Din subteranele geo-politicii

By | 17/05/2014

               În urma cu câteva zile, ministrul rus de externe Serghei Lavrov declara că cele ce se întâmplă în Ucraina, se datoreaza deciziilor luate de statele membre NATO ( sau cel puţin de unele ) cu ocazia summitului desfaşurat la Bucureşti în 2008.

               Cred că Lavrov nu minte.

               Pe de altă parte, îmi aduc aminte că în 2011 – 2012, în iarna dintre ani, atunci când oraşele României se contaminau cu manifestaţiile anti-Băsescu declanşate în capitală, îndurând frigul şi ploaia în stradă, am sesizat şi declarat celor apropiaţi că suspectez a fi în spatele acestor acţiuni agenturi de informaţii străine României, dar având esenţiale legături ce Rusia.

               Cred că nu m-am înşelat.

               Iar acum explicaţiile :

– la Bucureşti în 2008, la summitul NATO se decide ( pe raţiuni care nu le cunosc, deşi… ) extinderea NATO către est, către răsărit, către Rusia ;

de acest lucru are cunoştinţă şi Rusia ( ar fi interesant de ştiut cât de tare a penetrat informativ Rusia structurile de decizie NATO, deşi ştiu că poate părea de-a dreptul comic să mă întreb aşa ceva… ) ;

– urmare de deciziei de extindere, NATO iniţiază acţiuni atât în plan informativ ( ascuns publicului ) cât şi în planul vizibil publicului – precum instalarea scuturilor de rachetă din România, Polonia şi alte asemenea concrete măsuri ;

ruşii nu stau cu mâinile în sân şi în acest tablou al conflictului deja declanşat, investesc printre altele şi în destabilizarea politică a României ( al doilea referendum anti-Băsescu ) ;

Băsescu şi aliaţii nord-atlantici ştiu acest lucru, dar atât unii ( NATO ) cât şi alţii ( Rusia ) îşi continuă strategiile de apărare şi atac…;

– de fapt, spaţiul de luptă nu este doar România ; ea este avanpostul, căci este necesar a ne uita şi către Bulgaria, Ungaria, Polonia, Ucraina şi cine mai ştie unde încă nu ” vedem ” prea clar ;

– oricum, NATO consideră că trebuie acţionat mai mult în teren şi astfel Ucraina se aprinde. Se creează astfel premisele unei expuneri publice globale, după cum se creeaza condiţiile propice morţii…;

       Iar de aici, continuarea o ştim cu toţii, acest lucru neînsemnând că tot ceea ce se întâmplă e la vedere. Nicidecum.

       Şi iată de ce, această scriere ar putea fi numită doar episodul I, fară a şti sigur dacă şi când va mai exista un al doilea…

       Până atunci, toate cele bune…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *