In data de 3 aprilie 2014, in cadrul evenimentului Business Days Timisoara, am sustinut in cadrul conferintei cu tema – Leadership autentic ca baza a unui management eficient in vremuri schimbatoare – un speach avand ca titlu ” Pastila de leadership „.
In fapt, a fost o prezentare construita si inspirata de comportamentele si invataturile evidentiate de mediul de afaceri romanesc, urmare a anilor de criza economica-financiara recenta.
Pentru cei interesati de subiect, prezint in cele ce urmeaza structura de baza a speach-ului meu.
Astfel, spuneam ca :
Fara indoiala ca anii de criza economica-financiara, si-au luat tributul.
Milioane de persoane, au resimtit in multiple aspecte efectele reducerii veniturilor ( uneori intr-un ritm foarte accelerat ) si presiunea teribila a ratelor si a facturilor ce nu conteneau ( si nu contenesc inca pentru foarte multi ) a sosi rece, glacial in cutiile postale sau in cele electronice ale gospodariilor.
Firesc, jucatorii economiei de piata ( fie ca vorbim de persoane fizice autorizate, fie ca vorbim de societati comerciale, institutii de creditare sau alte asemenea ), nu puteau scapa neatinsi de un asemenea fenomen care, in cele din urma avea si are de a face in profunzimea sa, tocmai cu principiile, conceptele si practicile de piata pe care ei insisi ( acesti in cauza jucatori ) le promovasera pana mai ieri ( si nu de putine ori agresiv ) in anii ce au precedat criza.
Cu toate aceste suferinte, anii de criza economica-finaniciar, nu au adus cu ei numai rau. Dimpotriva, constatam pe zi ce trece ca ei au contribuit si inca contribuie la semnificative si de cele mai multe ori sanatoase reasezari ale mediului de afaceri romanesc ( atat in spatiul sau traditional de actiune – Romania ; cat si in spatiile de joc largite – ca vorbim de unul regional sau chiar de cel global ).
Se cuvine deci, dintr-o asemenea iata pozitiva perspectiva, sa vedem ce comportamente si invataturi s-au cernut in acesti ani de criza economica-financiara spre folosul si maturitatea mediului de faceri romanesc ; privit de aceasta data prin filtrul leadership-ului si a managementului de business.
Am observat astfel, ca jucatorii care au supravietuit si performat atat in anii de criza cat si in vremurile de astazi, s-au comportat si au invatat si urmatoarele :
1. Din punctul de vedere al comportamentului asociativ ( multipli asociati si / sau actionari in companii )
* cei mai multi au ales sa nu se desparta in anii de criza. Mai precis, cei mai multi au ales a se mobiliza impreuna pentru a face fata provocarilor realitatii economice aflate in suferinta. In fapt, nu putini aveau de ales intre ” a-si sufleca din nou manecile ” sau a disparea din joc.
Oarecum este de inteles. Lipsa acuta de lichiditati reducea mult pana la anulare orice discutie realista ce viza plati intre asociati.
De la aceasta generala observatie, sunt desigur si exceptii, a caror existenta se poate explica pe de o parte, fie tocmai pe nevoia extrema de lichiditati a unuia sau altuia dintre asociati sau actionari ( si atunci acestia acceptau a-si vinde participatiunile pe sume foarte mici ), fie ( oricat de simplu ar parea ) prin lipsa de rezistenta psihica a unuia sau altuia dintre asociati sau actionari in fata contorsiunilor extrem de dureroase ale realitatii de afaceri.
2. Din punctul de vedere al comportamentului, politicilor si practicilor finaciare, supravietuitorii si performerii crizei economico-financiare ne arata ca :
* nu putini dintre ei, inca lucreaza cu credite bancare ; desi de la an la an ( chiar in perioada de criza ), numarul celor ce dobandesc stabilitatea financiara inalta sau chiar independenta financiara creste frumos.
In multe cazuri, parteneriatul acestora cu bancile comerciale ( si accentuez parteneriatul ) s-a consolidat atat in incredere cat si in flexibilitatea operationala efectiva.
In sfarsit, incetul cu incetul, in cultura si practica de business romaneasca, unele banci se comporta precum niste reali parteneri ai jucatorilor economici si nu precum niste oportunisti de ocazie, asa cum prea multi ani au facut-o.
* au planuri de rezerva si de avarie in politicile lor financiare si astfel au constituit ( de data aceasta real ), fonduri de rezerva sub forma lichiditatilor banesti, pentru situatii de urgenta, imprevizibile.
De remarcat aici si practica oamenilor de afaceri, de a-si asigura in asemenea vremuri si lichiditatile banesti necesare lor si familiilor lor ; un subiect ignorat sau nesanatos inteles in vremurile bune, datorita contopirii nefiresti de patrimonii, intre ceea ce este al firmei si ceea ce este al lor.
3. Din punctul de vedere al comportamentului fata de piata, fata de clienti, supravietuitorii si performerii crizei, ne arata ca :
* au invatat si aplica din ce in ce mai des ( chiar daca inca insuficient, spun eu ) conceptele si practicile de investigare si evaluare profesionista a pietei, a pietelor.
* se straduiesc a creiona cat mai exact profilul clientilor si cel al posibililor clienti. Astfel, acorda mai mult acestora, iar de aceasta data nu doar din curtuoazie comerciala ci din dorinta expresa de a le cunoaste ( de data aceasta onest ) nevoile, asteptarile, problemele – atat in forma cat si in continut.
* au inteles ca timpul de reactie la nevoile clientilor trebuie sa fie cat mai scurt cu putinta, fara a afecta insa in acelasi timp calitatea serviciului prestat efectiv acestora.
* au inteles, de asemenea ca este foarte important a pricepe cati bani au oamenii, pentru ce si in ce conditii sunt dispusi ai cheltui. De altfel, produsele si serviciile lor nu sau rezumat a fi doar pur si simplu livrate pietei, ci ele au inceput a avea consistente coordonate financiare racordate la putintele reale banesti ale consumatorilor.
4. Din punctul de vedere al politicilor de personal, supravietuitorii si performerii crizei, ne arata ca :
* multi au inteles ca nu au prea mult timp, pentru a fi o scoala pentru angajatii lor ( noi sau mai vechi ) aflati in diverse etape ale evolutiei profesionale.
Aceasta constatare nu a anulat pana la disparitie activitatile si preocuparile formative si de instruire din cadrul companiilor, insa le-a redimensionat si regandit profund din perspectiva unei realitatii care nu mai are rabdare cu cei inceti sau cu cei ce au probleme legate de atitudine.
* in fapt, supravietuitorii si performerii crizei cauta mereu personal – carora le cer din ce in ce mai mult, si din ce in ce mai conditionat in recompense si plata.
De altfel, pe angajatii priceputi si cu o buna atitudine exprimata prin rezultate ii platesc destul de bine, iar de cei considerati nepotriviti nevoilor, politicii si dinamicii companiei se scapa rapid. Sunt astfel si fatete dure ale noilor realitati in politicile de personal – relatiile de munca devenind astfel reci, matematice, impersonale si instabile.
In acelasi timp, practica politicilor de personal relativ recente, ne arata ca din interesul supravietuitorilor si performerilor crizei sunt exclusi din ce in ce mai alert generatiile trecute de varsta de 40 de ani, acestia fiind acum considerati neinteresanti si nefinantabili pentru pretentiile viitorului.
Pe de alta parte, cei nascuti intre anii 1980 – 1995 ( cunoscuti ca fiind generatia Y ), au devenit si sunt ( cine stie pentru cata vreme ) cautati, vanati si finantati pentru viitorul imediat.
5. Din punctul de vedere al relatiilor de familie, supravietuitorii si performerii crizei, ne arata ca :
* unii, s-au intors spre familie, si asta dupa ce in anii de exuberanta economica si-au facut de cap, in prea-binele general devenit in timp si imoral.
Acestia incearca acum sa recupereze ceea ce se mai poate recupera. Nu intotdeuna reusesc.
* pe de alta parte, altii au ales ” un nou inceput ” in viata de familie, determinat de aceasta data de prea-binele dobandit tocmai in anii de criza si de restructurarile conceptuale ale performantei – spun eu, trist aplicate acum si in ” noua ” viata de familie.
* altii, nu si-au pierdut nici mintea si nici sufletul…
Cineva a spus odata ca :
” Un lider bun, este acela care ii face pe oameni sa aiba incredere in el.
Un lider si mai bun este acela care reuseste sa-i faca pe oameni a avea incredere in ei insisi.
Cel mai bun lider este acela care reuseste sa-i faca pe oameni sa aiba incredere in Dumnezeu. „
Eu zic, ca nu a gresit.
Frumos speach! Calculat, si bine documentat, ca de obicei!