Cât de normal este ca oamenii să nu fie egali ( şi ) din punct de vedere social ?
Cât de normal este, ca unii oamenii să aibă cu mult mai multă avuţie decât mulţi alţi semeni de-ai lor?
Inegalitatea este regula, sau este excepţia ?
Inegalitatea poate creşte la infinit ?
Există o limită de suportabilitate individuală şi socială a inegalităţii ?
Ei bine, asupra acestor întrebări şi asupra multor altora cu privire la inegalităţile sociale, s-a aplecat prin studii şi analiză doctorul în ştiinţe istorice Walter Scheidel – profesor la Universitatea Standford – SUA. Rezultatul concret al muncii sale, a căpătat şi o formă, în concret – o carte publicată în 2017 – cu titlul : ” The Great Leveler: Violence and the History of Inequality from the Stone Age to the Twenty-First Century „ ( în româneşte : ” Marele nivelator : violenţa şi istoria inegalităţii din Epoca Pietrei până în secolul XXI ” ). Atenţie însă, deocamdată cartea nu s-a tradus în limba română.
Totuşi, din cele consemnate de recenzorii lucrării mai sus prezentate, cât şi din informaţiile oferite de autor în cadrul interviurilor acordate diferitelor posturi de televiziune ( vezi link-urile de mai jos ), se pot extrage câteva interesante şi profunde perspective asupra condiţiei umane, asupra societăţilor create de oameni, asupra trecutului, prezentului şi viitorului posibil al omenirii. Mai jos, câteva dintre ele :
- Nivelurile actuale ale inegalităţilor sociale nu sunt ceva nou şi nu sunt ceva fără precedent
- Istoria omenirii arătă că 4 sunt modalităţile prin care inegalitatea socială poate fi redusă : prin războaie, prin revoluţii, prin colapsul statelor şi prin pandemii
* Războiul, revoluţiile – determină cel puţin următoarele efecte : mobilizează masele prin înrolare, şi astfel forţa de muncă civilă devine ocupată. Cresc impozitele pe averile celor bogaţi, ca suport al efortului de război şi astfel valoarea capitalului scade, din cauza intervenţiilor guvernului. În esenţă, procesul de nivelare socială este brutal, dar foarte eficient.
* Colapsul statului – este probabil modalitatea cea mai puţin de dorit a realiza nivelarea socială, şi asta pentru că în acel caz, toţi membrii societăţii ajung săraci, iar degringolada socială poate avea un preţ mare.
* În cazul pandemiilor – „partea bună ” este că nu se distruge infrastructura fizică a societăţii ( terenuri, clădiri, capital, etc. ). Practic se produce o resetare fundamentală a valorii muncii. Persoanele apte de muncă pot cere salarii mai mari, iar activele celor bogaţi îşi pierd din valoare. Autorul opinează că epidemiile masive sunt încă posibile, cu atât mai mult în condiţiile existenţei riscurilor privind războaiele biologice.
* Istoria arătă de asemenea că – cu cât sunt mai radicale măsurile ce-şi propun a reduce inegalităţile sociale, cu atât este mai puţin probabil ca ele să fie implementate, mai ales din raţiuni politice.
* Tot istoria ne arată că pur şi simplu nu ştim care este limita maximă de suportabilitate a societăţii la inegalităţile sociale ; şi atunci, umblăm pe sârmă…
* Autorul cărţii consideră că dacă genetica ( morala şi legea ) va permite oamenilor bogaţi să-şi ” comande „ copii dotaţi cu anumite însuşiri de ei alese, există posibilitatea apariţiei unei clase de ” supraoameni „, o clasă cu adevărat diferită de cei mulţi.
Oricum va fi să fie, viitorul pare în opinia autorului Walter Scheidel, tulburător, imprevizibil, posibil în egală măsură să ofere speranţe, dar şi de neimaginat ameninţări.
Pentru detalii, vă invit a accesa :
Da, viitorul pare cu-adevarat tulburator…
Dacian , inca o data, multumim!!!
Inegalităţile sociale nu pot fi înlăturate atâta timp cât oamenii acceptă definirea şi legiferarea incorectă a noţiunii de proprietate, prin acreditarea ideii că proprietatea poate fi infinită.
Este de fapt o fractură de logică, din moment ce pământul pe care trăim cu toţii este finit, şi este aprobată tacit de marea majoritate a oamenilor, indiferent câtă avere au, ca o promisiune de fericire, ( asemănător promisiunilor religioase)