Dialog imaginar :
A – Cat este suficient a sti pentru a trai ?
B – A trai cum ? Ce intelegi prin a trai ?
A – Nu stiu, sa zicem a trai dupa standardele lumii acesteia.
B – Adica, mai concret : sa ai o casa, sa ai o masina, sa ai o familie, sa ai copii, sa ai bani ca sa-ti poti permite cele necesare traiului fara sa fii ingrijorat ca nu te ajungi, sa vezi lumea si sa ai o rezerva pentru zile negre ? Ceva de genul asta ?
A – Sa zicem. Cat ?
B – Cat ce ?
A – Cat trebuie sa sti pentru a avea toate astea ?
B – Pai, nu stiu. Sa vedem ce ne arata viata.
Unii, par a nu sti multe, si o duc aparent bine.
Altii, par a nu sti multe si o duc aparent rau.
Altii, par a sti multe si o duc aparent bine.
Altii, par a sti multe si o duc aparent rau.
Altii, nu stii cat stiu si nici nu stii cum o duc.
Totusi se pare ca ar conta, sa sti ce trebuie la timpul potrivit.
A – Suna bine, dar asta cum se face ? Nimeni nu ne-a invatat asa ceva.
B – Poate de aici ar trebui inceput. De la invatare.
A – Adica ?
B – Adica, sa ai parinti, invatatori, profesori care sa stie ce trebuie la timpul potrivit.
A – Si daca nu ii am, daca nu stiu ce trebuie la timpul potrivit ? Sau daca nu i-am avut si nu au stiut ce trebuie la timpul potrivit ?
B – Stii ceva. Am o idee. Hai sa urmarim impreuna un material de folos zic eu. Traducerea in limba romana o activezi folosind meniul de pe ecran.
http://www.ted.com/talks/ken_robinson_says_schools_kill_creativity.html
A -Wau. Super. Sa fii profesor si sa inspiri. Hi… Si acum ?
B – Hai, continuam discutia zilele urmatoare. Mai vorbim. Poate e doar episodul 1.