De ce fiica mea nu vrea ” sa creasca mare „

                 Sa tot fie in urma cu vreo luna de zile, cand tocmai ca ma urcasem in masina cu fiica mea, cand ea initiaza urmatorul dialog :

" Tati. "

" Da, scumpa mea "

" Tu stii ca eu iti spun din cand in cand ca eu nu vreau sa cresc mare, ca vreau sa raman mica ? "

" Da scumpa mea, stiu, imi aduc aminte. "

" Tu stii tati de ce spun eu acest lucru ? "

" Nu scumpa mea. " – desi aveam o banuiala….

" Pentru ca eu, vreau sa cred, ca daca raman mica, si voi, tu si mami ramaneti tineri si asa stam mai mult impreuna. "

 

           Fiica mea are 5 ani si ceva. Iar eu stiu ca nimic nu este nou sub soare.

 

           Apoi, cum nimic nu este intamplator, primesc un e-mail in al carui attachement era poezia    " Dor de tata ", al carui autor aflu mai tarziu ca este un domn Traian Calancia. Multumesc domnule Calancia. Dumnezeu sa va aiba in paza Sa. In cele ce urmeaza, poezia.

 

                                                                                         DOR  DE  TATA  

Cand sunt copii nostri mici

Noi pentru ei suntem TATICI

Ce gingas e, si suna bine

TATICULE, mi-e dor de tine

 

Dar anii trec si deodata

Nu mai esti TATIC, acum esti TATA

Dar si asa tot suna bine

TATA, ….imi este dor de tine

 

Dar cresc, nu le mai esti pe plac

Din TATA, tu devii BABAC

Si vorba suna trist si gol

BABACULE…mai da-mi un pol

 

Dar viata e un foc de paie  

Si vrei nu vrei, ajungi TATAIE

Iar vorba ta, in ras e luata

TATAIE,…ia mai las-o balta…

 

Si-n anii care-ti mai raman

Te vor numi doar AL BATRAN

Si vorba lor te nauceste

BATRANE,…ce-ti mai trebuieste ?

 

Copile, tu sa ai stiinta

Am fost un tata cu credinta

Si din putin, de-a fost sa fie

Eu am rabdat, si ti-am dat  tie

 

Dar fa-mi, te rog, o bucurie

La cimitir, de vii la mine

Sa-mi zici ca in copilarie

TATICULE, mi-e dor de tine…