Nu putine sunt publicatiile nationale care de ceva vreme buna alatura numerelor lor editate, creatii din diverse domenii pe suport dvd sau chiar carti. Asa se face ca alaturi de Gazeta Sportilor apare Mr.Bean sau alaturi de Adevarul apare Colectia Ardelenii sau Margelatu. De fapt, aceasta din urma publicatie – Adevarul si-a construit o caravana nationala care sporadic poposeste in localitatile din tara oferind spre vanzare de aceasta data celor interesati doar dvd-urile sau publicatiile care odata insoteau numerele zilnice ale ziarului.
Faptul ca oferta acestor publicatii functioneaza o dovedeste preluarea imediata a metodei de marketing de catre publicatii care nu au o aparitie zilnica. Astfel, revista Dilema Veche care apare o data pe saptamana a avut serii care au cuprins Capodopere ale Teatrului Romanesc, Retrospectiva Charlie Chaplin, dar, daca bine imi amintesc si ceva legat de filmele cu Marlyn Monroe. La fel, revista Historia a avut o serie pe suport dvd cu tema – Personalitati care au marcat Istoria Lumii. National Geografic ( cu apartie lunara ) nu se sfieste a folosi metoda in discutie si iata de luni bune, ofera seria – Locuri celebre.
Desigur nu am pretentia ca-mi sunt cunoscute toate publicatiile locale si nationale care au folosit si folosesc aceasta metoda de marketing in a-si promova scrierile pe hartie.
Totusi, faptul ca in casele multor romani poti identifica in biblioteci sau pe rafturi dvd-urile sau publicatiile de tip carte aferente campaniilor, cred ca exprima o parte a realitatii ce merita interpretata.
Astfel :
– cele mai multe serii pe suport dvd demonstreaza ca se ofera spre vanzare si romanii cumpara – amintiri, nostalgii cu referire la vremurile copilariei, tineretii sau inceputului maturitatii generatiilor nascute cam de prin 1940 incoace
– parte a seriilor pe suport dvd activeaza si fac apel la vremuri in care romanii si Romania aveau demnitate si potential, aratau ca sunt in stare sa produca si chiar sa exceleze si in domeniul cinematografiei, indraznind sa se compare cu cei mari. Acum, nu mai cred asta.
– seriile si/sau publicatiile tip carte si/sau dvd – parte a campaniilor de marketing arata ca cei care le cumpara le privesc si le introduc in patrimoniul cultural ( de lasat mostenire ) al familiei, insotite de mesajul : Sa stiti si voi ce neam va trageti. Nu uitati si motivati-va pentru viata.
– seriile de tip dvd sau carte pot fi interpretate si drept un paleativ la neputinta publicatiilor in sine de a se vinde si a genera profit. Trist, dar poate insemna un semn al neputintintei celor care fac presa scrisa in Romania, in a convinge semenii sa-i citeasca pe hartie. Desigur nu se poate omite impactul mijloacelor moderne de comunicare in masa si facila distributie on-line.
– seriile de tip dvd sau carte pot fi interpretate in acelasi timp si ca instrument de protectie culturala fata de agresivitatea culturii actuale. Ceva de genul : mai bine Veronica decat violenta productiilor actuale, sau noi cu astea am crescut si uite ce echilibrati suntem.
Sincer, sunt in stare sa storc mai mult pe subiect.
Insa, in cele din urma postarea mea e doar o meditatie, devenita cam lunga.
Daca doriti, continuati a ” traduce ” dumneavoastra. In spatiul pentru comentarii pe blogul meu e loc berechet…
Toate cele bune de la Dacian – nascut in 1969.
Nu comentez calitatea sau continutul pubicatiilor. Dar:
– cartile si DVDurile „nesubventionate” sunt scumpe pentru romani. Astfel pot fi cumparate la un pret OK.
– eu ma bucur pentru colectiile de DVDuri cu filme deoarece sunt pe un suport digital nou ( mai greu gasesti videoplayere), ai toata filmografia, poti urmari performantele unui actor si inainte de experientele directe ( cand l-am vazut prima data la cinematograf).
– ceea ce mi se pare grav, este in legatura cu materialele de cultura generala. Informatia continuta este superficiala, punctele de vedere si sursele uneori sunt indoielnice ( niciodata nu am cumparat asa ceva) iar cel mai grav este ca aceste materiale incep sa formeze cultura generala a unora cu pretentii.
Multumesc Dan inca o data peentru onorantul parteneriat in subiecte diverse ce necesita opinie si aport social.Multumesc.
“Nu credeam să învăţ a muri vreodată… “
La judecata de apoi a lui
Eminescu
Motto :
« Păşiţi încet, cu grijă, fraţii mei !
Să nu-i călcaţi nici umbra, nici florile de tei.
(Tudor Arghezi)
Ziua Naţională a Culturii şi ziua de naştere a lui Eminescu
Piatra de hotar prin care putem să renunţăm la amputarea culturii, pentru a nu deveni din săracii Europei şi săracii ei cu duhul.
În acest an, pentru a treia oară, de ziua de naştere a lui Mihai Eminescu a fost sărbătorită si Ziua Culturii Naţionale.
Vorbim la infinit despre oameni politici , putere /opozitie , Servicii, poliţie, despre găuri negre lăsate de fostele puteri şi prea puţin (sau deloc) despre hăul moral şi cultural, căscat de-a lungul si de-a latul Romaniei ca un crater . Nimeni nu face un bilanţ în vistieria culturii şi patrimoniului nostru, nimeni nu produce un audit, care ne-ar cutremura, cu tot ce înseamnă vulnerabilitatea oamenilor şi popoarelor fără cultură. Ne mobilizăm să vaccinăm populaţia împotriva a tot felul de viruşi si nevroze, dar nu pare să ne treacă prin cap să ne vaccinăm de trogloditism, de ură viscerală împotriva culturii profunde, de agramatisme şi de escaladarea prostului gust. S-au construit terenuri de sport menite să valorifice planul înclinat şi ideea piscinelor fără înotători. Suntem ţara cu cei mai mulţi bani prăduiţi în proiecte de autostrăzi şi studii de fezabilitate, dar când e vorba de investiţii în cultură, fiind lipsiţi de orice orizont al valorilor, vorbim , asemeni unor talibani, despre tăierea fondurilor, austeritate, criză, management falimentar.
Cu miliardele furate nonşalant şi aruncate pe imaginea României ca o frunză în vânt, pe expoziţii internaţionale, concepute ca a fi doar niste agenţii de “turism” sau pe petreceri locale destinate ascensiunii în Parlament, au fost furaţi nu doar cetăţenii români, ci şi în-cetăţenirea culturii române. Înainte să folosim bisturiul împotriva bugetului culturii şi instituţiilor ei, să ne întrebăm încă o dată, cum ne propovăduim şi protejăm valorile,cele fundamentale, care ne dau identitate si sens .
Dacă am creat un Minister al Marilor Proiecte, din Marile Proiecte nu poate lipsi Cultura.
Addenda
Avem (totuşi) nevoie de un mercurial al mizeriei televizate…
Dacă tot murim în fiecare zi “de grija altora”, atunci binemerităm şi faptul că “presa de mahala” ne bate zilnic cuie în cosciug.
Sergiu Nicolaescu a murit.Zile la rînd “l-au ciuruit” apoi televiziunile. Moderatorii au dat la maxim volumul mizeriei umane pe toate canalele şi au reuşit să atingă culmi nemaiîntîlnite de obscen ,ţopenie şi mîrlănie agresivă
….În România se spune mereu că viaţa e o aventură , un parcurs primejdios şi plin de neprevăzut. Săptămînile trecute, am avut ocazia să vedem cît de aventuroasă şi plină de neprevăzut este, la noi… moartea. E recomandabil “a se evita “!
Waw, draga prieten. Esti invitatul meu pentru a scrie si apoi pentru a posta pe blogul meu cu priceputa-ti penita un articol despre ce vrei tu…numai de cultura sa fie.
…Lumea lui Caragiale
.
Motto :
Dacă ogoarele, aurul, sarea şi alte trufandale n-are rost să exploatăm (e obositor şi ne murdărim pe pantalonaşi), măcar resursa strategică de demagogie nu trebuie să se piardă !
« Dreptate?- Moft ; Justiţie? – Moft ; Onoare? – Moft ; Talent? – Moft , c’eşt copil? D’ale democraţiei, comedia vremii noastre , vreme de criză (teribilă, monşer!) şi de căldură mare. »
Colecţia “Stenograme pentru Toţi”
Sebastian Lăzăroiu – “Stenograma III -a”
O privire aruncată (i)realităţii cotidiene arată că I.L. Caragiale pare depăşit de Situaţiune.Acum nu cu bileţelul de amoare se face şantaj politic, acum se lucrează cu interceptarea – stenogramă . Scrisorile pierdute de andrisant şi deschise de opozant s-au perimat.Acum ,stimabile , avem convorbiri telefonice înregistrate şi date presei !
Cîţi politicieni nu sînt mai parşivi decît Dandanache, mai canalii decît Caţavencu şi mai laşi decît Brînzovenescu („E tare! Prea tare! N-o iscălesc”)? Lanţul slăbiciunilor? Ba al complicităţilor. Mai crede cineva că prea-cinstit-săracul Iliescu a produs atîta rău , neplanificat? (nu pe cincinale, ci pe mandate) Pe “neînfricatul” comandant de navă , nici Caragiale nu l-ar fi putut imagina, deşi marele classic a făcut (asemeni lui Balzac ) destulă concurenţă stării civile.
Costurile cîtorva steaguri(două la prefectură , două la primarie…) vîrîte în buzunar?Moft ! Steagurile cu gaură au fost mult mai mănoase pentru profitorii rivuluţiei. Cît despre machiaverlicuri, ele-s murdarlîcuri, care ne lasă în nedumirire . Loviturile de teatru din O scrisoare pierdută sînt ceva mai nevinovate şi au mai mult umor. Tipătescu era mai sobru şi mai amorezat decît nu spui cine.Bărbaţi dominatori, sfădindu-se pînă răguşesc (nu în frizeria lui Nae Girimea, ci pe canale TV) care să fie adddevăratul partid liberal. Dar adulatoarea preşedintelui, Andreea Pora, nu face cît “22” de Miţe? Revista 22 – dac-o mai citiţi cumva – ştiaţi că-şi trage numele de la 22 Decembrie ? Coana Efimiţa s-a emancipat, a luat frîiele din mîna conului Leonida (Scoal’ că-i lovitură de stat, bobocule!); ştie englezeşte şi scrie la Lume: „în România a coup d’etat is taking place”, iar lovitura de stat dată de „un grup infracţional organizat”, a cuprins Ieuoropa. Cu sfânta Constituţiune pe fundal, preşedintele a împiedicat siluirea Constituţiei îndemnînd – constituţional? – să nu se iasă la vot. „Eu nu lupt pentru scaunul meu, eu lupt pentru justiţie” pare replică din teatrul lui Caragiale, în anul Caragiale. Procurorii s-au răspîndit prin sate să-i regularisească (vorbă I.L.C.) pe votanţii puşi la cale de guvernul infam să voteze !… „Curat constituţional”
Sistema constituţională fiind apărată şi salvată (vivat Curtea …Constitutională !), s-a pus de-o nuntă (politică !) a Ebei , cu regele Cioabă „la papion”. „Să trăiască Boborul şi Costicuţia!”. Nici Ceauşescu nu s-ar fi gândit – cred –ca la o nuntă (doară nu-i plenară ori congres), să se cânte „Treceţi, batalioane române, Carpaţii…”.
Cît despre nefăcutele guvernanţilor… în agricultură, se preconizează creşterea struţilor, iar în turism – plantarea palmierilor. Rapiţa, moft! Vom importa ştevie şi leuştean, că mărar aducem din Italia. Şi ce să mai creştem oi, cînd sînt destule în Australia? Nimeni nu poate spune de ce lumea merge în cu totul altă direcție decât așteptă oamenii.Am înțeles că socialismul era un proiect greșit, dar de ce nu facem acum unul mai bun? Dacă tot există atâta înțelepciune venită din Vestul bogat, nouă de ce ne merge tot mai rău pe zi ce trece? Am înțeles că nu suntem competitivi în a face calculatoare sau avioane, dar de ce nu putem face roșii, țelină sau cartofi? De ce nu putem crește vite?
Turcescul „moft” ( gratuit, ieftin) a devenit în limba română minciună, palavră, înşelătorie. Vîntul bate, apa trece, moftul rămîne, ca siglă a românimii. Nu spleen englezesc, nu nihilism rusesc, nu vendetta italienească, nu l’engounement franţuz, nu morgă spaniolă, ci Moft majusculizat, „pecetea şi deviza vremii noastre”. Cu semn de exclamare, poate fi replica invariabilă a românului contemporan cu Nenea Iancu ori cu noi.
. Consiliul dat lui Tipătescu de conu Zaharia e mai mult decît concludent: „astîmpără-te, omule, şi lasă odată mofturile”. Ce era în chestie? Onoarea, atîta tot. Moft! Politicianul de-atunci şi de azi (ca şi,pardon,intelectualul,)e mai atent la onoruri decît la onoare .
P.S.
Replica “lăcrămoasă” a lui Caţavencu : „Româniaaa …să fie bine şi tot românul să prospere”, s-a redus la trei vorbe şi-o exclamare: „Să trăiţi bine!”. un salut imperativ care în ultima vreme a ajuns o interogaţie ameninţătoare : “Mai trăiţi?…bineeee ! “ ….Al dracu’ dom’ Mitică!
De fapt “să trăiţi bine”planează si acum pe deasupra României…dar n-a găsit încă locul de aterizare !
Draga Emile, ma onorezi cu interesul si comentariile tale pe blogul meu. Sper, ca la randu-mi sa-ti aduc folos si bucurie precum tu imi faci. Reiterez invitatia de a scrie si pe blogul meu orice…numai politica sa fie, dar intr-o nota nepartinica pe cat se poate.Toate cele bune drag prieten.
OK, toate bune si frumoase…pe net. Dau bine comentariile elaborate, pregatite dinainte si apoi copiate in fereastra de postare. Dau bine si protestele…pe facebook sau pentru cei mai „vanjosi” pe „petitie online”. Dar cine mai are o initiativa (in mediu real) pentru a lua atitudine, ce sa mai spun de actiune? „Letargia” este aceeasi, impactul aproape zero, nu rezolvi prea multe „refuland” pe net. Daca fiecare din noi ar lua atitudine, prin propriile mijloace chiar si modeste dar sa fie sincere, poate am reusi sa mai trezim cativa din jurul nostru. eu ac
eu actionez, abia astept sa se mareasca salariul minim pe economie, sa mai pot da un angajat afara. Statul nu are dreptul sa-mi bage mana in buzunar.Angajatul nu va munci cu nimic mai bine sau mai mult pt ca eu sunt obligat sa-i maresc salariul. Va crede ca este dreptul lui de „letargic”. Eu asa actionez. Nu am cum sa mai imi maresc productivitatea si rentabilitatea, asa ca dau pe unul afara pe acest motiv f. plauzibil, nu are decat sa mearga sa le multumeasca politrucilor.prefer sa actionez asa, macar ii trezesc.
Pregatesc cu voia Domnului un material cu titlul : Cat valoreaza munca ta . Intr-un fel ma refer si la cele spuse de tine.