2006. Sfarsit de august. Tocmai se implinesc trei ore, de cand " imi intretin " timpul cu un roi de tantari. Da sa se insereze. Sunt undeva in muntii Apuseni, intr-un observator ce-mi ofera o panorama spectaculoasa spre coama unei culmi care completeaza minunat intinderea pajistii unde asteptam sa apara ei – mistretii.
Nu mai aveam sperante, cand…iata-i. Sunt doi si incep a le evalua imediat comportamentul. Par linistiti, insa mereu unul statea de veghe cand celalalt se bucura de un ochi de apa numai bun de scalda. Sa tot fi fost vreo 300 de metri intre noi.
Incep sa se deplaseze. Numai bine. Vin spre mine. Sunt atent la fiecare miscare, la fiecare zgomot pe care-l fac. Distanta dintre noi se reduce. 250. 200.150.
Cam pe la 150 de metri distanta, se opresc sa adulmece aerul si sa observe imprejurimile cu toate simturile lor.
Urmeaza o lectie de atentie, de coperare, de analiza si evaluare, de invatatura pentru noi.
Fiti atenti. Mereu de veghe. Colaborati unul cu celalalt.