Oarecum indreptatiti, multi dintre dumneavoastra mi-ati putea spune nedumeriti daca nu cumva am gresit redactarea titlului acestei postari, sau daca insasi formularea sa a fost bine gandita.
Logica ?
Ce poate fi atat de special in suferinta ? Ce poate fi atat de special in situatii in care exista durere ?
Ce poate fi atat de special in a acorda interes si resurse durerii si nu placerii ? Ce poate fi atat de special ?
Pe de alta parte, nici diferentierea intre suferinte nu poate explica abordarea ta. Astfel nu cred ca este ceva special atunci cand vorbim de suferinta trupului, dupa cum nu cred ca este ceva special atunci cand vorbim de suferinta sufletului. Ambele stari ne strica confortul vietii, ambele stari ne deturneaza de la cele importante, de la obiective, de la placeri. Inca o data spun : ce poate fi special in suferinta ?
Ei bine, ( v-as raspunde ) haideti sa privim durerea si din alte perspective. Si poate atunci veti gasi ca suferinta – poate fi ceva special.
Astfel :
– suferinta poate insemna ca traiesti, sau ca inca traiesti. Poate insemna in acelasi timp si contextul cautarii raspunsului la intrebarea – cum traiesc ? sau, ca sa fie si mai complicat – de ce traiesc ?
– suferinta poate insemna ca esti constient. Nu intru in analiza situatiei posibile a celui lipsit de constienta, deoarece a-si excede temei propuse azi – subiectul necesitand o atentie aparte, tema a unei posibile alte postari. Totusi, oarecum pregatitor, va intreb : Acum, in acest moment de ce sunteti dumneavoastra constienti ?
– suferinta poate insemna consecinta greselii. Adica poate insemna ca ai de a face in trup sau / si in suflet cu efectele gandurilor, deciziilor si actiunilor tale, in legatura cu persoana ta sau / si in legatura cu alte persoane, situatii. Nu de putine ori gasesti acolo regretul, neputintinta, sau insasi raul din tine.
– suferinta poate insemna ocazia unor meditatii. Un fel de stop ( inteles sau nu ) care-ti cere precum in circulatie sa opresti efectiv rotile – nu doar sa incetinesti.
– suferinta poate insemna ocazia de a renunta, de a spune ” gata, pana aici „. Nu de putine ori, acesta poate fi un pas inainte important in maturizare, poate chiar in supravietuire.
– suferinta poate insemna nevoia de ajutor ca expresie a limitelor sau neputintelor proprii. Este, in fapt un fel ” de am nevoie ” sau ” nu mai stiu ” sau ” nu mai pot ” – ” ajutati-ma ” sau ” cine ma poate ajuta „.
– suferinta poate insemna a verifica fortat iubirea. Iubirea altora fata de tine, a ta fata de altii, a ta fata de Dumnezeu.
– suferinta poate insemna ascultare. Adica tocmai ce de mult nu ai facut, nu ai vrut sau nu ai stiut ca trebuie sa faci.
– suferinta poate insemna repozitionare existentiala. Mai ales din situatiile in care credeai ca poti totul, ca totul are o solutie ce de tine depinde. Poate fi un fel de fortare a reprioritizarii in credinta, in prejudecati si judecati, in obiective si ambitii.
– suferinta poate insemna impacare cu trecutul, cu prezentul si viitorul tau. Adica, un ” modus vivendi ” impacat si nu razvratit. Un fel de intelegere a ” de unde vii „, ” cum vii ” si ” cum poti sau speri a fi „.
– suferinta iti poate descoperi desertaciunea vietii pe pamant. O adanca meditatie legata de intrebari precum : De ce facem ce facem ? Pentru cine facem ce facem ? Ce ramane dupa noi si pe cine intereseaza sau cui foloseste ? Ce tinte se merita a avea ? Ce este de fapt important in viata ?
– suferinta iti poate descoperi speranta. Abordarea are legatura cu raspunsurile la intrebarile de mai sus la care se adauga speranta unei vieti fara suferinta, are legatura cu promisiunea lui Isus Hristos si cu Imparatia lui Dumnezeu.
– suferinta poate insemna impacare cu semenii tai. Adica cu cei care, acum descoperi ca te-ai certat de fapt pentru nimicuri, pentru prostii, si a caror vecinatate iti lipseste.
– suferinta poate insemna impacare cu Dumnezeu. Adica, acceptarea dialogului pana atunci refuzat sau intrerupt.
– suferinta poate insemna razvratire fata de semeni. Un fel de, ” desertaciune sociala ” autoindusa, depresiva.
– suferinta poate insemna razvratire fata de Dumnezeu. Adica, un fel de : ” Unde este acum Dumnezeu ? ” sau ” Daca Dumnezeu exista, de ce ingaduie acum sa sufar ? Dumnezeu nu are rostul de a ne face bine ? „
– suferinta poate insemna bucurie, o trecere sperata si pregatita inca de pe acum…
Suferinta, este ceva special.
Voi, ce spune-ti ?
”Unde este acum Dumnezeu?” sau ”Daca Dumnezeu exista, de ce ingaduie acum sa sufar? Dumnezeu nu are rostul de a ne face bine?“
Am gasit anumite ratiuni dupa care se poate raspunde la intrebarile de mai sus:
„- Dumnezeu nu pedepseste fiecare fapta rea pentru ca atunci ar insemna ca este un Dumnezeu fricos care isi apara imparatia.”
„- Daca Dumnezeu ar raspunde imediat raului cu rau si binelui cu bine, atunci binele s-ar face pentru rasplata iar raul nu s-ar face de frica pedepsei, dar atunci unde ar mai fi liberul arbitru?”
Datorita liberului arbitru omul face vrute si nevrute (cita asemanare cu „democratia”!), pe urma il face vinovat pe Dumnezeu care de fapt ne ajuta cu ceva special, suferinta, dupa cum foarte frumos spune titlul postarii. Cum? Cred ca prin suferinta Dumnezeu ii scurteaza omului drumul spre „linia de plutire”, iar asta cum se chema daca nu bine, atita doar ca preocupati cu suferinta nu vedem binele din spatele ei …
Pe de alta parte suferinta poate conduce chiar la opusul a ceva special, in viata putem observa ce se intimpla cind suferinta este inecata in bautura, droguri, etc.
Probabil ca tine de constientizarea rostului suferintei si a modului cum privesti suferinta: pedeapsa, rasplata sau ajutor.
Intr-adevar Soso, suferinta este si o ” metoda ” ce te ajuta a intelege.Important este sa nu te razvratesti, ci sa te straduiesti a pricepe invatatura.
Ajuta-ne Doamne, Dumnezeul nostru sa pricepem sub puterea Ta, Cuvantul Tau.