de spusele unui biolog, romancier şi autor de literatură ştiinţifico-fantastică, pe numele său Isaac Asimov, care în 1956, spunea : ” Cel mai trist aspect al societăţii din acest moment este că ştiinţa acumulează cunoaştere, mult mai repede decât acumulează societatea înţelepciune. „
Iar eu, vin şi vă spun : ” Un aspect trist al vremurilor pe care le parcurgem, este faptul că de prea multe ori, indivizii şi organizaţiile care inovează, aleg să fie indiferenţi faţă de morală, faţă de semeni şi aleg a se supune pe de-a întregul dorinţei de a avea cu orice preţ. „
În final, dragii mei, vă invit a inova, dar vă rog să o faceţi tinând seama de valorile care fac bine semenilor voştri, să o faceţi tinând seama de morală şi vă rog să o faceţi cu înţelepciune.
Tuturor, vă mulţumesc.