Putem multe. Insa nu tot ceea ce putem e bun.

By | 08/03/2013

                   De ceva vreme, media nationala si internationala ne informeaza cu privire la tot felul de situatii si produse cu risc pentru securitatea alimentara a oamenilor.

                  Asemenea informatii si situatii ( din pacate )  nu sunt ceva nou. Din timp in timp, cineva( de aici sau de aiurea )  sesizeaza sau se sesizeaza cu privire la cele continute de alimentele noastre, cu privire la tehnologia si materia prima folosita pentru realizarea acestora, sau cu privire la mecanisme de afaceri care numai de securitatea alimentara nu sunt interesate.

                 Trebuie sa spun de pe acum, ca problema nu este romaneasca ; ca problema nu s-a inventat in Romania ; ca tehnologiile si mecanismele de fraudare nu sunt create exclusiv pe ” plaiurile mioritice ” ; ca de fapt, traditia s-a scris prin alte parti ale lumii, facand acum sa vorbim de o tendinta si de o problema globala.

 

                 De ce se intampla toate acestea ? De ce, ” lantul ” problemelor de acest fel pare a nu se termina, in ciuda progreselor stiintifice, tehnice, de monitorizare si control ?

 

                Fara a avea pretentia in a fi atotcuprinzator, si fara a invoca o ordine a importantei, cred ca parte a raspunsurilor posibile pot fi :

pentru ca de cele mai multe ori descoperirile stiintifice sunt precum o sabie cu doua taisuri. Pe de o parte, pot aduce avantaje, progres. Pe de alta parte parte pot aduce riscuri, distrugere. Ce face diferenta in practica este onestitatea celor direct implicati in cercetarea stiinfica si valorile carora acestia se supun.

        De prea multe ori insa, viata arata ca nu intotdeauna competenta presupune si onestitate fata de tine insuti, fata de semeni. De prea multe ori, viata arata ca ” ratiunile economice ” sunt suficiente pentru a justifica imoralitatea unor comportamente individuale sau de grup. Un fel de ” fiecare trebuie sa traiasca ” si ” e de inteles „.

pentru ca, de cele mai multe ori producatorii si comerciantii, vor mai mult si mai repede. Mereu mai mult, niciodata suficient. Vor costuri mici pe unitate de produs realizat sau vandut, vor piete mai multe si mai mari, vor mai multi clienti, vor mai multe venituri, vor mai mult profit.

        Atat de mult vor toate acestea, incat sunt dispusi sa se faca ca nu stiu, ca ” acum afla si ei „, ca de fapt ei sunt cei prejudiciati.Atat de mult, incat nu ezita a corupe, a minti, a se face ca nu vad, sau a-si gasi ” tapi ispasitori „.

pentru ca, nu de putine ori, institutiile cu atributii in monitorizare si control nu stiu sau nu-si fac datoria. Nu stiu, in sensul ca, si aici si in alte parti ale lumii, ele ” adapostesc ” persoane fara competente reale, verificate in practica profesiei revendicate. Si nu-si fac datoria, pentru ca nu de putine ori gasesc mai confortabil si mai ” profitabil ” sa se faca ca fac, decat sa faca efectiv, responsabil. Pana la urma, daca cineva ” ofera „, trebuie sa fie si cineva care ” primeste „. Va asigur, ca metoda nu a fost inventata in Romania, dupa cum ” actualitatea ” ei nu este doar romaneasca.

pentru ca, hartia suporta orice. Mai direct spus, pentru ca hartia nu reactioneaza cand pe ea sunt scrise minciuni, falsuri. Ea devine astfel, un complice ideal in lantul dezinformarilor, al neglijentelor si al complicitatilor. Altfel spus, daca ” hartiile sunt bune ” riscurile responsabilitatii sunt mai mici.

pentru ca, noi consumatorii ” nu stim citi ” , nu avem reflexul de a citi, nu gandim serios intotdeauna, suntem grabiti si oricum nu prea avem alternative in aprovizionare. Adica, suntem suficient de neglijenti, pentru ca mecanismele fraudate sa mearga fara teama de a fi consistent deranjate sau intrerupte. Traim oarecum ” dusi de val „, oarecum relativ…Paradoxal este ca noi credem ca traim mai bine.

pentru ca noi consumatorii vrem mereu ceva nou, ceva care sa ne surpinda, ceva care ” nu-l au toti „, ceva care sa ne ” motiveze ” a face, a vrea. Unii ii spun consumism. Eu i-as spune ratacire…

pentru ca oamenilor nu le este frica de Dumnezeu, si nu inteleg a aplica in viata de zi cu zi Cuvantul Sau. Din nou  ” ratiunile economice ” sunt mai presus de spirit, de morala, de responsabilitate. Argumentul maxim : Daca nu te adaptezi mori de foame. Si, nu-i asa, decat sa mori de foame, atunci mai bine adopti politica ” asa fac toti ” si ” care pe care „.

 

                 Daca asa stau lucrurile, ce putem face ? De fapt trebuie sa facem ceva ? Putem face ceva ?

 

unii vor spune : Da. Putem si trebuie sa facem ceva. Instituim noi standarde, noi institutii de monitorizare si control. Sporim efectivele de teren, si cate si mai cate.

altii vor zice : Nu prea putem face mare lucru. Lumea e prea mare. Lacomia oamenilor e clara si de necontrolat. Nu avem cum sa cuprindem pe de-antregul realitatea. Ce sa facem, sa putem la fiecare om un controlor ?

eu zic : Da. Putem si trebuie sa facem ceva. Intra in formula mea cel putin urmatoarele :

  * sa ne jucam ( atat cat putem ) de mici si cu cei mici ” de-a agricultura „, ” de-a zootehnia „, ” de-a piscicultura „, etc. Adica, sa descoperim si sa intelegem ca natura are ritmul si ” dat-ul ” sau. Sa intelegem ca putem interveni in ritmul naturii, dar ca de regula nu putem intelege si controla pe de-a intregul efectele interventiilor noastre.

       Daca nu ” ne jucam ” astfel, in fapt ne transformam sau mai bine zic crestem pentru a ne alatura numarului credulilor, care nu stiu, nu inteleg, cred fara sa gandeasca, ignora.

  * sa iesim din case, apartamente, birouri, scoli si sa ” ne mutam ” de cealalta parte a ferestrei. Acolo, unde ploua, acolo unde miroase, acolo unde se sufera, acolo unde confortul are alt inteles, acolo unde lucrurile se intampla.  Credeti sau nu, de multe ori binele ( inclusiv cel educativ ) este acolo.

  * sa ne revedem nevoile reale. De fapt sa vedem de ce avem nevoie efectiv si nu imaginar. Este astfel posibil sa vedeti cat de putin va trebuie spre deosebire cat credeti acum ca va trebuie. Aparentul regres poate insemna de fapt realul progres.

  * sa ne crestem copiii cu frica de Dumnezeu. El este controlorul. El este cel ce poate disciplina instinctele si pornirile firii pamantesti. El este mereu aproape, mereu disponibil. Trebuie doar sa-i vorbesti, sa-i ceri interventia. 

  * sa ne intoarcem la Dumnezeu. Vedem zilnic ce inseamna a ” construi ” o societate ce se indeparteaza din ce in ce mai mult de El. Falsul, minciuna, iluzia si fatarnicia ajung sa stapaneasca si sa darame. Multi ar spune ca gresesc, ca de fapt o ducem mai bine, ca de fapt avem mai multe sanse, ca de fapt avem mai multe optiuni. Eu le raspund : credinta si viata traita cu frica de Dumnezeu, nu exclude bunastarea. Insa ea presupune o bunastare solid construita, o bunastare care include in intelesul si practica sa si cuvantul NU. Include in intelesul si practica sa cuvantul : RASPUNZI

 

                  

4 thoughts on “Putem multe. Insa nu tot ceea ce putem e bun.

  1. Jan

    Din pacate asta e problema cu capitalismul amoral in care „ratiunile economice” sunt singura cale de urmat. As vrea sa folosesc aceasta ocazie sa va spun despre programul ASAT (Asociația pentru Susținerea Agriculturii Țărănești) – http://asatromania.ro care tocmai a pornit un program pilot in Oradea. Din pct meu de vedere agricultura e unul din domeniile in care globalizarea are efecte monstruoase (macare plina de chimicale, plimbata peste continente, produsa in conditii de sclavie…) . Programe de genul acesta in care consumatorul se implica cel putin tangential pot fi una din solutii. De fiecare data cand cumparam un produs „votam” si sprijinim o cauza, lumea uita asta.

    Reply
    1. Dacian Post author

      Ancorat in realitate. Pragmatic. Onest.
      Multumesc si multumim, Jan.

      Reply
  2. tibi

    E o nuca tare acest subiect,si in acelasi timp si sensibil.E o dilema aici;avem vaccinul dar si efectele secundare,avem margarina (un dezastru alimentar)si am eradicat foametea(oficial).Mult meditez la acest subiect,poate ma ajuti;de ce a interzis DUMNEZEU omului pomul”cunoasterii”…hm…crezi ce cred si eu,adica defapt cunoasterea duce la a putea si aputea la (auto)distrugere?Oare nu cumva noi am stricat mai demult echilibrul?Apoi lacomia,ce sa mai zic.O sa-ti spuna contemporanii nostri,omul modern ca e normal sa vrei 4 camere daca ai 3 copii,e normal sa vrei o masina mai buna,mai noua,e normal,chiar benefic sa vrei mai mult.Lacomia nu mai e pe lista pacatelor,e o trasatura a celor”puternici”.Sa vedem din alta perspectiva cum stau lucrurile:Rom.1:28,29,31/Fiindcan-au cautat sa pastreze pe DUMNEZEU in „cunostinta”lor, DUMNEZEU i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite.Astfel au ajuns plini deorice fel de nelegiuire(adica pacat);de curvie,de viclenie,”””de lacomie””,de rautate;plini de pizma,de ucidere,de cearta ,”””de inselaciune”””apoi vers.31-nu doar ca le fac,dar si gasesc de buni pe cei care le fac.Putem multe, dar putine bune.Problema e cu atitudinea.Atentie,drumul spre iad e pavat cu intentii bune.Doamne da-ne o atitudine corecta si buna.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *