Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, defineste fatarnicia, ca fiind – o lipsa de sinceritate in purtare, in atitudini ; atitudine prefăcută, ipocrită ; prefăcătorie, ipocrizie, falsitate.
Pe de alta parte, eu consider ca onestitatea ( fata de tine insuti, fate de semenii tai si fata de Dumnezeu ) este ingredientul esential atunci cand este vorba de a diagnostica realitatea, de a alege in si legat de ea ; dupa cum onestitatea este esentiala in procesele executiei efective a deciziilor luate si la fel de importanta este in evaluarea rezultatelor actiunilor realizate.
Per-a-contrario, lipsa sinceritatii ( fata de tine insuti, fata de semenii tai si fata de Dumnezeu ), nu numai ca altereaza profund calitatea si precizia diagnosticului realitatii, dar ea exclude ” ab initio ” cai, metode si solutii in ceea ce realitatea cere a fi abordat si rezolvat. Si mai trist este faptul ca lipsa onestitatii in asemenea imprejurari nu numai ca distruge sansele actualitatii in nevoie, dar si ” insamanteaza „ astfel la randu-i neincrederea, duplicitarismul si instalarea ca regula a neperformantei pentru viitor.
In postarea de azi, pornind de la cele mai sus afirmate, imi propun sa deschid o lista de situatii, atitudini si comportamente ( prea des ) intalnite in Romania anului 2014, care ( in opinia mea ) dominate fiind de fatarnicie altereaza profund si grav constructia si reconstructia societatii romanesti, afectand profund calitatea vietii a milioane de oameni si opacizeaza pana la disperare sperantele a altor cateva milioane dintre acestia.
Desigur, lista de mai jos nu are pretentia de a fi atotcuprinzatoare, dupa cum la randu-mi imi asum limitele evidente in ceea ce priveste putinta de a pricepe si de a prelucra datele si informatiile realitatii romanesti.
Astfel, intalnim fatarnicie din belsug in Romania anului 2014 si in urmatoarele situatii :
– fatarnicia in credinta. Intr-o tara in care cei mai multi cetateni se declara a fi crestini, practica vietii ne arata ca de fapt o profunda incultura crestina ii caracterizeaza pe cei mai multi dintre concetateni. Astfel, locul invataturii biblice inspirate de Cuvantul lui Dumnezeu este ocupat usor si aiuritor de traditii, obiceiuri si infuzii de falsa invatatura ce nu au nimic de-a face cu ceea ce Dumnezeu ii invata, le cere si le ofera oamenilor. Slujitorii lui Dumnezeu se fac ca nu vad sau ca nu inteleg ; oamenii asteapta sa vada ceva din partea slujitorilor, si uite asa se asteapta unii pe altii…
– fatarnicia legata de nivelul real al veniturilor. Multi romani obtin venituri pe care le sustrag impozitarii. Tot acestia insa, pretind statului cat mai multe, mai bogate si mai prompte servicii sociale. Pe de alta parte, statul probeaza parca intentionat si constant faptul ca indiferent cati bani are, tot ineficient si suspect ii administreaza. Astfel, exercitiul social fiscal se transforma intr-o relatie de tipul ” care pe care ” sau si unul si altul ” se fac ” ca fac ceea ce trebuie…
– fatarnicia din sanatate. Din Romania, de o bucata buna de timp au plecat si pleaca oameni cu pregatire medicala medie sau superioara. Motivul principal al acestui comportament este acela al veniturilor semnificativ mai mari pe care acestia le obtin in tari dezvoltate din Europa ( in special ). Cei care raman in Romania, au ales astfel si pentru ca le este frica de efortul si procesul adaptarii ; castiga multumitor in tara, de regula in mixtul stat – privat ( ezita a alege doar unul ) ; au investit si in alte activitati aducatoare de venit, conexe sau nu sanatatii. Pe de alta parte, banii destinati sanatatii ( in special in sistemul de stat ) continua a fi prost administrati si datorita faptului ca managementul institutiilor de stat este facut in principal de catre medici ( cu exceptiile de rigoare ). Conteaza greu de asemenea aici si prezenta, rolul si forta producatorilor si distribuitorilor mari de medicamente – ce au marketizat sanatatea. Si uite asa, banii ( si folosul lor ) nu ajung aproape niciodata acolo unde trebuie, adica… la pacient ; sau daca ajung sunt insuficienti.
– fatarnicia demografica. In Romania sunt milioane de oameni care inca sunt in putere de munca ( si nu au varsta legala de pensionare ), dar ei sunt insa…pensionari. Vinovatii : politicienii de dupa 1989 care nu au avut curajul si priceperea sa-si asume politic si social reconstructia economiei romanesti ; fiecare pensionar in parte ( sau membru al nu stiu carei categorii profesionale conjunctural favorizate ) care a preferat sa profite de banul public astfel primit mizand ca va mai face ceva ” pe langa „. Un fel de oportunism istoric, transferat insa trist si direct in obligatiile de plata ale generatiilor mult mai restranse numeric. O ” ipoteca sociala ” nationala…impusa. Restul e teorie…si vorbe in vant, despre cat ” ne pasa ” de tinerii nostri.
Se cuvine a adauga aici si milioanele de avorturi pe care romancele le-au efectuat in acesti ani de dupa 1989. Perspectica are adanca legatura cu ceea ce am scris la fatarnicia in credinta. Ne declaram crestini, si doar atat…
– fatarnicia in educatie. Profesorii din preuniversitar sunt platiti prost si mai toti, pentru a-si rotunji veniturile, in fapt savarsesc infractiuni prin nedeclararea sumelor de bani obtinute din meditatiile acordate de prea multe ori propriilor elevi. In mediul universitar, tentatia diplomelor ca marfa a adus venituri nesimtite multor profesori universitari si a alterat pentru multa vreme asteptarile de performanta academica. Din pacate, atat mediul preuniversitar cat si cel universitar ( cu exceptiile de rigoare ) au preferat a sacrifica adaptabilitatea si utilitatea invataturii efective in folosul elevului sau studentului cu pastrarea propriilor privilegii intr-un spatiu ce refuza competitia bazata pe competenta si instabilitatea generata de aceasta. Asa, sau risipit banii ( publici ) si anii multor generatii ce de fapt – se aflau unde nu trebuie…
– fatarnicia in relatiile sociale. De fapt, nu ne pasa unora de altora decat in cazul tragediilor, al catastrofelor. E adevarat ca nu suntem total indiferenti si ca avem nu putine frumoase reusite. De aici insa si pana la ” sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti ” este cale lunga. Fara ancore morale ce transced interesul imediat si competitia pur sange, este foarte posibil ca multi dintre noi sa moara cu zile…si cu semeni prezenti, dar…indiferenti. Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face.
– fatarnicia in politica. In politica reala, putini sunt cei care pot. Sunt insa multi, care nu ezita a promite si a minti. E adevarat ca vremurile lor se sting incetul cu incetul, insa urmasii lor ( de regula, de ei formati ) trebuie sa arate ca vor si pot…Mi-e frica de ei chiar si atunci cand fac daruri ( transferuri generationale ). Pe de alta parte, suntem prea multi cei care doar comentam de pe margine…Si atunci ne miram ?
Ma opresc aici in prezentarea unei liste, de la inceput declarate ca fiind incomplete si limitate.
Pe de alta parte, ea este deschisa comentariilor si completarilor dumneavoastre.
Cred insa, ca inlaturarea fatarniciei din comportamentele si atitudinile noastre ar putea constitui un temei sanatos al proiectelor de constructie si reconstructie atat de necesare societatii romanesti.
Doamne binecuvanteaza Romania.