De cine si de ce te feresti

            Oamenii se feresc de cineva sau de ceva ? De cine se feresc si de ce sa se fereasca ?

            Raspunsul complet nu il am, insa si numai inventarierea partiala a experientei de viata imi releva cateva perspective interesante de meditatie si de ce nu, de actiune.

            De altfel, de pe acum va invit a completa lista deschisa in acest fel de mine.

            Deci, am constatat ca de multe ori :

– oamenii se feresc de trecutul lor ;

            El poate purta in sine amintiri sau riscuri pe care individul doreste a le uita sau de ale carui consecinte doreste a se indeparta. Problemele pot aparea in mod expres, atunci insa cand,  nu s-a invatat nimic din experientele apartinand trecutului sau cand, individul in loc sa-si doreasca a-l pricepe, alege totusi sa-l ignore. E un fel in care de fapt individul doreste perfid a-si lasa valabil spre folosinta un ” instrumentar de viata ” al trecutului neonorant dar posibil de folosit cand ar fi nevoie in prezentul sau viitorul potential – un fel de ” murdara rezerva „.

– oamenii se feresc de prezentul lor ;

            Multi invoca presiunea vremurilor si ” regulile ” lor nescrise si dure. Ba, chiar se poate a-si justifica atitudinea si actiunea prin pragmatism. De fapt, multi cred ca astfel sunt tari, sau mai tari, sau chiar mai inteligenti, mai adaptati.  Ignora astfel orice alte porniri sau nevoi, dedicandu-se in fapt unei vieti centrate exclusiv pe sine, pe propria placere. 

           In acelasi timp, oamenii se feresc de prezentul lor si atunci cand aleg a nu se exprima pe sine, cand aleg a nu da viata darurilor primite de la Dumnezeu. Este adevarat, unele daruri se descopera tarziu, altele poate niciodata ; dar in cele mai multe cazuri ele au fost descoperite si inhibate ( se justifica individul ) datorita vremurilor, datorita familiei sau familiilor, datorita lipsei resurselor si a multor alte explicatii intemeiate sau nu. Individul se manifesta astfel ciunit, de multe ori ineficient pentru el si pentru altii, fiind cadrul ideal pentru depresii, rataciri, duplicitarism.

– oamenii se feresc de viitorul lor ;

           Explicatia cea mai des intalnita, in opinia mea, este frica de responsabilitate. Oamenilor le este frica, sau nu au dorinta de a-si asuma responabilitati si atunci opteaza a trai doar pentru sine, pentru propria placere. De altfel, sunt nu putine cazuri in care egoismul, iubirea de sine, distruge familii, distruge organizatii, distruge societati.

– oamenii se feresc de oameni ;

           Intr-o lume de genul ” care pe care ” si ” scopul scuza mijloacele ” individul se alege pe sine si alege doar a se folosi de semenii sai atunci cand si cat are chef. Devenim astfel mici ” medicatii ” unul pentru celalat, un fel de marfa – de altfel usor inlocuibila.

           Din pacate, se feresc astfel copiii de parinti, sotul de sotie, sotia de sot, se feresc batranii de tineri si tinerii de batrani, se feresc patronii de angajati, se feresc guvernantii de popor si poporul de guvernanti.

           Ne miram atunci, de ce unii aleg cainii, pisicile sau te mai miri ce pentru a umple spatiul neincrederii in semeni. Dupa cum se vede, lucrurile o pot lua rau razna.

– oamenii se feresc de ei insisi ;

           Cateodata ( sau de cele mai multe ori ) bine fac. Faptul ca se inspaimanta la ce uratenii vad in ei si la ce ar putea acestea sa faca in aceasta lume ii determina a se veghea pe sine – nu de putine ori spre binele lor  si al celor din jurul sau.

           Eu zic ca daca atitudinii de mai sus iar spune pocainta si i-ar alatura credinta, punctul de mai jos poate nu ar fi atat de actual, atat de practicat.

– oamenii se feresc de Dumnezeu ;

           In fapt refuza sa se supuna, refuza sa accepte ca nu pot, nu stiu si nu pot determina totul.

           Ba mai mult se incapataneaza sa combata, sa promoveze toleranta si diversitatea in locul disciplinei, sa ceara dovada facandu-se ca nu o vad. Uita ca de fapt Dumnezeu nu exclude mintea, ratiunea, cercetarea, ci dimpotriva El le-a creat si le include spectaculos in dragostea Sa fata de noi.

           In fapt, multi isi aduc aminte de Dumnezeu numai atunci cand aici pe pamant li se spune : ” Nu stim ” sau ” Nu putem „. In restul timpului ei cred, ” ca pot „, ei cred ” ca stiu „.

– oamenii nu se feresc de nimic ;

           In aceste cazuri poate fi vorba despre ” credinta ” ca ” o viata avem ” si ca atare se cuvine a face ce vrei si cand vrei, caci nu se stie maine ce va fi.

           Poate fi de asemenea si expresia  ” predarii „, a neputintei sau a oboselii in fata vietii si a renuntarii la asumarea responsabilitatilor.

– oamenii nu stiu ( sau nu vor sa stie ) ca trebuie sa se fereasca de ceva.

          Cei mai multi stiu, dar prefera ” sa nu stie „, caci aceasta ar putea insemna renuntarea la placeri.

          Altii, nu stiu, nu inteleg sau au fost gresit invatati despre cum sunt organizate lucrurile si momentele in viata. Si atunci pur si simplu aplica fara sa gandeasca sau aplica preferand sa nu gandeasca. Stiu ca astfel li s-ar putea cere a fi responsabili ; iar a fi responsabil e greu.

 

          Ma opresc aici cu lista mea, insa astept cu interes completarile, comentariile sau listele dumneavoastre.

          De cine si de ce va feriti ?