Iadul roşu în oraşul de pe Criş – Penitenciarul Oradea ( 1945 – 1977 )

By | 08/03/2014

         Aş fi dorit ca faptele ce justifică această postare să nu existe.

         Dacă totuşi ele au existat, atunci trebuiesc a fi cunoscute, explicate şi evitate pe viitor.

         Meritul de a le scoate la suprafaţă aparţine unei tinere, acum doctor în istorie – jurnalista orădeană Cristina Liana Puşcaş. Ea este cea care în urmă cu 8 ani şi până când s-a putut, a studiat parte a arhivelor Penitenciarului din Oradea din perspectiva numărului şi a soartei deţinuţilor politici găzduiţi aici în perioada cercetată şi anume intervalul dintre anii 1945 – 1977. De ce a fost un studiu doar în parte şi de ce doar, pentru mai înainte menţionatul interval veţi înţelege urmărind materialul video de mai jos.

         Astăzi, 8 martie 2014, în Sala Mare a Primăriei din Oradea a avut loc lansarea cărţii domniei sale, carte al cărui titlu a generat titlul postării mele de astăzi. Au fost prezente peste 300 de persoane. A fost o întălnire emoţionantă, marcată cu lacrimi, demnitate, iertare, veghe şi speranţă.

          Lacrimi, pentru că în sală se aflau câţiva dintre ultimii supravieţuitori ai regimului de detenţie politic din Penitenciarul Oradea de la acea vreme.

         Demnitate, pentru ca nu au cerut onoruri sau favoruri.

         Iertare, pentru că, aşa cum ei au declarat, au iertat. Nu au ” rezolvat ” însă, lacrimile şi suferinţele celor dragi lor… 

         Veghe, pentru că au fost, sunt şi speră a fi prin mărturiile lor, destine ale istoriei care nu trebuie să se mai repete.

          Speranţă, pentru că în sală au fost mulţi tineri interesaţi de ce a fost, cum a fost şi cum nu trebuie să mai fie.

         De asemenea, audienţa a fost onorată a o avea în mijlocul ei pe doamna Lucia Hossu Longin – realizatoarea tv harnică, hotărâtă şi sensibilă a serialului ( din păcate ) – Memorialul durerii – documentarul de televiziune care prezintă persecuţia, închisorile, lagărele de muncă forţată şi acţiunile represive ale Securităţii din România comunistă.

         Se cuvine, de asemenea a menţiona aici şi suportul financiar – logistic asigurat întregii activităţii ( publicarea cărţii şi organizarea propriu zisă a evenimentului ) de către : Fundaţia Comunitară Oradea, Unicredit Ţiriac Bank, Decitex RO, Rotaract Club Oradea, Viva Farm, Celstica, Selina, Stoby Dental, Holcim România, Comau România, Asociaţia Bunul Samaritean şi a domnului Orlando Balaş.

         Prin efortul tuturor şi desigur prin iniţiativa şi munca laboriasă a distinsei autoare Cristina Liana Puşcaş, orădenii şi românii în general au ocazia şi privilegiul de a învăţa încă o dată din istorie de ce anume trebuie să se ferească şi de ce trebuie să reacţioneze şi să se implice în treburile cetăţii, în treburile ţării.

         Doamne iartă şi ocroteşte românii şi România.

         Mai jos, puteţi urmări înregistrarea video a principalilor vorbitori, în ordinea în care s-a derulat acţiunea. Îi veţi vedea şi auzi astfel pe : domnul Cătălin Popa – director în cadrul Fundaţiei Comunitare Oradea ; doamna Lucia Hossu Longin – realizator tv ; domnişoara Cristina Liana Puşcaş – doctor în istorie şi autoarea cărţii ; doamna Aurora Dumitrescu – fostă deţinută politică din Lotul beiuşenilor.

 

 

One thought on “Iadul roşu în oraşul de pe Criş – Penitenciarul Oradea ( 1945 – 1977 )

  1. tibi

    Am toata consideratia si respectul pt. cei ce au trait si simtit pe pielea lor aceste lucruri, dar si pt. cei care s-au gandit la ei, la a-i omagia, a vorbi despre drama lor, asta insemand practic recunoasterea greselilor trecutului, si reabilitarea persoanelor afectate. Numai asumandu-ne trecutul, cerand iertare oamenilor fata de care am gresit ca popor, si Lui DUMNEZEU; doar asa putem spera la iertare si un altfel de viitor. Trebuie sa invatam aceste lucruri de la acesti oameni, ( e bine ca se scrie, pt. cand nu vor mai fi martori ai acelor evenimente, supravietuitori ) si anume: Lacrimi, Demnitate, Iertare, Veghere, Speranta. Stiti ce este trist? Ca unii vor sa nege aceste lucruri, dar va spun ca ele exista si astazi, chiar daca nu la noi ( vezi site-ul RESURSE CRESTINE-Prizonieri Pentru Chrisos ) Doamne iarta-ne si ajuta-ne sa nu repetam geselile trecutului.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *