Din multe puncte de vedere poate fi privită viaţa.
De fapt, nu de puţine ori, însăşi descoperirea parţială a acestor posibile perspective face ca ( şi astfel ) viaţa să treacă…fără a fi pe deplin înţeleasă. Un fel de mers înainte aşa, pur şi simplu…întrerupt din când în când de un ” Credeam că…”, pentru ca mai apoi să continue cu un ” Şi totuşi… „.
Uite spre exemplu, vieţile multor oameni, curg într-o bună măsură, mânate fiind de curiozitate. Individul caută ( mai mult sau mai puţin stimulat din exterior ) să priceapă de ce lucrurile sunt aşa cum sunt ; de ce nu sunt aşa cum îşi imaginează că trebuie să fie ; cine influenţează pe cine şi de ce ; cum se pot obţine rezultate şi de cine depind acestea sau ( din păcate destul de rar ) ce se întămplă dacă fac aşa şi nu aşa.
Şi individul acumulează astfel, cunoştinţe, informaţii, experienţe, trăiri, mirări, dezamăgiri şi speranţe…
Pentru cei mai mulţi, perioada asta durează o vreme…, pentru că mai apoi ( la unii ), se atinge un punct, un nivel de oarecare suficienţă. O suficienţă care nu înseamnă că individul ştie tot, ci o suficienţă care înseamnă ca individul consideră că ştie destul pentru a trăi cu trecutul său, în prezentul imediat şi în cel apropiat. Curiozitatea nu dispare, ci ea se metamorfozează în ceva mai domolit, mai puţin surprinzător, mai puţin încărcată de entuziasm, de disponibilitate şi putinţă pentru sacrificii.
Unii se opresc aici şi trăiesc…
Alţii, caută răspunsuri la întrebări fundamentale, şi caută…
Puţini ( încă ) găsesc răspunsurile.
În fapt, toţi se pregătesc ( mai mult sau mai puţin priceput ) pentru moarte şi prea puţini pentru…viaţă.
Unii ( prea puţini ) mor pregătiţi.
Alţii mor…
Viaţa ca un drum între curiozitate şi moarte.
Drum bun.
Călătoriţi singur ?