Nu cred ca gresesc foarte mult atunci cand afirm ca multi dintre romani au ” dezvoltat ” o puternica dependenta de informatiile zilnice. Ce s-a mai intamplat, unde ce s-a mai intamplat, cine ce a facut, cine ce a descoperit, cine ce pregateste si cate si mai cate.
Si asa azi, si asa maine, si asa abia ne trezim si o luam de la capat…..cine si ce, unde si cum.
De fapt, un asemenea comportament este deja plasat in ” familia ” dependentelor ce pot si nu de putine ori deviaza fundamental viata de zi cu zi a multor semeni.
Dar de ce totusi un asemenea comportament, de ce parca ” cautam ” noi dependente ?
Voi incerca mai jos sa ofer cateva raspunsuri, precizand de pe acum ca sigur nu sunt singurele posibile, dupa cum, comentariile ce le-am scris la randul lor nu sunt singurele posibile. Sper insa ca postarea mea sa sensibilizeze si sa invite la reflectie si actiune, pentru ca dependentele sa fie constientizate si administrate mai apoi matur, cu folos.
Deci, de ce cred ca suntem nesatui de informatii si dezvoltam dependente de informatii ?
– pentru ca avem timp. Iar timp avem si pentru cel putin una sau mai multe din urmatoarele motive :
* pentru ca cineva ne plateste fara a se preocupa serios de ce si cat facem
* pentru ca avem ce manca si avem cum supravietui cel putin o perioada de timp
* pentru ca de fapt nu mai avem chef sa muncim ( sa muncim pe rupte – si de putine ori pentru altii )
* pentru ca suntem pensionati anticipat si cumva cumva ne descurcam
* pentru ca suntem pensionati si altceva nu prea mai avem ce face
* pentru ca altceva nu putem face ( de multe ori la propriu ), si atunci ne ramane sa traim imaginar
* pentru ca asteptam ( zicem noi ) ocazia, oportunitatea, care intarzie sa vina…
– pentru ca astfel credem ca ” suntem in pas cu vremurile „. Adica, ne place sa credem ca daca stim, ajuta la ceva ( chiar daca in concret nu putem oferi detalii ). De cele mai multe ori ramanem cu ” stiut-ul „….” facut-ul ” la altii…
– pentru ca suntem nelinistiti. De fapt nu stim cum sa ne linistim nelinistile. Asa ca, uitandu-ne la altii, uitam de noi. Credem ca e o solutie…credem.
– pentru ca nu stim ce sa facem in vietile noastre, in familiile noastre, in afacerile noastre. Si atunci zicem ca ne informam si cautam solutii. In fapt ramanem cu problemele ( care nu de putine ori isi cauta solutii in alta parte ) si cu iluzia ca stim…
– pentru ca ne plictisim. Altcumva spus, avem ce manca azi, avem ce manca maine, avem de unde, asa ca…ne plictisim. Este de fapt una din paradigmele societatii viitorului : intre bunastare si plictiseala.
– pentru ca inca speram a gasi ocazia de a face bani usor, sau mai usor. Adica, odata am reusit a face banii usor. In timp, contextul ” s-a stricat „, iar noi nu am reusit a ne adapta la dinamica realitatii ; sau nu am gasit noua reteta ; sau nu am gasit energia necesara ; sau am obosit ; sau…
– pentru ca informatiile ne dau senzatia ca traim. Pentru multi dau senzatia ca traiesc util, cu folos, un fel ( zic ei ) de dezvoltare si invatare continua. Cei mai multi raman la stadiul de ” mereu elevi ” si mai putin de aplicanti. Altii, spun ceva de genul ” bine ca nu fac alte prostii ” ; si asa e, pana la un punct…
Cum nimic nu e nou sub soare, nici ceea ce se intampla acum nu se intampla pentru prima oara, si ca atare avem experiente din care putem invata. Problema este ca realitatea nu sta, ca generatiile vin si pleaca, iar provocarile raman. O astfel de situatie – sa-i zicem precedent – cred ca este util a o viziona, si intelege spre folosul actualitatii noastre, spre folosul dependentelor noastre.Va invit asadar a accesa linkul de mai jos :
http://www.ted.com/talks/hans_rosling_and_the_magic_washing_machine.html
Si inca ceva : ” Cel cu inima ratacita se satura de caile lui, si omul de bine sa satura si el de ce este in el. „
( Proverbe 14 : 14 )
Nesatui.Bine zis,pt.ca suntem un popor cu o sete de senzational iesita din comun.Vrem sa ne umplem timpul si vietile cu ceva senzational,extraordinar,dar fara sa mai citim,fara sa mai studiem,fara sa mai socializam,fara a ne mai place poezia,un concert frumos,etc;lucruri ce necesita timp,efort,cheltuiala si mai ales o anumita atitudine.Cel mai la indemana pt. aceasta e televizorul,media in general,ziarul la birou,la bar,etc.Oamenii trebuie sa-si umple vietile cu ceva.Romanul e filozof si plictisit.Daca am incerca sa cautam ceea ce ne”umple”si ne satisface foamea si setea cu adevarat,ne-am satura.”El ma paste pe pasuni verzi,si ma duce la ape de odihna;imi invioreaza sufletul…”Nu ma mai plictisesc,nu mai sunt dependent de televizor,pt.ca sunt implinit si fericit cu DOMNUL meu.Doresc acelasi lucru tuturor romanilor.
Amin.
Suntem expuşi zilnic, orã de orã, unei adevãrate avalanşe de mesaje negative, in primul rând prin presã. Inundaţii, cutremure, avioane prãbuşite, crime, violuri, preţuri care cresc, bârfe rãutãcioase ale colegilor, accidente de maşinã; etc etc.
Aceste mesaje cu puternicã valoare emoţionalã lucreazã fãrã sã ne dãm seama asupra subconştientului nostru. Iar rezultatul este cã ne merge prost fãrã sã ştim de ce. Suntem deprimaţi, ne pierdem increderea intr-o viaţã mai bunã, ne aşteptãm sã ni se intâmple ce e mai rãu. Si, de obicei, la ce te aştepţi, aşa se intãmplã. Dãm vina pe ursitã, pe guvern, pe socri , pe colegi, fãrã sã observãm cã, de fapt rãul este in noi. Cã l-am lãsat sã pãtrundã in mintea noastrã ori de câte ori a vrut, fãrã sã realizãm cã trãim in casã cu un duşman.
Gata ! Puneţi piciorul in prag! Incepând de astãzi inchideţi uşile pentru aceşti musafri periculoşi.
Evitaţi sã mai urmãriţi jurnalele cu ştiri negative. Schimbaţi postul pe altceva. In fond aveţi cca 100 de canale prin firma de cablu. Urmãriţi emisiunile educative şi cele care sã vã refacã starea optimistã. Muzicã, divertisment, comedii….
Tot ceea ce mintea noastrã crede, poate realiza.
Este incredibil cât de mult poate fi influenţat subconştientul nostru de forţa sugestiei. Si intrucât mintea subconştientã este cea care controleazã corpul nostru şi intreaga viaţã, prin intermediul sugestiei putem avea parte de o mulţime de intâmplãri – unele plãcute, altele extrem de neplãcute.Puţini au auzit de efectul nocebo. In cadrul unui experiment, ţi se dã o pastilã despre care eşti avertizat cã iţi va face rãu – de pildã crampe stomacale. Se constatã cã forţa sugestiei negative este mult mai mare decât a sugestiei pozitive.
Lucrul acesta trebuie sã ne dea de gândit.
Intr-adevar Dana, aveti grija ce ” usa ” deschideti si aveti grija la ce ” usa ” bateti.
Pe de alta parte daca nu te ingrijesti tu de designul propriei vieti, atunci nu te mira ca se vor ” ingriji ” altii.
Maestrul este nu de putine ori : Cel Rau. Atentie, vegheati.