Mi-a placut ( si-mi place ) atat de mult poezia mai jos scrisa, incat doream sa o prezint fara nici un comentariu.
Dupa cum se vede insa, nu mi-am putut respecta pornirea si numai pentru faptul ca se cuvine a va spune cine a scris-o.
Ei bine, poezia de mai jos ( sursa si continut al temei postarii mele ) a fost scrisa de omul lui Dumnezeu – Costache Ioanid.
Costache Ioanid s-a nascut in data de 3 decembruie 1912 in localitatea Comendaresti – in Bucovina de Nord si a decedat in anul 1987 in SUA, unde emigrase cu 5 ani inainte.
Costache Ioanid este o referinta de calibru in poezia evanghelica, in lista semenilor ce si-au dedicat viata slujirii Domnului Isus Hristos.
Pe de alta parte, realizez faptul ca poezia va ” atinge ” azi doar pe unii dintre noi. Pe ceilalti, cu voia Domnului, ii va ” atinge „ la vremea lor…
Dumnezeu sa ne aibe in paza Sa.
CE SCOALA-NALTA
Ce scoala-nalta-i batranetea !
E cea din urma facultate.
In ea inveti nu cum se-aduna
ci cum se lasa-n urma toate.
Talent, putere, frumusete
tot ce te-mpodobea odata
se scutura ca trandafirii
muscati de bruma si de zloata. ( zloata = ploaie amestecata cu zapada ; lapovita )
Zaresti adesea in oglinda
un chip strain, si ti se pare
ca totul e un joc de umbre
si de oglinzi diformatoare.
Si, totusi, daca fata-i stramba
iar pasii-mpleticiti si grei,
tu porti in piept o asteptare,
un freamat lin de porumbei.
Caci daca treci prin scoala toamnei
si-a-nfioratilor nameti,
tu stii c-ajungi bogat si tanar
la poarta nesfarsitei vieti.
Sa vezi cum cresc cei mici asupra-ti,
sa fii lasat tot mai departe,
sa stranga lumea pentru clipa –
tu…pentru dincolo de moarte…
Sa poti pastra in suflet pace
cand esti ca marmora sub dalta…
Sa pierzi orice, dar nu nadejdea…
Ce har maret ! Ce scoala-nalta.
Psihologii si multi filosofi afirma ca batranetea nu are nimic comun cu intelepciunea si altruismul! Si uitandu-te in jur nu-i poti contrazice cu argumente si cu fapte de viata. Are legatura doar cu renuntarea si in cel mai bun caz cu resemnarea. Imi permit de la inaltimea varstei mele sa te intrig …
Tinertea nu este un merit,asa cum batranetea nu este o vina.Fiecare este o stare de fapt.
Nu este cazul sa-ti „falfai” tineretea
Frumoasa poezie !
Si ca la orice scoala pe care o urmezi , trebuie sa-nveti !
E adevarat , unii , nu invata nici macar la ultima „facultate”…
…multe flori sunt…
http://www.mihaieminescu.ro/opera/poezia/criticilor_mei.htm
MDAAA FRUMOASE CUVINTE …DAR NU VREAU ACU SA GANDESC PT ATAT DE DEPARTE …STIU CLAR CAA MAI AM MULTE DE FACUT ….
IMI DORESC SA IMBATRANESC LIN…CHIAR F FFFFF….SA IMPART DIN POVERI…SA ZAMBESC CA SI CUM NU LE-AS AVEA…SA DESCOPAR CEEA CE MAI AM DE DESCOPERIT INCA PE ACEST VERDE SUPERB….SA ATING CERUL MACAR CU MANA….SI SA ZIK LA FINAL …CE BINE CA LIVADA E ACOLO, COPII SUNT BINE, AM ZIDIT CA O OSANCA MOSTENIREA DE LA BUNICU….CA AM REUSIT PAMA LA URMA SA AJUNG O BABUTA CELEBRA INTR-ALE CONTABILITATII DE DRAGU LU’ TATA….HA HA HA ….CAM ASA…DESI UNEORI NU-MI DORESC DELOC SA VINA MOMENTUL ISTA ….INCA MA ENERVEAZA FIRELE ALBELE DESCOPERITE ICI SI COLO….MICILE RIDURI…DA ASTA E …FATUCO NE MATURIZAM ….
Dumneavostra – doamna Anca – VA DORITI una si alta.
Nu este ceva gresit sau rau in aceasta.
Va invit insa a nu-l uita pe Dumnezeu in determinatiile dorintelor dumneavoastra.
Toate cele bune.