Aceasta postare este inspirata si determinata de :
– titlul si tema cartii : ” Inimaginabil – Cine supravietuieste dezastrelor si de ce „, scrisa de jurnalista americana Amanda Ripley – senior editor la revista ” Time „. Cartea domniei sale a devenit in scurt timp de la publicare besteseller al ” The New York Times „, iar in anul 2008 prin grija Editurii ” House of Guides „ a fost tradusa si publicata si in limba romana.
Va recomand cu caldura a achizitiona cartea pentru cei interesati de tema acesteia, pentru cei interesati de teoria si practica umana in cazul dezastrelor.
– in acelasi timp aceasta postare are ca si ratiune si faptul ca societatea romaneasca in marea ei parte, nu se arata suficient preocupata in a se pregati si antrena pentru potentialele situatii de dezastru ce pot interveni in cadrul ei sau legate de ea. In fapt, din cele mai multe perspective, societatea romaneasca pare a parea neinteresata sau oricum disproportionat interesata despre ceea ca ar trebui sa stie, sa aiba si sa faca in situatii in care pericolul este prezent, in situatii in care este vorba pur si simplu de viata si de moarte.
Consider astfel, ca ceea ce s-a facut sau inca se face pe aceasta tema in societatea romaneasca contemporana nu este suficient. Iata de ce, si prin aceasta postare doresc sa reamintesc necesitatea evaluarii riscurilor chiar si in situatiile aparent firesti ale vietii.
De fapt, atitudinea des intalnita a romanilor ( ca de altfel a celor mai multi oameni ) fata de aceste posibile situatii, pare a fi tratata de regula in formule de genul :
” Noua nu ni se poate intampla asa ceva „
” Vom vedea atunci ce facem „
” Avem structuri care au responsabilitati in acest sens „
” Vom face si noi ce fac altii „
” Cum o vrea Dumnezeu „
Trecand la concret si inspirat de lecturile, practica si limitata-mi putinta de a pricepe si de a transmite, cred ca este bine sa stim cel putin urmatoarele :
– chiar daca nu realizam, aproape orice situatie de fapt a vietii poate ascunde potentialitatea unui dezastru, a unei tragedii. Desigur, noi oamenii nu am reusit si nu reusim a ne feri de toate riscurile posibile, insa viata arata ca si in preajma celor evidente sau a celor ce-si arata deja semnele, ramanem de prea multe ori impasibili, crezand ca noua nu ni se poate intampla. Ajungem astfel a fi ignoranti cu viata noastra si a semenilor nostri, contribuind la cresterea pierderilor.
Astfel, va invit a retine : dezastrele sunt previzibile, supravietuirea nu.
– in general, cei mai multi oameni, atunci cand este vorba despre implicarea lor intr-o situatie de criza imediata asupra propriei persoane, trec prin cel putin urmatoarele etape :
* negarea = adica ceva de genul : ” Nu cred ca tocmai mie mi se intampla asa ceva „
* dezbaterea = adica ceva de genul : ” Observ ca nu mai functionez normal, ca nu mai stiu ce fac si in cele din urma ce trebuie sa fac ? „
* decizia = adica ceva de genul : ” Ok. Fac asta. ” Atentie insa, decizia poate consta si in a astepta…si nu de putine ori se termina rau.
Astfel va rog a retine : constientizeaza-ti rapid stadiul mental in care te afli, decide si actioneaza cat mai rapid.
– cei mai multi oameni atunci cand se afla implicati intr-o situatie ce implica reactie rapida ( de tip incendiu, risc iminent de prabusire, evacuare, etc. ) au instinctul sa ia cat mai multe lucruri cu ei, pierzand astfel minute pretioase ce le scad de fapt sansele de supravietuire.
Astfel, va rog a retine : nu va pierdeti timpul adunand nimicuri. Evacuati rapid.
– in situatiile in care mai multe persoane se gasesc prinse in situatia de dezastru, practica arata ca cei mai multi incep a deveni amabili si cooperanti unii cu altii. In fapt, aceasta atitudine incetineste miscare, evacuarea, sporind riscurile pentru toti cei implicati.
Astfel, va rog a retine : vorbiti ferm si folositi formule scurte de dispozitie, de genul : ” Stai aici „, ” Toata lumea ma urmeaza „, ” Du-te acolo „.
Aratati cu mainile directii de deplasare si descurajati ferm discutiile inutile intre cei prezenti.
Pentru cei ” blocati ” sau ” paralizati ” de frica, folositi un limbaj dur si o atingere corporala ferma, de genul imbranceli sau scuturari.
– trebuie sa stiti ca oamenii au instinctul sa creada ca sunt in siguranta in orice spatiu inchis ( chiar daca asta poate insemna si o prelata ).Desigur ca in multe cazuri se inseala, astfel ca adapostindu-se doar pe baza instinctului, de fapt se ingroapa singuri.
Astfel, va rog a retine : evalueaza rapid soliditatea adapostului tau in raport de forta si specificul dezastrului. Depaseste-ti instinctul, daca este cazul.
– practica arata ca in situatii limita, unii oameni pierd controlul anumitor functii ale organismului, cele mai des afectate fiind salivatia, digestia, controlul vezicii sau al sfincterului.
Astfel va invit a retine : continuati actiunea de reactie la eveniment. Se spala si te speli.
– nu putini oameni aflati in situatii de viata si de moarte declara ca ” aud ” in mintea lor vocile celor dragi.
Astfel va invit a retine : Fa tot ceea ce poti pentru a auzi in direct si fata in fata vocile celor dragi tie. Nu medita.
– dotati-va incaperile in care locuiti cu detectoare de fum alimentate cu baterii. In caz de incendiu fumul este principalul obstacol si inamic si nu atat flacarile. E bine de stiut ca majoritatea materialelor folosite azi in constructii sunt putin rezistente la foc.
Astfel, va recomand sa cumparati de pe net un set sau set-uri de asemenea detectoare. Costa rezonabil ( de la 129 lei – 3 bucati ) dar utilitatea lor e nepretuita.
– in caz de busculada, nu va opuneti ” curentului ” multimii. Incercati sa ramaneti in picioare si incercati sa va deplasati spre marginea ” valului ” de oameni, de unde aveti sanse a scapa.
Astfel, va recomand sa nu va aplecati pentru a recupera eventuale obiecte ( chiar haine ) pierdute sau smulse. Nu conteaza daca sunteti efectiv dezbracati, dar in viata.
– cand urmeaza sa locuiti sau sa va aflati, chiar si pentru o perioada scurta de timp intr-un imobil necunoscut ( de exemplu hotel sau o cladire de birouri ), identificati unde sunt scarile acestuia si unde sunt plasati hidrantii.
De asemenea va recomand a retine ca nu trebuie sa incercati a scapa de eventuala situatie de criza mergend spre acoperisul cladirii. Intotdeauna spre parterul acesteia.
– in cazul unui atac armat in spatiul sau in vecinatatea spatiului in care va aflati, una dintre posibilele variante de scapare este sa va asezati intinsi pe podea intr-o pozitie nefireasca si eventual acoperit partial de trupul unui seaman decedat in atac.
Nu uitati ca atacatorii pot reveni in incapere pentru a se asigura ca si-au facut sinistra treaba.
– trebuie stiut ca multi oameni au frica de litigii. Adica frica ca prin actiunea impusa de starea de urgenta cineva le-ar putea cere ( pe cale legala ) vreodata ceva. Efectul este ca incep a gandi si intarzie a actiona.
Va recomand a gandi repede si a actiona si mai repede. Odata salvat vei putea gandi cat vrei la ce si cum.
Cateva finale precizari :
* desigur ca cele mai sus de mine scrise nu epuizeaza multitudinea posibilelor situatii de criza in viata omului si a multimilor formate de acestia.
* desigur ca nu ma prezint drept un expert in supravietuirea in caz de dezastre, insa gasesc util a reaminti ca distanta dintre bine si rau e de cele mai multe ori foarte, foarte scurta.
* supravietuirea nu poate fi garantata. Viata ne arata insa ca este important si este bine : a fi mereu atenti ; a fi pregatiti pentru situatii de criza ; a ne antrena constant pentru situatii de criza.
* nu-l excludeti pe Dumnezeu din formula salvarii. Nu va razvratiti impotriva Lui.
Toate cele bune.